Una din abordările
preferate în ultimii ani, în genetica medicală, porneşte de la identificarea
unor mutaţii frecvente, urmată apoi de dezvoltarea unor teste de screening,
care să permită identificarea indivizilor cu risc maxim de a dezvolta patologia
specifică. În funcţie de localizare, de cât de semnificativă este asocierea
mutaţiilor cu boala şi, desigur, de posibilităţile medicinii actuale,
atitudinea terapeutică, în cazul unui screening pozitiv, poate varia de la
expectativă pe termen lung la intervenţie radicală de excizie chirurgicală preemptivă,
înainte de apariţia patologiei propriu-zise, până la terapie biologică
inovatoare. Un rol tot mai important este jucat însă de tratamentul
personalizat, fiecare caz putând beneficia de o rezolvare specifică, luând în
considerare toţi factorii cu potenţialul de a influenţa evoluţia unei patologii
şi, în sens mai larg, starea de sănătate şi calitatea vieţii. Studiile genetice
însă nu sunt încă uşor de realizat. Limitele nu ţin doar de costurile mari ale
analizei genetice propriu-zise, anume secvenţierea ADN a întregului genom şi
compararea rezultatelor cu variantele normale, ci şi de dificultatea de a
dispune de serii largi de pacienţi, care să confere studiului semnificaţie
statistică, precum şi de diferenţele genetice şi de mediu existente între diverse
populaţii.
Ne-am bucurat să vedem,
publicate recent în Nature Genetics,
două studii ce au implicat cercetători români sau de origine română, ambele
vizând identificarea mutaţiilor asociate cu colangiocarcinomul (cancerul căilor
biliare). Publicarea rezultatelor din cercetare într-o revistă ştiinţifică de
top (cea mai importantă revistă de cercetare din domeniul geneticii şi eredităţii,
factor de impact 35,209 în 2012) este o performanţă în sine, dar lăudabil este şi
faptul că studiile sunt rodul colaborărilor dintre medicii din ţară cu specialişti
de origine română aflaţi acum în centre de prestigiu din străinătate, bună
indicaţie a creării unor reţele funcţionale de cercetare, implicând şi centre
din România.
Primul studiu, Exome sequencing identifies frequent
inactivating mutations in BAP1, ARID1A and PBRM1 in intrahepatic
cholangiocarcinomas, a fost condus de universitari de la Johns Hopkins
(Baltimore), dar a implicat şi colective din Italia şi România. Alături de
prof. dr. Irinel Popescu, Centrul de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic
„Dan Setlacec“ din cadrul Institutului Clinic Fundeni a mai fost reprezentat de
dr. Sorin Alexandrescu şi dr. Simona Dima. Tot de origine română sunt şi alţi
doi coautori ai acestei lucrări, dr. Florin Şelaru şi prof. dr. Victor
Velculescu, de la Johns Hopkins. Grupul de 36 de autori a realizat secvenţierea
genelor codificante din 32 de cazuri de colangiocarcinom intrahepatic,
descoperind în premieră mutaţii frecvente de inactivare la nivelul mai multor
gene implicate în remodelarea cromatinei (BAP1, ARID1A, PBRM1 ş.a.), cel puţin
una din mutaţiile identificate survenind la aproape jumătate din cazurile
analizate. Mutaţii au mai fost identificate şi la nivelul genelor IDH1 şi IDH2,
comunicate anterior, codificând enzime cu rol metabolic. Rezultatele din
colangiocarcinomul intrahepatic sunt însă diferite de patologia oncologică a
vezicii biliare, unde studiul citat a evidenţiat alterarea frecventă a genei
TP53, subliniind astfel importanţa dereglării procesului de remodelare a
cromatinei în carcinomul căilor biliare intrahepatice. Acesta ar trebui să fie,
în concluzia autorilor, subiectul unor cercetări viitoare, inclusiv o posibilă ţintă
terapeutică, în cazul unor studii de medicină translaţională.
Cel
de-al doilea studiu – Exome sequencing
identifies distinct mutational patterns in liver fluke-related and
non-infection-related bile duct cancers – a fost realizat printr-o
colaborare între centre din Singapore, Thailanda şi România. Prof. dr. Irinel
Popescu a fost unul dintre directorii studiului, avându-le alături pe dr.
Simona Dima şi dr. Anca Năstase, de la Centrul de Chirurgie Generală şi
Transplant Hepatic „Dan Setlacec“ din Institutul Clinic Fundeni. Regăsim, însă,
printre autori şi pe Ioana Cutcutache (Singapore) şi prof. asoc. Dan Duda
(Harvard). Cercetarea a vizat impactul expunerii la diferiţi carcinogeni asupra
mutaţiilor genetice din colangiocarcinom. Astfel, au fost analizate 108 cazuri
de tumoare cauzată de infecţia cu parazitul cu tropism hepatic Opisthorchis viverrini, dar şi 101
cazuri cu colangiocarcinom cu alte etiologii. Rezultatele au relevat mutaţii
diferite între cazurile cu infecţie parazitară şi cele de colangiocarcinom de
alte etiologii. La acestea din urmă, care au inclus şi 45 de cazuri din România,
au fost identificate mutaţii în genele BAP1, IDH1 şi IDH2 (mai frecvent decât
la pacienţii cu colangiocarcinom şi infecţie parazitară), alături de mutaţii
recurente ale genelor BAP1 şi ARID1A, necomunicate anterior. Concluziile sunt
similare celuilalt studiu publicat simultan în Nature Genetics, indicând un rol al modulatorilor cromatinei în
patogeneza colangiocarcinomului.
Implicaţiile
celor două publicaţii sunt importante. În primul rând, ele sunt o demonstraţie
a faptului că este posibil să faci cercetare de vârf (şi) în România, prin
integrarea în circuitul internaţional al cercetării, alături de centre internaţionale
de prestigiu. În al doilea rând, cele două studii sunt o bună indicaţie a
faptului că, din brain drain, capitol
la care ţara noastră a stat „foarte bine“ în ultimele decenii, se poate
dezvolta brain networking, concept
promovat, de altfel, de Academia de Ştiinţe Medicale, al cărei preşedinte este
profesorul Irinel Popescu. Nu în ultimul rând, rezultatele publicate în Nature Genetics deschid drumul către un
diagnostic precoce şi obţinerea unor terapii specifice pentru o patologie cu
evoluţie gravă şi rapidă, cu supravieţuire minimă la distanţă.
