Cum
poţi fi util şi după moarte? O modalitate ar fi să-ţi donezi corpul, pentru
studiu, cercetării medicale. „Prin voi, cei care intraţi aici, învăţăm să-i
vindecăm pe cei din afară“ – este inscripţia de pe o morgă din Berlin. Studenţii
la medicină ştiu prea bine aceasta încă din primul an, de la lucrările practice
de anatomie, când petrec mult timp la disecţii pe cadavru. Dar care este
impactul vederii unor corpuri disecate pentru publicul larg? Răspunsul e oferit
de succesul pe care îl au, pe întreg globul, începând din 1995, expoziţiile cu
cadavre plastinate, dar şi controversele iscate de aceste manifestări cu scop
declarat educativ.
După
prezentarea în multe oraşe de pe continent precum Amsterdam, Londra, Barcelona,
Dublin, Lisabona, Viena, Kiev, expoziţia „The
Human Body“ a venit în premieră în România şi poate fi vizitată la etajul 1
al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ din Capitală, începând
de azi până pe 30 iunie. Întinsă pe o suprafaţă de 600 mp, ea include peste 200
de exponate care, prin disecţiile la nivelul organelor şi ţesuturilor oferă o
perspectivă tridimensională fidelă asupra structurii şi funcţionării corpului
omenesc.
Organizatorii
declară că această expoziţie şi-a propus să schimbe modul în care vizitatorii îşi
cunosc, percep, respectă şi îngrijesc corpul, oferindu-le posibilitatea de a
realiza o incursiune vizuală în interiorul acestuia, precum şi ajutându-i să
conştientizeze efectele nocive (uneori chiar mortale) ale unui stil de viaţă
nesănătos şi să acorde atenţie felului în
care aleg să trăiască. Expoziţia este structurată în galerii care prezintă:
sistemele osos şi muscular; aparatul respirator; sistemul digestiv; sistemul
nervos; sistemul cardiovascular; sistemul reproducător şi aparatul urinar;
dezvoltarea fetusului. Ultima galerie, Privire
către viitor, prezintă modul în care tehnologia modernă îmbunătăţeşte
calitatea vieţii şi îi inspiră pe oameni să joace un rol mai important, să facă alegeri mai bine gândite când este
vorba de propria sănătate şi bunăstare. Cel mai vechi exponat prezent la Bucureşti
are 12 ani.
Conform
declaraţiei organizatorilor, corpurile prezentate în cadrul expoziţiei sunt
nerevendicate şi au fost donate, în conformitate cu legislaţia chineză, către
Dalian Hoffen Bio-technique Laboratory. Acest institut cercetează şi dezvoltă
tehnica plastinării pentru conservarea corpurilor, furnizând exponate şcolilor
de medicină, precum şi vizitatorilor muzeelor.
Astfel
de expoziţii sunt controversate, existând proteste manifestate sub diverse
forme, fiind în discuţie respectul faţă de persoana umană, faţă de corp după
moarte. Iată ce a declarat, în legătură cu acest subiect, Sabrina Sheehan, PR
GForce Exhibition: „Majoritatea guvernelor din lume au permis ca mai mult de 20
de milioane de vizitatori ai expoziţiei să aleagă pentru ei înşişi. Noi credem
cu putere în educaţie şi în faptul că fiecare
membru al publicului are dreptul
să îşi vadă şi să îşi înţeleagă propriul corp în propriul fel. Timp de sute de
ani, doar membrii comunităţii medicale au văzut şi au studiat corpul uman
astfel, iar noi credem că nu ar trebui restricţionat accesul pentru înţelegerea
corpului. Expunerea anatomiei umane într-o asemenea manieră are ca scop
impulsionarea tinerilor să urmeze o carieră în domeniul medical ştiinţific şi
educarea vizitatorilor în privinţa funcţionării propriului lor organism“.
Tehnica
plastinării a fost pusă la punct de dr. Günter von Hagens în 1977 şi brevetată
ulterior. Von Hagens a creat Institutul pentru Plastinare în Heidelberg, în
1993, iar prima expoziţie de organisme plastinate a fost organizată doi ani mai
târziu, în Japonia, şi a atras peste trei milioane de vizitatori. Institutul
susţine trei centre internaţionale de plastinare: în Germania, Kârgâzstan şi
China. Firesc, au apărut îngrijorări privind acordul persoanelor în legătură cu
plastinarea corpurilor lor. Cu peste două decenii în urmă, von Hagens a
instituit un 
program de donare a organismului în Germania, care cuprinde peste
9.000 de donatori şi din care mai mult de 500 au murit deja. În China, au
existat suspiciuni privind provenienţa cadavrelor, fiind vehiculată ipoteza că
ele ar fi ale unor condamnaţi la moarte.
Cei
patru paşi în procesul standard de plastinare sunt: fixarea, deshidratarea,
impregnarea forţată în vid şi întărirea. Apa şi lipidele sunt înlocuite cu
polimeri care se întăresc: silicon, răşini epoxidice sau poliester-copolimer.
Pentru fixare se utilizează frecvent o soluţie pe bază de formaldehidă cu două
funcţii: prevenirea descompunerii ţesuturilor şi inducerea unui grad de
rigiditate, benefic în menţinerea formei sau amenajarea unui specimen. După
disecţiile necesare, proba este plasată într-o baie de acetonă care, în condiţii
de îngheţ, atrage în exterior toată apa din celule, înlocuind-o. În a treia
etapă, proba este plasată în baia de polimer lichid. Prin crearea unui vid,
acetona fierbe la o temperatură scăzută, se vaporizează, iar celulele se umplu
cu polimer lichid. Tratat cu gaz, căldură sau raze ultraviolete, acesta se întăreşte,
exemplarul devenind astfel imun la procesul de descompunere. Rezultatul final
este un organ sau un organism cauciucat, perfect şi definitiv conservat până la
nivel celular. Tehnica permite prezentarea corpului în complexitatea sa, putându-se evidenţia
toate aparatele şi sistemele. Procesul de transformare a întregului organism omenesc într-un exponat plastinat
poate dura peste un an.
Evenimentul de la Bucureşti este produs de GForce Exhibitions şi organizat de Events, în colaborare cu
Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“. Vă dorim vizitare utilă,
căci nu ştim cât de plăcută va fi. În anul I, erau destui medicinişti care
plecau brusc din sala de disecţie, ori nici nu mai apucau, căci leşinau. Sperăm
ca această expoziţie, adevărată lecţie de anatomie, să nu se lase cu… victime. 
