Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Ce curs preferă studenţii de la Universitatea Harvard? (6)

Viața Medicală
Prof. dr. Valeriu RUSU miercuri, 14 noiembrie 2012
   Încheiam articolul anterior cu neologismul nutraceutical, care – presupun, ba chiar cred – va fi asimilat în vocabularul medical internaţional. În română şi în limbile romanice, probabil sub forma propusă în spaniolă: nutraceutica. E posibilă modificarea terminaţiei în franceză, conform obiceiului -ique. Mai rămânem la nutraceutică. Să observăm mai întâi că în Dorland’s Illustr. Med. Dict., încă din ediţia a 31-a (apărută în 2007), este inclusă intrarea (fără precizarea etimologiei) nutraceuticals – functional foods. Dar relaţia dintre hrană şi sănătate a fost observată, fără nicio îndoială, încă din Antichitate, de părintele medicinii, Hipocrat, care ne-a lăsat un aforism (citez din memorie): „Alimentul tău să fie singura ta medicină!“.
   Revenind la SUA, pentru firmele farmaceutice şi companiile biotech, nutraceutical reprezintă o nouă direcţie majoră de cercetare, dar şi o sursă de succes financiar. Monsanto, American Home Products, Dupont, BioCorrrex, Abbott Laboratories, Warner-Lambert, Johnson & Johnson, Novartis, PPL Therapeutics, Unigen şi Interneuron (unele firme foarte cunoscute, cu istoric) au ajuns la afaceri de peste 86 miliarde de dolari. Pe locul al doilea în lume se află Japonia, unde 47% din populaţie consumă „alimente-medicament“.
   Pentru că nutraceutical nu este etimologic doar un cuvânt-valiză (rezultat din nutrition şi pharmaceutical), ci şi o umbrelă sub care se pot ascunde alimente banale, cercetătorii din domeniu au conturat o clasificare alcătuită din patru grupe, foarte elaborate, chiar sofisticate, ale căror denumiri în engleză le citez: • dietary supplementsfunctional foodsmedical foodsfarmaceuticals. Pentru cititorii interesaţi, date numeroase se află în articolul Nutraceutical din Wikipedia în limba engleză.
   În continuare, după numeroase comentarii adiacente, revenim la scopul prezenţei într-un supermarket a studenţilor de la Harvard interesaţi de gastronomia moleculară: observaţii asupra modului în care sunt iluminate legumele proaspete. Dar cum este definită o legumă? Iar apar mai multe dificultăţi, de toate felurile, dar, cu puţintică răbdare (şi mai multă concizie), vom limpezi câte ceva. Mai întâi, cuvântul legumă există atât în engleză (legume), cât şi în franceză (légume), numai că în limba universală legumele cuprind numai leguminoasele. Ceea ce se află în relaţie cu etimologia latină. Altminteri, în engleză, s-a consacrat vegetable: „oricare dintre variatele plante utilizate ca hrană“ (Dicţionarul Oxford explicativ ilustrat, ed. a treia, 2011). Uneori, în engleza americană, se utilizează veg (familiar pt. legumă). Amuzant: vegetable tar înseamnă gudron vegetal dar şi… gândire de lemn.
   Cea mai răspândită definiţie a unei legume: partea comestibilă a unei plante cultivate într-o grădină de zarzavat. Această definiţie trebuie extinsă şi la ciuperci (unele cultivate) şi la anumite alge, consumate îndeosebi în Extremul Orient. Cu insectele (sau larvele) pe care le-am „degustat“ şi eu, din greşeală, într-un avion spre Cambodgia – aveau gust de alune prăjite – e mai greu, nu pot fi incluse printre legume, dar reprezintă un soi de hrană. Căreia unii îi prezic un mare viitor, vietăţile fiind înghiţite uneori fără vreo prelucrare culinară (hrană vie?). Nicio noutate: Citiţi, dacă nu aţi făcut-o până acum, „Tulie Radu Teacă“, de I. Mironescu (1883–1939, profesor de dermatologie la Facultatea de Medicină din Iaşi, cercetător, om de cultură şi reputat scriitor). Nuvela, o capodoperă în materie de umor, descrie „confruntarea“ cu stridiile a unui cioban din Tazlău mânat de treburi la Viena. De altminteri, francezii, îndeosebi, înghit vii, pe lângă stridii, şi alte moluşte.
   Există o întreagă tipologie a legumelor, asupra căreia nu mă opresc. În catalogul european se află înscrise circa 15.000 de varietăţi de legume autorizate pentru comercializare, dar se estimează că pe continent ar circula nu mai puţin de 100.000 de varietăţi, unele necunoscute la scară mondială.
   Care sunt legumele cele mai cultivate în lume? Iată primele şapte, conform datelor prezentate de FAO în milioane de tone (contabilizarea corespunde anului 2000): cartofi – 328; tomate – 102; pepeni verzi – 69; varză şi conopidă – 47; ceapă uscată – 30; castravete şi cornişon – 20; vinete – 19; morcov – 16; ardei – 7. Două observaţii. Prima – minoră: în botanică, tomatele sunt considerate fructe; a doua – importantă: bananele sunt tot fructe, dar ar putea lua locul cartofilor, în agricultura ţărilor sărace, conform unui studiu al experţilor CGIAR (Consultative Group on International Agricultural Research) realizat la iniţiativa Comitetului Naţiunilor Unite privind Siguranţa Mondială a Hranei. De curiozitate: conform FAO, producţia mondială de banane a fost, în 2008, de 90.705 de milioane de tone. Foarte probabil, ea va creşte.
   În sfârşit, ajungem la studenţii de la Harvard aflaţi în supermarket, la standurile cu legume proaspete, iluminate fluorescent. Dar nu oricum, ci cu ajutorul calificat al lui Hervé This, care, la rubrica sa Science & Gastronomie (Scientific American ed. în fr., nr. 396, oct. 2010), a publicat un articol intitulat „La lumière gâte-elle les légumes?“ (trad. aprox.: „Lumina strică legumele?“). Trebuie să citez şi subtitlul: „Expunerea la lumina etalajelor mai curând ar creşte concentraţia în vitamine a alimentelor, dar studiile ar trebui să includă şi modificările gustului acestora“. Urmează o analiză aprofundată a modificărilor fizico-chimice produse sub acţiunea luminii asupra legumelor, pe baza datelor obţinute de o serie de cercetători. Pe care nu am de gând să o expediez în câteva cuvinte. Cum nu o fac nici studenţii de la Harvard în proiectele-referate, scrise pornind de la observaţiile proprii, dar şi de la o bibliografie truvabilă în imensa bibliotecă a universităţii, deschisă aproape zi şi noapte.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.