Să
dirijezi o orchestră mare seamănă puțin cu a fi chirurgul principal într-o
complicată operație pe cord deschis. Dacă nu obții ritmul corect, e o tragedie
și e vina ta. Numai a ta. Dar să dirijezi o orchestră mare și formată din
medici, care își dezbracă poate cu mai multă ușurință halatul alb decât
orgoliile, e un joc încă mai întortocheat, iar Stefan Willich,
fondatorul Orchestrei mondiale a medicilor o știe cel mai bine. Face asta din
2007 și, dacă niciodată jocul nu a deraiat într-o periculoasă aritmie, e și
pentru că a știut mereu să urmeze prima regulă a dirijatului: nu e despre tine.
Trebuie să te dai la o parte, să dispari în spatele muzicii și să lași
orchestra să strălucească, scoțând de la fiecare membru al ei ce are mai bun de
oferit.
Peste o mie
World
Doctors Orchestra (WDO) este astăzi un ansamblu muzical uriaș din care fac
parte în jur de o mie de medici din peste 50 de țări de pe toate continentele.
Însă în urmă cu opt ani Stefan Willich a pornit proiectul fără să viseze că va
prinde aceste dimensiuni. Întâlnise, printre colegii săi medici, numeroși
artiști amatori pasionați de muzica clasică și voia să găsească o cale să
combine aceste iubiri pe care el însuși le credea perfect complementare. Voia
să folosească pasiunea și limbajul muzical pentru a urmări țeluri medicale. „De
obicei, medicii sunt responsabili doar pentru pacienții lor, dar noi, cu
această orchestră, am vrut întâi de toate să dăm un exemplu, că suntem de fapt,
ca doctori, responsabili și pentru îngrijirea medicală din acele părți ale
lumii în care are nevoie de îmbunătățire“.
De
două sau de trei ori pe an, de fiecare dată în altă parte a lumii, cei din
World Doctors Orchestra se întâlnesc pentru a susține un concert în scop
caritabil. Își plătesc singuri deplasarea, cazarea și orice alt cost pe care îl
presupune concertul. Împreună nu apucă să repete decât câteva zile înainte de
spectacol, dar se pregătesc cu lunile pe cont propriu, acasă. Primesc din timp
partiturile și indicații clare despre rolul lor. Apoi, banii strânși din
vânzarea de bilete merg de fiecare dată spre o cauză strâns legată de domeniul
medical, fie că e vorba de dezvoltarea unei rețele de asistență stomatologică
în Africa, de sprijin pentru copiii cu cancer și familiile lor, în Germania,
sau de bătăliile pentru stoparea epidemiilor de HIV/SIDA și malarie acolo unde
încă fac ravagii.
Stefan Willich, fondatorul Orchestrei mondiale a medicilor Foto: Andrea Katheder
La
cabinet, în laborator sau în spital, munca fiecăruia dintre medici se
concentrează pe salvarea câte unui pacient pe rând. Dar, când cântă împreună,
vor pur și simplu să amintească lumii că nici granițele, nici interesele
politice sau economice nu ar trebui să limiteze accesul la îngrijirea medicală.
Peste câteva luni vor veni și în România. E prima dată în istoria proiectului
când vor susține trei spectacole în aceeași țară: Cluj-Napoca (26 mai), Brașov
(27 mai) și București (28 mai). Donația de-această dată va pleca spre
înființarea unei rețele naționale de telemedicină în epilepsie, ideea aparținându-i
profesorului Florin Amzica.
Ambasadorii sănătății
În
2007, Stefan Willich a pus câteva anunțuri în jurnale științifice din America,
Australia, Marea Britanie. Vreo zece reclame mici, își amintește, în care
spunea, simplu, că a înființat Orchestra mondială a medicilor și că oricine
dorește să se alăture este binevenit. La primul concert ținut de World Doctors
Orchestra, la Berlin, au venit deja 60 de medici din 12 țări. Erau întrucâtva
suspicioși, nu se cunoșteau între ei și niciunul nu știa la ce să se aștepte,
nici măcar Willich. Dar, după câteva ore de repetiții, gheața a fost spartă și
medicii-muzicieni și-au găsit armonia. La propriu.
Apoi
nu a mai fost nevoie de publicitate. Rețeaua de artiști amatori recrutați din
rândul comunității medicale a crescut de la sine. „Nu mă așteptam, sincer, ca
așa de mulți medici să își dedice timpul și banii acestei idei“, mărturisește
inițiatorul, care crede că principalul motor de motivație pentru
artiștii-doctori nu este neapărat ocazia de a cânta împreună cu colegii lor,
cât mai degrabă cauza caritabilă atașată spectacolelor WDO. Majoritatea cântau
deja constant în diferite ansambluri de amatori, acasă la ei. „Dar să conectezi
actul artistic cu responsabilitatea medicală, într-un fel care îi transformă în
ambasadori internaționali pentru sănătate – cred că asta motivează oamenii.“
Prea valoroasă ca să fie o meserie
Stefan
Willich a început să studieze vioara la șase ani. Acasă, părinții s-au asigurat
că se va împrieteni cu muzica clasică, tatăl său fiind un violoncelist amator.
După absolvirea liceului, a studiat timp de doi ani vioara și dirijatul la
Stuttgart, după care a făcut trecerea bruscă spre medicină. Nu se epuizase
rezervorul de pasiune, ba dimpotrivă, a vrut să îl pună într-un seif. Muzica i
se părea prea valoroasă ca să o transforme într-o meserie din care să își
câștige pâinea. „Mi-era teamă că, dacă muzica devenea o rutină, ceva ce trebuia
să fac șase, șapte, opt ore pe zi – și pentru muzicienii profesioniști este și
rutină – m-aș putea dezîndrăgosti. Că mi-aș putea pierde bucuria.“ În plus, era
convins că nu o să devină o vedetă internațională, un solist de geniu. „Eram
doar unul din mulți oameni care urmau să facă muzică. Și avea mai mult sens să
păstrez muzica într-o zonă incitantă, adânc personală, fără nicio legătură cu
partea financiară.“
A
ales medicina – și nu o meserie mai puțin solicitantă – din curiozitate.
Curiozitate față de oameni, față de cum evoluează, cum se dezvoltă, cum
acționează și cum reacționează, cum funcționează ființele umane și viața în
general. O curiozitate pe care o păstrează și astăzi, când ocupă funcția de
director al Institutului de medicină socială, epidemiologie și economia
sănătății la Universitatea Charité din Berlin, deși recunoaște că medicina
rămâne un domeniu de care e legat mai mult intelectual. Emoțional, încă e
muzician. Intelectual, bucățile de puzzle din medicină rămân încă motivul cel
mai bun pentru a i te dedica. Iar puzzle-urile pe care cercetătorul Stefan
Willich vrea să le rezolve țin de bolile cardiovasculare, prevenție, economia
sănătății și relația dintre muzică și medicină.
În
paralel, a continuat să se pregătească pe plan muzical, ca amator. A studiat
vioara, muzica de cameră și dirijatul în Stuttgart și Berlin, participând la
ateliere predate de prestigioși dirijori, printre care și Sergiu Celibidache
(laMünchen), Leon Fleisher (la Boston) și Leon Barzin (Paris).
După
ce s-a format ca medic la Berlin și München, a profesat, ca specialist în
cardiologie, la Boston și la Berlin. După zece ani de practică medicală, a
obținut un masterat în sănătate publică la Harvard.
În
1995, când profesorul de medicină Stefan Willich a preluat conducerea
Institutului berlinez, echipa număra doar cinci membri angajați cu normă
întreagă. Astăzi, lucrează aici peste 50 de doctoranzi. Semn că Willich nu are
o mână fermă doar când manevrează bagheta dirijorului. Institutul se
concentrează pe proiecte dedicate medicinii preventive, o zonă de cercetare pe
care o consideră insuficient exploatată.
Ce îi face pe (unii) medici muzicieni buni
Medicii
ar putea învăța de la muzicieni să le ofere pacienților mai multă emoție și
empatie, crede Willich. „În relația cu pacientul, ai nevoie de o intuiție
foarte bună. Cred că medicii pot învăța de la muzicieni cum să își exprime mai
bine emoțiile și să stabilească un raport mai bun cu pacientul.“ Pe de altă
parte, ca amatori, medicii au anumite avantaje în ceea ce privește cântatul la
un instrument, care decurg chiar din profesia lor. Sunt obișnuiți să muncească
ore în șir. Sunt obișnuiți cu o anumită disciplină. Iar dacă vrei să faci
serios muzică ai nevoie să exersezi din greu și să rămâi concentrat perioade
lungi de timp.
Apoi,
medicii învață, încă din facultate, să rezolve probleme, să caute diagnosticul
corect pentru un pacient cu o boală necunoscută, să caute apoi cel mai bun
tratament pentru diagnosticul pus. Și în muzică trebuie să rezolvi probleme
complicate. „Dacă întâlnești o partitură complicată, trebuie să inventezi
propria ta soluție pentru a o stăpâni, pentru a trece de dificultatea tehnică
pe care o presupune, peste dificultatea emoțională.“
Pentru
dirijorul WDO, și medicina și muzica se fac în mod necesar în echipă: „Un medic
bun e un coechipier bun“, fie că e vorba de relația lui cu pacienții, cu
familiile acestora, cu asistenții medicali, cu colegii din alte departamente.
Și în muzică e la fel: „Dacă ai o orchestră plină de soliști egocentrici, nu o
să sune prea bine, oricât de talentați ar fi. Un ansamblu obișnuit devine un
ansamblu bun dacă se concentrează pe echipă, pe interacțiunile dintre artiști,
dacă aceștia comunică și toți au ceva important de spus. Iar dacă unul
greșește, ceilalți îl ajută imediat să revină în poveste“.
Primul
concert e și audiția
Ca
să intri în World Doctors Orchestra nu trebuie să treci de un proces riguros de
selecție. Intri pe site și completezi formularul de aplicație: îți lași numele,
câteva date de contact, apoi precizezi specialitatea medicală, instrumentul la
care cânți, nivelul de pregătire muzicală și nivelul de virtuozitate atins,
precum și în ce măsură ai sau nu experiență de cântat într-o orchestră. Apoi
devii automat membru.
Turneele
sunt anunțate din timp, ca participanții să își poată planifica deplasarea.
Concertele din România, de exemplu, au fost programate cu mai mult de un an
înainte. Cei dornici să participe își anunță disponibilitatea, apoi urmează o
perioadă de selecție sau de completare a echipei: „Trebuie să văd: grupurile de
instrumente sunt bine echilibrate? Avem destule viori, destui flautiști, destule
trompete? Trebuie să te uiți și la dificultatea programului, dacă vom cânta
ceva foarte complex, avem nevoie de muzicieni mai experimentați. Încercăm să
compunem orchestra potrivită pentru muzica potrivită.“
În
România vor cânta peste o sută de medici și aproape toți au un solid background
muzical. În general, cam unul din doi membri ai orchestrei are și experiență și
educație muzicală. Niciunul însă nu își câștigă existența din muzică. Li se mai
alătură uneori în concerte muzicieni profesioniști, soliști talentați din afara
comunității, dar acelea sunt excepții. Regula e a amatorismului. Amatorism care
înseamnă doar voluntariat, nu și lipsă de dedicare. „Deși nu are precizia
absolută și transparența unui ansamblu profesionist, World Doctors Orchestra compensează
prin multă pasiune, iar asta lipsește uneori orchestrelor compuse din
profesioniști“, spune Willich.
Apelează
totuși des la artiști profesioniști în pregătirea concertelor, mai ales la
repetițiile pe grupuri de instrumentiști. Pe lângă cele cu întreaga orchestră,
e util să organizeze și sesiuni speciale pentru viori, violoncel etc., măcar cu
două-trei ore înainte de spectacolul pentru public. Iar pentru aceste
antrenamente, Willich și echipa lui încearcă să recruteze traineri din țara în
care urmează să țină concertul. Muzicienii profesioniști acceptă de regulă să
colaboreze tot pe bază de voluntariat. Le place aventura de a lucra cu un grup
atât de eclectic de amatori.
Selecția
membrilor orchestrei este una relaxată, iar surprizele frecvente, ne povestește
amuzat directorul artistic al WDO. Nu puțini își supraestimează nivelul de
virtuozitate, așa că, de regulă, când medicii sunt invitați pentru prima dată
să participe, sunt puși în poziții în care riscul de a face greșeli e...
controlat. „Dacă vin întâia oară, nu vor fi invitați să fie prima trompetă.
Abia după primul recital ne cunoaștem cu adevărat și știm mai bine ce și cum să
alocăm.“
Patru
zile de repetiții
Cam
jumătate dintre instrumentiști sunt aceiași la toate concertele. Sunt medicii cu
programe mai flexibile la joburile lor de zi și cei care fac din muzică o
prioritate, cum face și Stefan Willich. Ei reușesc să participe la toate cele
trei sesiuni de concerte programate pe parcursul unui an – în 2016, pe lângă
România, orchestra mai ține spectacole în Thailanda și la San Francisco. Dintre
ceilalți membri, majoritatea pot să vină o singură dată pe an. Voluntariatul
lor e unul destul de costisitor: le înghite zilele de concediu, banii de drum,
de cazare și pentru cheltuielile personale. Nu numai că nu primesc onorarii:
donațiile lor personale însumează, în medie, 100.000 de euro la fiecare
concert, explică Willich. Orice venit obținut este dăruit în întregime cauzei
alese.
Deși
nucleul orchestrei e stabil, e completat de fiecare dată de alt grup de
instrumentiști. Altfel, ar putea deveni plictisitor, crede Willich, care își dă
astfel de fiecare dată numai trei-patru zile de repetiții intense ca să pună pe
roate un întreg program simfonic. Cam atât le ia și orchestrelor profesioniste,
până în cinci zile. Numai că orchestrele profesioniste sunt formate din
muzicieni profesioniști. Care se mai și cunosc între ei. Dar, îmi amintește
Willich, mizează și pe faptul că medicii sunt obișnuiți cu munca intensă. „Noi
lucrăm și câte șapte, opt, poate chiar nouă ore pe zi, în vreme ce
instrumentiștii profesioniști lucrează în general cel mult patru ore pe zi, așa
spun reglementările sindicale.“
Caută
mereu ca programul muzical să fie echilibrat: nici prea întunecat, nici prea
încărcat. Până la definirea lui, Willich și colegii din WDO negociază intens,
plecând de la propunerile echipei locale de organizare a concertului, dar și de
la posibilitățile pe care le oferă formula orchestrei în țara respectivă.
Încearcă mereu să includă lucrări populare în țara în care are loc evenimentul
și adaugă o creație a unui compozitor local.
Pentru
concertele de la noi, organizarea e coordonată de profesorul Florin Amzica,
neurofiziolog la Montreal, membru cu experiență în Orchestra mondială a
medicilor și inițiator al turneului. Programul din România va cuprinde o
lucrare semnată de un compozitor român, apoi solo pentru violă de Berlioz,
interpretat de Aida Carmen Soanea (artistă originară din România, care a
acceptat să participe tot ca voluntar la concert) și simfonia numărul șase al
lui Beethoven. Vor urca pe scenă mai mulți membri noi, aflați la primul concert
cu orchestra, în special din țara noastră, din care participă cel puțin zece
instrumentiști.
Cât
despre cauza aleasă pentru strângerea de fonduri, aici echipa de organizare are
mână liberă. Medicii din zonă știu cel mai bine care sunt nevoile medicale în
țara în care are loc concertul. În România, Florin Amzica și echipa lui au ales
proiectul pentru o rețea de telemedicină în epilepsie, „foarte important și plauzibil
de realizat, așa că suntem foarte entuziasmați că susținem această idee“, spune
Stefan Willich.
În
termeni umanitari, printre cele mai de succes proiecte s-au numărat concertele
din primăvară ținute în Germania, la Dresda și Berlin. S-au strâns peste 60.000
de euro pentru trei inițiative: fundația Hope, activă în prevenția HIV/SIDA în
Africa de Sud, fundația Michael, care ajută copiii cu epilepsie din familii
germane mai sărace, și Dentists for Africa, un grup de medici stomatologi
germani care construiesc, de ani de zile, o rețea de medicină orală și
asistență umanitară, dar și centre educaționale pentru dentiști în Kenya.
Muzică
pentru alinare
Sunt
și concerte la care membrii WDO nu măsoară reușita (doar) în banii strânși
pentru cauza socială pe care vor să o servească. Uneori cântă pentru alinare.
Pentru a-și exprima solidaritatea. Așa s-a întâmplat și la reprezentația din
martie 2014, din Japonia, într-o regiune apropiată celei afectate simultan de
cutremur, tsunami și dezastru nuclear în 2011. La 11 septembrie 2011, la exact
zece ani de la atacurile teroriste din Statele Unite, au cântat la Washington
simfonia nr. 2 de Gustav Mahler, cunoscută ca Simfonia Învierii. Mulți dintre
muzicieni și spectatori fuseseră direct afectați de tragedia de la 11
septembrie, pierduseră membri ai familiei sau prieteni în turnurile gemene sau
în atacul care a lovit Pentagonul.
Altădată
au mers în Africa de Sud să susțină proiectul social al unui medic olandez care
vrea să ofere asistență sanitară într-o zonă izolată, pentru o populație
complet neglijată. „Pe de o parte, e vorba de a strânge bani, dar pe de altă
parte e vorba și de a ne arăta solidaritatea pentru cei aflați în suferință.
Despre faptul că medici din întreaga lume sunt interesați să meargă acolo, să îi
cunoască pe colegi și pe pacienții acestora, să arate că îi sprijină“, îmi
explică dirijorul, pe un ton cald, dar în același timp ferm.
Încearcă
să încurajeze această valoare a comunității și în afara muzicii. Programează,
pe lângă concertele Orchestrei mondiale a medicilor, evenimente complementare:
simpozioane la care doctorii din țara gazdă împărtășesc cu musafirii lor
perspective asupra medicinii, genul de probleme pe care le întâmpină în
practică. „Se leagă și colaborări profesionale din aceste întâlniri, dincolo de
bucuria de a cânta împreună. Ba, uneori, pe parcursul vizitei noastre, unii
dintre medicii noștri sunt solicitați în spitale, pentru că sunt specialiști
renumiți în domeniul lor și pot oferi o mână de ajutor“, povestește Willich.
Manual
de ucidere a stresului
Când
îl întreb de ce crede că a întâlnit așa mulți medici foarte pasionați de
muzică, Stefan Willich ridică mai întâi din umeri. Răspunsul plictisitor, spune
el, ar fi că mulți medici vin din familii mai degrabă înstărite, așa că adesea
copiii lor sunt dați la cursuri de muzică. Studiază un instrument, pentru că
așa vor părinții, deci se împrietenesc de mici cu domeniul. Aspectul mai
interesant însă este o legătură subtilă între medicină și muzică și Willich
preferă această explicație. În ambele, fundația o dă un sistem foarte
structurat: fie compoziția, fie științele naturale. Dar peste această fundație
trebuie să adaugi mereu multă emoție, multă subiectivitate. „Ca doctor, încerci
să construiești o relație cu pacientul tău. Ca muzician, încerci să ajungi la
publicul tău. Așa că ambele necesită, pe lângă structură, multă empatie.“ Apoi,
pentru mulți medici, muzica e o evadare dulce din ritmul infernal de muncă, un
mod de a ucide stresul în afara orelor de program. „Dacă în timpul zilei ai
de-a face cu boala și moartea, să ai muzica la dispoziție seara, să te poți
scufunda în ea, îți dă un echilibru incredibil. Doctorii nu fac muzică pentru
că le-ar răpi din energia pe care o pot pune în medicină, ci tocmai fiindcă le
dă și mai multă energie pe care o pot aduce apoi în munca lor.“
Pentru
Stefan Willich, așa a fost dintotdeauna. Chiar dacă a renunțat acum mult timp
la visul de a deveni muzician profesionist, și-a făcut mereu loc pentru
partituri. Și dacă îl auzi vorbind, îți dai lesne seama că le prețuiește chiar
mai mult decât pe fișele pacienților. De altfel, pentru trei ani (2012–2014),
cât a condus Conservatorul Hanns Eisler din Berlin, a renunțat complet la
medicină și spune că nu a avut timp să i se facă dor – deși la momentul deciziei
era profesor de medicină internă și director al unui prestigios institut de
cercetare la Charité.
O
simfonie de Beethoven e o simfonie de Beethoven
Admite
că la Conservator a fost însă mai mult manager decât artist. Printre țelurile
pe care și le-a impus de-a lungul mandatului a fost să crească, în cantitate și
calitate, cercetarea în domeniul muzical. A pornit atât proiecte despre
întrebuințarea muzicii în instituțiile medicale, cât și proiecte despre
problemele medicale specifice care îi afectează pe muzicieni.
Proiectul
„Musicians’ medicine“, de exemplu, caută să găsească soluții pentru prevenirea
și tratarea afecțiunilor cronice de care suferă instrumentiștii tocmai din
cauza profesiei lor. „Le pot pune în pericol carierele. Dacă un violonist are
probleme grave cu spatele sau un flautist are o problemă care îi afectează
buzele sau dacă, pur și simplu, apare teama paralizantă de urcat pe scenă,
anxietatea, toate acestea pot fi foarte limitante“, spune Willich. E foarte
important să fie create proiecte de asistență medicală specifică pentru
muzicieni. Dar mai ales să le oferim artiștilor resurse pentru a se feri, încă
din școala de muzică, de aceste probleme. „Pentru că toți studenții și toți
muzicienii au activități foarte solicitante fizic. La fel ca sportivii. Numai
că sportivii profesioniști au cariere scurte, fac sport la cel mai înalt nivel
cel mult zece ani înainte de a se retrage din fotbal, din gimnastică... Pentru
muzicieni, stresul fiziologic se poate întinde și pe perioade de 20, 30, 50 de
ani. Deci trebuie să le punem la dispoziție chiar de la început strategii
preventive.“
Astăzi
continuă să caute aceste soluții, alături de echipa institutului berlinez. A
găsit astfel bucățile de puzzle în care merită să își investească timpul și
sunt bucăți de puzzle proaspăt scoase din cutie, investigația e încă la
început. Literatura numără deja câteva studii, dar nu există o viziune
suficient de consistentă. Nu există o concluzie care să poată fi exploatată
practic.
În
artă, cercetarea diferă mult de cea științifică. În medicină, cercetarea
înseamnă revoluții din ce în ce mai frecvente, salturi spectaculoase, noi și
noi invenții, dispozitive, medicamente. Și toate validate printr-un filtru
obiectiv, în studii de largi dimensiuni. Niciun pacient nu vrea să fie
porcușorul de Guineea pe care se fac experimentele. În muzică însă, cel puțin
în zonele din muzică importante pentru Stefan Willich, „Totul a rămas la fel de
sute de ani. Bach, Beethoven... La fel. Sigur, sunt diferite perioade și
interpretări. Uneori orchestra e mai mică, alteori e mai mare. Dar, în cele din
urmă, o simfonie de Beethoven e o simfonie de Beethoven. Nimic mai mult, nimic
mai puțin“.
Și
ca finanțare, cercetarea în muzică e aproape inexistentă față de cea medicală.
Și-ar dori mult să vadă aceste domeniu crescând, să existe mai multe studii
despre rolul social și potențialul terapeutic al muzicii. Pentru că studiile ar
oferi și argumente pentru crearea de politici publice serioase în domeniul
cultural. „Cum te ajută că asculți muzică? Dar să cânți la un instrument? E
util sau doar plăcut? Intervine în prevenție? Te stabilizează? Când ar trebui
introdusă educația muzicală în școli? Și cât de multă?“ sunt doar câteva din
întrebările la care Stefan Willich ar vrea răspunsuri științifice. Intuiția i
le-a dat deja, dar curiozitatea de medic e chiar mai pretențioasă decât
curiozitatea de muzician.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
.JPG)
