Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

De la mamut la percepţia pulmonară a gustului amar

Viața Medicală
Prof. dr. Valeriu RUSU miercuri, 22 mai 2013
   După primele două articole mamut, adică mai extinse, din acest serial, iată unul ceva mai scurt, care începe cu o întâmplare din viaţa mea şi se încheie cu o descoperire ştiinţifică. Între cele două evenimente ar exista o relaţie: papilele gustative. Mă întreb, mai întâi, de ce mamutul (în franceză, s.m.mammouth, atestat în 1692, provenind dintr-o limbă rusă siberiană – mamoth, mamont, de la Mansi mang ont, semnificând „ca pământul“ – spre a denumi un elefant mare fosil din cuaternar, cu părul lung şi colţii răsuciţi în sus) are o reputaţie dubioasă. De fapt, mamuţii veneau din Africa, ultima specie (către 3700 î. Hr.) datorită rezistenţei lor la frig fiind cea siberiană, unde de altfel au fost descoperite animalele congelate. Chiar şi o reţea franţuzească de restaurante denumită Mammouth ţine cu tot dinadinsul să ofere porţii impresionante, asemenea animalului dispărut. Într-o zi, mânat de foame, am poposit la Mammouth şi, după ce am comandat ceva săţios, m-am trezit cu un castron umplut cu o claie de salată verde. Nu-i vorbă, sănătoasă şi arătoasă (nu întâmplător – laitue s.f., din latinescul lactuca, de care lăptuca noastră e mai aproape – componenta monumentalei salate – în argoul franţuzesc poate însemna şi gagică, tipesă). dar reţeta culinară conţinea charcuterie et fromages. Le-am găsit până la urmă, îmbibate cu sosul salatei, adică o zeamă, argotic (obsesie) având şi sensul de apă chioară. Oricum, vai de sărmanele mele papile gustative. O posibilitate de consolare se poate găsi întotdeauna. Mă aflam în La Défence (zona futuristă a Parisului) neagreată de mulţi şi de aceea propice când căutam un loc în care să aud mai puţin zgomotul lumii, să mă desprind de agitaţia pariziană. Una interioară, inimaginabilă dacă nu o trăieşti, trecând prin Oraşul-Lumină doar pentru atracţiile turistice. De la masa restaurantului priveam L’Arche, o prelungire recentă a celei mai celebre perspective din lume, cu ascensorul său transparent şi rapid. În care, de altfel, mi-am încheiat periplul, privind de pe terasă îndeosebi zona extrapariziană, contrastantă, cu câteva făbricuţe fumegând pe cale de dispariţie, dar şi un cimitir vechi, pătruns parcă de „monstruoasa“ zonă plină de turnuri din sticlă şi aluminiu.
   După introducerea cam deviaţionistă, urmează o descoperire ştiinţifică cu şanse de aplicaţii rapide în patologie. Or, adesea, drumul de la o descoperire către consacrarea sa în practica medicală e lung şi imprevizibil.
   Să trecem la miezul subiectului. Dr. Stephen B. Liggett, profesor de medicină şi fiziologie, director al Departamentului de genetică cardiopulmonară la University of Maryland School of Medicine, este autorul principal al unei surprinzătoare descoperiri recente. El are un background (sau bază serioasă, primul sens al acestui cuvânt englezesc mult utilizat, uneori anapoda) relevant, atât prin cele 194 de referinţe, cât şi datorită evoluţiei profesionale, precum şi prezenţei sale în diferite structuri ştiinţifice. O perioadă semnificativă: anii 1988–1992, când dr. Stephen Liggett a lucrat în laboratorul condus de dr. Robert Lefkowitz (după cum se ştie, laureat al premiului Nobel pentru Chimie 2012, pentru contribuţiile sale la cunoaşterea receptorilor cuplaţi cu proteine G) din cadrul Duke University. Firesc, dr. Liggett îl consideră pe laureat drept mentor al său, inspirator indirect al actualei descoperiri.
   Şi ajungem la punctul culminant: prof. dr. S. Liggett împreună cu colaboratorii săi au descoperit prezenţa la nivel pulmonar a receptorilor pentru gustul amar, situaţi în mod normal la nivelul papilelor gustative linguale. Istoric, gustul amar a fost primul descris, începând cu chinezii şi continuând cu Aristotel. Studiind receptorii pe muşchii netezi ai plămânului, care reglează contracţia şi relaxarea căilor respiratorii aeriene, majoritatea cercetătorilor au fost surprinşi şi chiar sceptici o lungă perioadă, înainte de punerea în evidenţă a faptului că plămânii noştri pot să simtă gustul, graţie bitter taste receptors. Salvatoare engleza, fiindcă altminteri eram nevoit să scriu receptori pentru amărăciune. Informaţia transmisă la creier nu este gustul amar, dar declanşează deschiderea căilor respiratorii mult mai eficient decât orice medicament cunoscut pentru tratamentul astmului cronic sau al unei alte boli antrenând obstrucţie pulmonară.
   Există mii de compuşi care activează receptorii pentru gustul amar şi nu sunt toxici în doze adecvate. Mulţi provin din sinteza chimică, elaboraţi în diferite scopuri, alţii au origine naturală: anumite legume, fructe, flori.
   După testarea, împreună cu echipa sa, a unora dintre substanţele amare pentru activarea receptorilor, profesorul Liggett declara recent: „S-a dovedit că aceşti compuşi amari aveau o funcţie opusă celei pe care noi o gândeam. Ei au deschis toţi căile aeriene, precum toate medicamentele cunoscute, disponibile pentru tratamentul astmului sau al bronhopneumopatiei cronice obstructive (BPOC)“. E limpede că această observaţie ar putea permite noi abordări terapeutice. Şi Stephen Liggett continuă: „Sunt necesare noi medicamente pentru tratamentul astmului, emfizemului şi bronşitei cronice, care ar putea înlocui sau ameliora soluţiile terapeutice actuale. Oricum, abordarea noastră este cu totul nouă“. Deocamdată, demonstraţia este perfectă pe animalele de laborator, inclusiv administrarea unui aerosol conţinând substanţe amare, la şoareci aflaţi în criză astmatică.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.