Titanii globali ai
industriei farmaceutice, Pfizer, GSK, AstraZeneca, Eli Lilly, Merck, Sanofi,
Genzyme etc., sunt membri ai grupului profesional PhRMA cu principalul rol de a
susţine în capitala Statelor Unite acele politici publice care încurajează
cercetarea şi descoperirea de noi medicamente. Păstrând proporţiile, omologii PhRMA
la Bruxelles sunt EFPIA, Federaţia Europeană a Industriei Farmaceutice, şi la
Bucureşti ARPIM, Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de
Medicamente. În 2014, PhRMA a cheltuit 5.4 milioane de dolari pe contracte cu
diferite firme de lobby active pe Capitoliul american, anunţând angajarea de
noi contracte şi în 2015. În prezent PhRMA se află în contract cu peste 12 de
astfel de firme. În ciuda activităţilor controversate ale lobbiştilor, în
Statele Unite acestea sunt bine reglementate şi satisfăcător de transparente.
Nu acelaşi lucru se
întâmplă la Bruxelles, unde lobbiul în jurul Comisiei Europene şi al
Parlamentului este aproape la fel de intens ca acela de la Washington. Nici
scandalurile n-au lipsit, cel mai cunoscut provocând demisia comisarului
european pentru sănătate, John Dali, acuzat că s-a întâlnit cu un lobbist al
industriei tutunului chiar în perioada în care Comisia lucra la legea
antitutun. Uniunea Europeană a înăsprit în ultimul an regulile pentru astfel de
activităţi, orice înalt oficial european fiind obligat să raporteze într-un
registru de transparenţă (accesibil publicului) orice contact cu cei care
încearcă să-l influenţeze. Dar un articol recent publicat de Politico
avertizează cu privire la găurile din legislaţia europeană şi descrie
modalitatea prin care regulile pot fi ocolite. O cale este folosirea avocaţilor
pe post de lobbişti, relaţia avocat–client fiind protejată de confidenţialitate
în UE. Altă problemă este limitarea regulii transparenţei la înalţii oficiali
europeni, funcţionarii de rangul doi fiind exceptaţi deşi ei au adesea un rol
important în scrierea legislaţiei.
La Bucureşti desigur nu
există astfel de reguli, nici dezbateri despre ele. Deşi de lobbişti acţionând
în numele industriei farma nu ducem deloc lipsă.
Colegiul american de
obstetrică-ginecologie a solicitat reducerea în condiţii de siguranţă a ratei
naşterilor prin cezariană. Specialiştii în sănătate publică au propus, într-un
articol publicat la începutul acestei săptămâni în Obstetrics&Ginecology,
o analiză a modului în care ar putea fi corelate ratele cezarienelor cu modele
de asigurări de sănătate bazate pe valoarea cost-eficienţă. Rezultatele sunt
surprinzătoare şi oarecum descurajante inclusiv pentru noi, „Viaţa medicală“
fiind publicaţia care a lansat în România dezbaterea pe tema inflaţiei
cezarienelor, unul dintre argumente fiind cel economic: anume că o naştere
vaginală e mai cost-eficientă decât una prin cezariană. Ei bine, cel puţin în
sistemul american, nu e aşa. În medie, naşterile vaginale ocupă cu 700% mai
mult timp decât cele cezariene, necesitând aşadar mai multe resurse umane. Prin
urmare, naşterile vaginale sunt cu 200% mai scumpe decât cezarienele până în
momentul finalizării travaliului. Dar costurile scad abrupt în perioada post-partum,
astfel că din punct de vedere al costurilor totale o cezariană este la fel de
scumpă (sau ieftină, depinde de care parte a baricadei ideologice vă aflaţi)
precum o naştere vaginală luând în considerare întreaga perioadă de
spitalizare.
Concluzia autorilor este
că o reformă a modalităţilor de plată a serviciilor medicale din timpul
naşterii nu ar influenţa rata cezarienelor, fiind nevoie mai degrabă de
stimulente financiare pentru a creşte eficienţa protocolului aplicat în timpul
naşterilor vaginale. Concluzia noastră este că în lipsa unor studii similare
aplicate contextului specific, în România dezbaterea despre naşteri este
sterilă.
Facultatea de Medicină
din Budapesta lansează un curs despre tehnologiile inovative din medicină.
Obiectivul este pregătirea studenţilor pentru tehnologiile viitorului pe care
vor trebui să le aplice atunci când vor începe să practice. Câteva dintre
subiectele cursurilor sunt: Medicina personalizată – Sănătatea genomică;
Viitorul imagisticii medicale; Social media în medicină; Recoltarea de date în
sănătate şi computerele cognitive; Revoluţia mobilă în sănătate şi
telemedicina; Medicina regenerativă, optogenetica şi printarea 3D; Robotica
medicală, bionica şi realitatea virtuală.
Cursul nu este predat de
vreun tânăr profesor dornic de afirmare, ci de prorectorul pe probleme
ştiinţifice, prof. dr. Maria Judit Molnar. De menţionat că vorbim despre o
facultate de medicină cu mare tradiţie, înfiinţată cu 250 de ani în urmă, care
are în prezent peste 12.000 de studenţi, dintre care aproape 2.000 urmează
cursurile în limba engleză şi 1.000 în limba germană.
