Pentru
pacienții americani fără mijloace proprii de transport, să ajungă
la programările medicale poate fi o adevărată provocare, mai ales
atunci când afecțiunile cronice necesită vizite frecvente la
doctor. O parte din spitalele și furnizorii de servicii medicale din
Statele Unite văd în serviciile noi de tipul Uber o resursă utilă
în combaterea acestei probleme. Soluția, deși neconvențională,
este, în unele cazuri, chiar decontată pacientului de Medicaid sau
alte planuri de asigurare. Uber este o alternativă la opțiunile
tradiționale de transport urban, o aplicație mobilă care pune în
legătură pasageri cu șoferi parteneri, persoane care își împart
mașina personală ocazional pentru un venit suplimentar. The
Atlantic
scrie cum pe întreg teritoriul statului american au început să
apară parteneriate între companiile care oferă servicii de acest
tip și spitalele sau organizațiile nonprofit din domeniul medical.
De exemplu, MedStar Health, o rețea spitalicească nonprofit cu
unități în Maryland a început un parteneriat cu Uber în ianuarie
care le permite pacienților să acceseze serviciul de pe site-ul
spitalului și să primească și câte un memento înaintea fiecărei
programări. Inițiative similare există în Florida, San Diego, New
York, California sau Nevada. Costurile suportate de pacienți variază
de la caz la caz. Pentru pacienții asigurați prin Medicaid,
transportul pentru vizitele medicale care nu sunt urgente este
acoperit parțial, dar cuantumul rambursării diferă conform
legislației din fiecare stat. Cei asigurați prin Medicare nu
beneficiază, în general, de rambursarea costurilor pentru
transportul în situații medicale de non-urgență. Accesul greoi la
un mijloc de transport poate să afecteze cu măsura în care
pacienții ajung la controalele periodice, e de părere Ben Gerber,
profesor asociat de medicină la Universitatea din Illinois și autor
al unui amplu studiu pe această temă. În afecțiuni ca diabetul
sau astmul, pierderea unei programări poate să fie foarte
periculoasă. Într-o analiză sistematică efectuată în 2013 pe
baza a 25 de studii, Gerber și colegii săi au descoperit că între
10% și 51% din pacienți denunță problemele privind transportul ca
barieră în accesarea serviciilor medicale.
De
săptămâni bune, medicii argentinieni cer autorităților din
sănătate măsuri mai ferme pentru a le asigura protecția la locul
de muncă, din cauza numărului mare de incidente violente petrecute
în sălile de așteptare și implicând pacienții sau familiile
acestora. Din acest motiv, statul confirmă că a instalat deja
butoane de panică în mai multe spitale din provincia Tucumano,
scrie cotidianul La
Gaceta.
Într-o primă etapă, au fost aduse butoane de panică în cinci
spitale, printre care și o maternitate. Urmează însă ca astfel de
sisteme să fie instalate inclusiv în policlinicile deschise
nonstop. Autoritățile spun că principalul obiectiv al acestei
măsuri este să completeze securitatea fizică și mijloacele
electronice de supraveghere cu posibilitatea unei intervenții
proactive a personalului de pază din spital. Ministerul vrea să
scadă indicii de vulnerabilitate în acest sector de risc. Sistemele
instalate emit semnale de sunet și lumină, iar butoanele sunt
strategic plasate în cele mai populate zone din spital, adică acolo
unde sunt cele mai mari șanse să se iște conflicte, nu de puține
ori acestea ducând și la agresiune fizică. Coordonatorul
departamentului de securitate al Ministerului Sănătății a
explicat că, odată declanșată alarma, ea va putea fi oprită
numai prin folosirea unei chei. Reprezentanții organizației
profesionale spun însă că acest sistem nu este soluția pentru
neregulile privind siguranța în spitale și că implementarea lui
lasă de dorit. Personalul n-a fost informat din timp de această
măsură și nu a existat niciun fel de training privind utilitatea
lui sau situațiile în care poate fi de folos. Prin organizația
profesională, medicii au compus un raport în care detaliază toate
problemele cu care se confruntă fiecare spital în privința
violenței asupra personalului medical, cerând împreună o soluție
ministerului. Ca și omologii lor din România, argentinienii încă
așteaptă această soluție.
Centrele
comerciale din Brazilia vor fi obligate prin lege să pună la
dispoziția clienților spații adecvate pentru igienizarea mâinilor.
Potrivit Campo
Grande News,
o nouă lege obligă mall-urile, restaurantele și conglomeratele de
magazine care servesc alimente sau băuturi să amenajeze spații cu
chiuvete, săpun, gel sanitar cu alcool și prosoape de unică
folosință. Congresmanul care semnează propunerea de act normativ
spune că este o măsură necesară de sănătate publică pentru a
preveni transmiterea unor infecții precum virusul H1N1. Guvernatorul
Braziliei a respins însă anumite părți din propunerea
legislativă, care cuprindea inițial și niște amenzi uriașe:
aproximativ 24.000 de dolari la prima abatere, respectiv dublu la
repetarea abaterii.
Compania
McDonald’s este forțată să retragă de pe piață brățările
de fitness Step-it din cauza riscului de iritație a pielii și
arsuri, a anunțat marți autoritatea federală americană pentru
protecția consumatorului. Decizia vine după ce gigantul din
domeniul fast food a primit mai mult de 70 de reclamații, din care
șapte făceau referire la bășici cauzate de purtarea brățărilor,
conform CNN.
În acest moment sunt scoase din circulație loturile de 29 de
milioane de unități din Statele Unite și 3,6 milioane de unități
din Canada. Compania deja eliminase voluntar produsele din meniurile
Happy Meal vândute săptămâna trecută, după ce diferiți clienți
semnalaseră probleme privind purtarea dispozitivului de fitness.
Produse în China, pedometrele din plastic numără pașii și
clipesc mai încet sau mai rapid în funcție de ritmul de deplasare
al celui care le poartă. Consumatorii sunt sfătuiți să returneze
brățările în orice restaurant al lanțului. Vor primi în schimb
o altă jucărie și, la alegere, un iaurt sau o porție de felii de
măr.
Decizia
companiei de a alătura unui meniu de fast food o brățară de
fitness a aprins dezbateri în comunitatea medicală. Michelle
Garrison, profesor de psihiatrie a copilului și adolescentului în
Seattle, spune că beneficiile acestor dispozitive se fac simțite
doar pe termen scurt, sporind implicarea în activitatea fizică timp
de câteva săptămâni, dar „pentru o schimbare de durată e
nevoie de mai mult“. Jennifer A. Emond, profesor de pediatrie la
Dartmouth, este și mai sceptică, nu crede că această campanie de
marketing poate fi o modalitate credibilă de a promova un stil de
viață sănătos în rândul copiilor. Tot ea atrage atenția că
există pericolul distragerii atenției părinților de la riscurile
nutriției proaste, făcându-i să se concentreze pe partea pozitivă
a energiei consumate, nu și pe cea negativă, a tipului de calorii
ingerate de copii.
Canada
a cheltuit în anul bugetar 2014–2015 un total de 25 de miliarde de
dolari pentru a-și plăti medicii, cu aproape un miliard de dolari
mai mult decât în exercițiul bugetar anterior. Cifrele se află în
raportul anual emis de Institutul canadian pentru informații legate
de sănătate (CIHI), iar suma cuprinde salariile brute, la care se
adaugă cheltuielile de întreținere și dotare a practicilor
medicale. Raportul privind numărul medicilor, distribuția lor și
sumele cheltuite pe salarii poate ajuta la o mai bună alocare a
resurselor pe viitor, explică autorii raportului. Ca să punem în
perspectivă cele 25 de miliarde rezervate plăților către
clinicieni, trebuie spus că anual Canada cheltuie între 18 și 20
de miliarde pe apărare, potrivit CBC.
În 2015, la nivel național, lucrau 82.198 de clinicieni, cu 2,9%
mai mulți decât în 2014. Poate deloc surprinzător, între 2011 și
2015, numărul de medici a crescut de trei ori mai rapid decât
numărul de locuitori. Pentru al nouălea an la rând, raportul
dintre numărul de medici și populația țării a avut o creștere
accelerată. Astăzi sunt 228 de medici la 100.000 de canadieni.
Sistemul
absoarbe mai mulți medici pregătiți în afara țării decât
pierde în defavoarea altor sisteme, mai ales că și canadienii
formați dincolo de granițe se întorc, în general, să lucreze la
ei în țară. Iar estimările CIHI arată că, potrivit numărului
de diplome de doctor în medicină acordate de universitățile
canadiene, numărul total de medici din sistem va continua să
crească. Remunerarea doctorilor variază și în funcție de tipul
de specialitate pe care și-au ales-o. Medicii de familie primesc
aproximativ 271.000 de dolari anual, în medie, cei cu specialități
medicale 338.000 de dolari, iar chirurgii câștigă 446.000 de
dolari pe an.
Un spital
universitar din Sydney este acuzat că ar cultiva o legătură
dubioasă cu un centru chinez de transplant, implicat într-un
scandal latent privind recoltarea de organe de la prizonierii
executați și prizonierii politici, relatează The
Australian.
Asocierea dintre spitalul australian Westmead și spitalul Xiangya
din China, perceput ca epicentru național pentru cercetare în
domeniul transplantului, are o vechime de peste zece ani și a
cuprins vizite de lucru, training pentru cercetare, forumuri și
acorduri formale de colaborare. Punctele de legătură din partea
australienilor sunt nimeni alții decât experții în transplant
renal, Philip
O’Connell și Jeremy Chapman, ambii profesori la Universitatea din
Sydney. Cei doi sunt fostul și actualul președinte al forumului
internațional de experți Transplantation Society.
Legătura
dintre cele două spitale ilustrează riscul de imagine dat de
colaborarea cu cercetătorii chinezi într-o zonă delicată etic
precum cercetarea în transplant, mai ales după ce în spațiul
public au circulat mai multe acuzații de ucidere a deținuților
politici pentru prelevarea de organe. În 2015, la presiunile
comunității internaționale, China interzicea oficial procurarea de
organe de la prizonierii executați. Însă o lucrare publicată
săptămâna trecută în
American Journal of Transplantation subliniază
o „discrepanță neplauzibilă“ între numărul oficial de
transplanturi efectuate și „expansiunea exagerată“ a
infrastructurii de transplant în China. Un alt raport publicat în
iunie sugera că statisticile oficiale privind transplantul sunt mult
sub cifrele reale. Ethan Gutman, coautor al studiului, spune că de
fapt se fac între 60.000 și 100.000 de transplanturi pe an, nu
10.000 cum raportează autoritățile.
