La
Institutul Clinic Fundeni, în organizarea Centrului de Chirurgie Generală şi
Transplant Hepatic „Dan Setlacec“ (director – prof. dr. Irinel Popescu), a avut
loc vineri, 30 septembrie 2011, o importantă – prin semnificaţia intrinsecă – şi,
totodată, emoţionantă ceremonie, desfăşurată în spiritul hipocratic al
respectului şi amintirii datorate de către urmaşi predecesorilor, în speţă,
celor care i-au educat şi format în profesie.
Prilejul
l-a constituit împlinirea, la 2 octombrie a.c., a 90 de ani de la naşterea prof. dr. Dan Setlacec (1921–2009),
maestrul stimat şi iubit al multora dintre exponenţii generaţiei de chirurgi
afirmaţi astăzi în ţara noastră, specialişti de elită, care i-au fost elevi ori
colaboratori.
În
deschiderea reuniunii comemorative, care se situează în succesiunea unor
momente similare anterioare – dezvelirea bustului profesorului în faţa clădirii
Spitalului Fundeni (2010), atribuirea numelui său Centrului de Chirurgie
Generală şi Transplant Hepatic, unei săli de operaţii, unui amfiteatru, unei
nou create Fundaţii – şi alocuţiunea de salut adresată oaspeţilor de către dna dr. Carmen Orban, managerul
Institutului, dl prof. dr. Irinel
Popescu a făcut cunoscut programul: evocări ale maestrului; lansarea
tratatului „Transplantul hepatic“ (sub redacţia Irinel Popescu, Ed. Academiei
Române, 2011); înmânarea de medalii comemorative şi diplome foştilor componenţi
ai echipelor operatorii ale profesorului Setlacec, mai multor şefi de clinică şi
personalităţi apropiate acestuia, susţinătorilor unora dintre programele
chirurgicale iniţiate de acesta şi dezvoltate ulterior de succesorul său, dl
prof. dr. Irinel Popescu.
Renunţându-se la reiterarea – obişnuită în
asemenea împrejurări – a biobibliograficului, au rostit cuvinte de caldă
aducere aminte: dna dr. Dora Petrilă,
medic primar anestezie-terapie intensivă, care a lucrat mulţi ani sub lampa
scialitică, alături de profesor, la „capul bolnavului“, talentat
medic-scriitor, autoare – între alte lucrări romaneşti şi memorialistice – a cărţii de interviu-fluviu: „Dan Setlacec,
amintiri, mărturii, opinii“ (Ed. Albatros, 2000). Dsa a evocat aspecte din viaţa
celebrului chirurg, „o viaţă de vis dar şi de coşmar“ – referindu-se, prin
această sintagmă, atât la succesele sale răsunătoare (datorate inteligenţei,
flerului clinic, talentului, optimismului, ataşamentului faţă de bolnav), cât şi
la piedicile de exterioară sorginte – coşmareşti – ivite în cariera sa
profesională. Dl prof. dr. Nicolae
Angelescu şi-a amintit de propria studenţie şi de perioada sa de extern al
Spitalului Colţea unde, în clinica pe care o conducea acad. Nicolae Hortolomei,
a asistat, prin 1953, la debutul chirurgiei cardiace – prima operaţie pe cord
deschis fiind executată de tânărul şef de lucrări de atunci – Dan Setlacec, după
îndelungate lucrări desfăşurate în Laboratorul de chirurgie experimentală al
Clinicii. Dl dr. Daniel Constantinescu
(Philadelphia) a rememorat anii petrecuţi la Fundeni, începuturile – deloc uşoare
– ale chirurgiei cardiace aici, s-a referit la evoluţia acestei specialităţi,
dar mai ales a vorbit despre prietenul devotat care putea să fie, în diferite împrejurări,
Dan Setlacec. Prietenia sa – „de spital, socială, afectivă“ – nu ţinea nici de
erudiţia medicală şi nici de talentul chirurgical excepţional, ci de o specială
şi nobilă structură sufletească. Într-un mesaj, dr. Martin Constantinescu (devenit cardiolog în SUA) a ţinut să
evidenţieze o caracteristică a profesorului: acesta practica „o medicină gânditoare,
informată şi inovatoare“. Cu atenţie a fost urmărită alocuţiunea prof. univ. Andrei Pleşu, cunoscut scriitor,
specialist în istoria artei, fondatorul şi directorul săptămânalului „Dilema
Veche“, voce publicistică inconfundabilă, prieten al profesorului, care, cu
firescul şi spontaneitatea verbului său, l-a prezentat pe Dan Setlacec ca pe un
interlocutor informat şi rafinat, o „conştiinţă de cultură“ – un om motivat de
o specială curiozitate intelectuală – cu alte cuvinte, un om întreg ce caută să
se realizeze la toate nivelurile sale. Îi plăcea „şueta“ – nu bârfa joasă, ci
conversaţia agreabilă, fără solemnitate. Ascultând cele spuse de invitat, gândul
te poartă la titlul – cred, potrivit în context – şi la conţinutul uneia dintre
recentele sale cărţii de eseuri: „Despre frumuseţea uitată a vieţii“. Invitaţiile
acasă la profesor, în strada Mendeleev, erau pentru dr. Cătălin Vasilescu, tânăr chirurg la Fundeni, viitor conferenţiar
la UMF „Carol Davila“ şi doctor al Universităţii Ulm (Germania), ca vizite la
un imaginar „Vatican al chirurgiei româneşti“. Desigur, atunci mai mult îi
asculta pe alţii decât vorbea el însuşi, având şansa de a întâlni, mai ales la
zilele aniversare ale magistrului, oameni unul şi unul, pe care, spre plăcerea
auditoriului, i-a portretizat în lapidare propoziţii, dovedind un particular
spirit de observaţie şi umor. Veneau: profesorul Ion Juvara, desecendent al
unei vechi familii boiereşti, căruia îi plăcea să vorbească despre spectacolele
de operă; întotdeauna sosind cu bicicleta, dr. Dan Rădulescu, succesorul
acestuia ca profesor la Catedra de chirurgie de la Spitalul „Cantacuzino“,
perora despre conţinutul revistelor literare la zi; dr. Irinel Popescu,
discipolul cel mai apropiat şi apreciat al profesorului, era nelipsit, înfăţişându-se
întotdeauna elegant, cum altcineva nu reuşea să fie; dr. Dora Petrilă,
preocupată în discuţii de raportul dintre ştiinţă şi religie; dr. Teodor
Horvath, viitorul general de brigadă, un as al chirurgiei toraco-pulmonare şi
inovator de numeroase tehnici chirurgicale, aducea în discuţie viitorul
transplantului de organe. Erau prezenţi doctorii Daniel şi Martin Constantinescu,
înainte de a emigra în SUA, primul promiţând că va cânta la chitară, cel de-al
doilea, fan al poetului Nichita Stănescu, recita din versurile acestuia; Ioan
Grigorescu, realizatorul celei mai longevive emisiuni de televiziune,
„Spectacolul lumii“; profesorul, scriitorul şi editorul Gabriel Liiceanu, care
prepara oaspeţilor o cafea după o reţetă secretă (dezvăluită „confidenţial“ de
prietenul său, Andrei Pleşu, când filosoful era în „laborator“); dr. Rodica
Ivanov – cu noutăţi pariziene; Ioana Pârvulescu, scriitoare şi critic literar,
proaspăt sosită în Bucureşti din Braşovul natal; Mişu şi Sandu Boiu; profesorul
Leonida Gherasim, prieten din tinereţe şi medic al amfitrionului, vorbind
despre frumuseţile admirate la Muzeul Prado ş.a. A depănat, de asemenea,
amintiri prof. dr. Dan Tulbure,
despre personalitatea complexă a profesorului Setlacec, eleganţa actului
operator pe care îl săvârşea. În încheierea evocărilor, prof. dr. Irinel Popescu a arătat că prof. dr. Dan Setlacec s-a
ilustrat în cele mai diverse domenii ale patologiei chirurgicale, începând cu
acela – nou la vremea respectivă (1953) – al chirurgiei cardiace, după ce, împreună
cu colaboratorul său, prof. dr. George Litarczek, a pus la punct metoda
hipotermiei controlate. De altfel, împreună cu acesta din urmă, a contribuit la
introducerea în România a anesteziei moderne prin intubaţie orotraheală, precum
şi a reechilibrării hidroelectrolitice, extrem de necesare pentru succesul
intervenţiilor de chirurgie cardiacă. În clinica pe care o va conduce până la
pensionare (1987), s-au efectuat intervenţii pe glanda tiroidă, esofag, stomac,
intestin subţire şi gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, splină,
sistem port, glandă mamară, ovar. A fost un precursor al transplantului de
organe în ţara noastră. „În nicio clinică chirurgicală din România nu a fost
abordată o gamă atât de largă de intervenţii chirurgicale şi cu un volum atât
de mare – în fiecare an se efectuau peste 2.000 de intervenţii, în cea mai mare
parte de chirurgie majoră“. Profesorul Dan Setlacec a iniţiat şi dezvoltat
tehnici chirurgicale originale: operaţia „Patey“ modificată, abordul toracic al
cancerului de pol superior gastric, abordul transperitoneal pentru
suprarenalectomie bilaterală etc. A avut o remarcabilă activitate de cercetare ştiinţifică,
a participat la reuniuni profesionale de răsunet, a făcut comunicări, a scris
articole, monografii şi capitole în tratate, a încheiat vorbitorul.
Dl prof.
dr. Mircea Grigorescu, de la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca, a lansat
Tratatul „Transplantul hepatic“ – lucrare monografică excepţională, 30
de autori, bogată ilustraţie, bibliografie recentă şi aproape exhaustivă – apărut
sub redacţia Irinel Popescu în preajma comemorării profesorul Dan Setlacec, la
Editura Academiei. Evenimentul editorial respectiv se va bucura de o recenzie
amplă, pe care o vom publica în săptămânalul nostru. Participanţii interesaţi
au primit periodicul Annals of Fundeni
Hospital, nr. 3–4/2011, dedicat celor nouăzeci de ani pe care i-ar fi împlinit,
la început de octombrie, Dan Setlacec.