Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Comisarul european Tonio Borg: în sănătate, nu suntem o uniune

Viața Medicală
Vlad MIXICH joi, 27 martie 2014

 

Fondurile structurale europene vor putea fi folosite pentru construirea de spitale noi în baza strategiei guvernului român.

Comisia Europeană are un plan de acţiune pe trei ani care vizează forţa de muncă din domeniul medical.

Comisia Europeană pune gratuit la dispoziţia guvernului român expertiză referitoare la sustenabilitatea sistemului medical.

 

 

 

Cel mai înalt oficial european cu atribuţii în sănătate, Tonio Borg, a răspuns întrebărilor „Vieţii medicale“ într-un interviu desfăşurat în siajul conferinţei despre inechităţile serviciilor medicale acordate în cadrul UE, organizată la 18 martie la Bruxelles. Aflat la final de mandat, comisarul european este mai puţin constrâns de rigorile limbajului birocratic specific instituţiilor europene. Răspunsurile sale, uneori fără mănuşi, s-au referit concret la câteva mize importante pentru sistemul medical românesc.

 

 

   Vlad Mixich: Există diferenţe considerabile între starea sănătăţii cetăţenilor europeni din România şi cei din alte state membre UE. De pildă, un sfert din cazurile de TBC raportate la nivelul UE vin din România. Sau tratamentul hemofiliei, care nu mai este o provocare în vestul Uniunii, continuă să ridice probleme de accesibilitate în România. Dată fiind această lipsă de uniformitate, cum reuşeşte Comisia Europeană să-şi definească priorităţile atunci când abordează inechitatea serviciilor medicale în UE?
   Tonio Borg: În primul rând trebuie să admitem că asta e o problemă. Dacă nu admitem că avem o problemă, atunci nu o putem rezolva. Tocmai de aceea trebuie să vorbim despre ea, dar nu pentru a arăta cu degetul, ci pentru a arăta că există diferenţe. În domeniul sănătăţii nu suntem o Uniune. Nu suntem o Uniune. Există prea multe diferenţe. E adevărat că există îmbunătăţiri: în domeniul mortalităţii infantile, în privinţa speranţei de viaţă. Dar între anumite grupuri sociale diferenţele au rămas la fel de mari. Ce avem de făcut? În primul rând, responsabilitatea de administrare a sistemului de sănătate rămâne a statelor membre. Nu putem interveni în alegerea direcţiei în care un stat membru va merge. Ce putem face, în afară de a colecta datele care să arate că aceste diferenţe există, este să încurajăm statele membre să folosească fondurile structurale pentru obiective legate de sănătate. Chiar şi Fondul pentru Dezvoltare Regională are definită printre obiectivele sale reducerea inegalităţilor din sănătate. Desigur, dacă statele membre preferă să construiască drumuri şi poduri decât să investească în sănătatea lor, atunci e problema lor. Dar noi oferim uneltele necesare pentru a rezolva aceste probleme.

 

   V.M.: Îi va fi permis României să folosească fonduri europene structurale pentru a-şi finanţa infrastructura sanitară, cum ar fi construcţia de noi spitale sau renovarea celor vechi?
  Tonio Borg: Da, e posibil. Desigur că nu există bani europeni pe care să-i poţi folosi la liber. Trebuie să faci un proiect, trebuie să aplici, trebuie să fie aprobat. Dar facem un apel la statele membre pentru a folosi mai mult fondurile structurale în scopuri legate de sănătate. Şi asta include infrastructura dacă aceasta se potriveşte proiectelor cerute. Şi de obicei se potriveşte. Nu există nimic care să oprească statele membre din a folosi fondurile structurale pentru astfel de obiective. Într-adevăr le încurajăm să facă mai mult pentru că, de obicei, aceste fonduri sunt folosite pentru infrastructură, nu pentru obiective din sănătate.

 

   V.M.: Înţeleg aşadar că fondurile structurale vor putea fi folosite şi pentru construirea unor spitale?
   Tonio Borg: Da, se poate. Pe baza strategiei pe care guvernul României trebuie să o înainteze. Nu e suficient să vrei să construieşti spitale noi, căci această infrastructură trebuie să-şi găsească locul în politicile de sănătate promovate chiar de către guvern.

 

   V.M.: Tot vorbim despre rolul Comisiei Europene în domeniul politicilor de sănătate. Credeţi că situaţia actuală ar trebui să se schimbe şi că guvernele naţionale ar trebui să aibă mai puţine atribuţii în acest domeniu?
   Tonio Borg: O, discuţia aceasta ne-ar putea ocupa întreaga zi. Senzaţia mea e că nu există un mediu politic favorabil unei creşteri a puterilor Bruxellesului. Lăsând la o parte faptul că ar fi nevoie de o schimbare în Tratat. În articolul 168 scrie foarte clar că noi doar coordonăm, colectăm informaţii, încurajăm, finanţăm proiecte, dar nu spunem statelor membre ce să facă. Facem recomandări, sugestii, dar nu există reguli obligatorii. Acesta e motivul pentru care ne întâlnim cu miniştrii sănătăţii din statele membre doar de două ori pe an pentru că statele membre doresc să-şi protejeze dreptul la subsidiaritate. Dacă asta se va schimba? Cred că se va schimba în viitor pentru că se ivesc prea multe probleme şi pentru că trebuie să construim o Uniune. Dar va dura ceva timp. În acest moment nu există condiţii politice favorabile pentru a schimba regulile. 

 

   V.M.: Inechitatea în domeniul medical se manifestă şi prin diferenţele salariale mari între medicii din estul UE, dau din nou România ca exemplu, şi alte state membre. Există deja o migraţie importantă a medicilor care naşte probleme de accesibilitate la servicii medicale în ţările din estul Europei. A pregătit Comisia Europeană un răspuns în privinţa asta?
   Tonio Borg: Nu putem rezolva faptul că unele ţări sunt mai bogate decât altele şi că, de aceea, sunt mai atractive. Dacă salariile din Malta, de exemplu, sunt mai mici decât cele din sistemul medical britanic, atunci e firesc că unii medicii maltezi vor pleca acolo. Aşa apare o scurgere a creierelor pentru că noi investim în studenţii medicinişti şi apoi ei pleacă să profeseze altundeva. Ce facem în interiorul UE? Avem un plan de acţiune pe trei ani care vizează forţa de muncă din sectorul medical. Adunăm principalii actori din sistem şi încercăm să ne organizăm pe baza necesităţilor. Cum se face că avem atât de multe posturi neocupate în sănătate, milioane în viitor, dar în continuare aducem medici din afara Uniunii Europene? E ceva greşit aici. Ce este probabil greşit, dincolo de salarii, este că nu oferim stimulentele adecvate tinerilor pentru a-şi alege o carieră în domeniul sanitar. Aceasta e problema. Cum o rezolvăm? E foarte dificil: statele membre trebuie să coopereze, problema trebuie să fie pusă pe agenda politică deoarece e şi în interesul lor. Avem o rată crescută a şomajului în rândul tinerilor în UE şi, în acelaşi timp, sănătatea e o oportunitate de angajare de care nu avem grijă. Deoarece nu ne-am adaptat sistemul educaţional pentru a-i încuraja pe tineri să intre în domeniul medical, importăm acum forţă de muncă din afară.  

 

   V.M.: Dar această migraţie a creierelor în interiorul Uniunii Europene creează probleme chiar statelor membre din care medicii pleacă.
  Tonio Borg: Aşa este. Dar mai multe state suferă, nu doar cele din estul Europei. Am menţionat şi propria mea ţară. Desigur, soluţia facilă este mărirea salariilor celor care lucrează în ţările respective. În ţara mea am făcut asta mai degrabă decât să ne trimitem pacienţii în Anglia pentru a fi operaţi acolo de chirurgi maltezi.

 

   V.M.: Dar trebuie să ai bani pentru a face aşa ceva.
  Tonio Borg: Sigur, trebuie să găseşti banii. Ceea ce nu e uşor într-o perioadă de criză economică. Dar nu-i putem opri pe oameni să se mişte în interiorul UE. Mobilitatea şi libertatea mişcării este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene. 

 

   V.M.: Cheltuielile sectorului public de sănătate din România, ca procent din PIB, este cel mai mic din UE. Fiecare guvern de la Bucureşti a promis în ultimul deceniu, indiferent de coloratura sa politică, că va creşte acest procent. Dar nu s-au ţinut de cuvânt până acum. Ce mesaj transmiteţi elitei politice de la Bucureşti referitor la această situaţie?
  Tonio Borg: De ce publicăm statistici? Pentru ca oricine se află pe ultimul loc să încerce să-şi îmbunătăţească poziţia. Nimănui nu-i place să fie ultimul. E motivul pentru care mulţi politicieni promit în campaniile electorale creşterea acestui procent. Da, acel procent trebuie crescut pentru că există nişte costuri minime pentru a asigura protecţia sănătăţii, prag minim pe care nu-l poţi evita. Aşadar e nevoie de investiţii în sectorul sanitar, dar asta nu înseamnă că trebuie să cheltui mai mult. Trebuie să investeşti în domeniile care îţi economisesc banii. E nevoie de investiţii. De exemplu eHealth: informatizarea sistemului de sănătate nu e gratuită. Aşadar mai importantă decât creşterea acestui procent mărunt este direcţionarea corectă a banilor în domenii care să te ajute să economiseşti. Şi asta fac toate statele membre.

 

   V.M.: Adică înainte de o creştere a procentului...?
   Tonio Borg: Nu. Trebuie să le faci pe amândouă. E nevoie de o creştere pentru că nivelul nu poate fi atât de mic. Dar în acelaşi timp, important e ca această creştere să fie investită în tehnologii medicale moderne care să prevină risipa.

 

   V.M.: Ce i-aţi spune ministrului român de finanţe?
   Tonio Borg: I-aş spune că sănătatea nu este doar de competenţa ministrului sănătăţii, ci este ceva care trebuie luat în considerare de toţi miniştrii. Fie că este vorba de ministrul justiţiei, în chestiuni de discriminare, sau de cel de finanţe. Desigur că un ministru de finanţe are de îndeplinit o sarcină foarte dificilă în această perioadă: toată lumea vrea mai mult, dar nimeni nu vrea să cheltuiască, nimeni nu vrea taxe, se doreşte tăierea cheltuielilor. Însă este nevoie de investiţii în sănătate dacă vrei să atingi un anumit standard minim. Şi trebuie să investeşti în tehnologii moderne dacă vrei să economiseşti mai mult. Şi asta ar fi o veste bună pentru un ministru de finanţe. Sănătatea este o oportunitate.

 

   V.M.: În România ultimilor ani, responsabilităţile pentru sistemul medical au început să fie transferate de la nivelul guvernului naţional la nivel local. Vedeţi asta ca pe un dezavantaj sau un avantaj?
   Tonio Borg: Nu cred că există interferenţe. Sunt ţări precum Spania sau Germania unde sănătatea este în mâi­nile regiunilor. Nu poţi critica aşa ceva. Dar la nivelul Uniunii Europene noi discutăm desigur cu guvernele naţionale. Sigur, încurajăm discuţiile cu regiunile, dar guvernele naţionale sunt cele care trebuie să-şi îndeplinească angajamentele. Structura internă regională sau locală este de competenţa statelor membre.

 

   V.M.: O ultimă întrebare referitoare la conferinţa despre inegalităţile în sănătate în cadrul UE la care aţi participat la Bruxelles. De ce printre participanţi nu există niciun reprezentant oficial al Ministerului Sănătăţii din România, dat fiind că inechitatea e o problemă mare pentru România?
   Tonio Borg: Nu ştiu. Ne vom interesa de ce. Probabil că Guvernul român trebuie să vă răspundă la această întrebare. Dar, dincolo de participarea la conferinţă, noi suntem disponibili întotdeauna pentru consultanţă. Am format un comitet de experţi la nivelul Comisiei pentru a oferi voluntar consultanţă gratuită oricărui guvern care o solicită referitor la sustena­bilitatea sistemului medical. Aşadar, încurajez România, dar şi alte state membre, să solicite această expertiză.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC