Newsflash
Știri

Aspecte ale capacităţii de spitalizare în situaţii de dezastre majore

de - iul. 24 2009
Aspecte ale capacităţii de spitalizare în situaţii de dezastre majore

Capacitatea momentană a unui spital reprezintă adaptarea acestuia la o creştere bruscă şi tranzitorie a cererii de îngrijiri de sănătate, în urma unui incident cu efecte adverse (reale sau percepute) asupra sănătăţii. (...)

          Capacitatea momentană a unui spital reprezintă adaptarea acestuia la o creştere bruscă şi tranzitorie a cererii de îngrijiri de sănătate, în urma unui incident cu efecte adverse (reale sau percepute) asupra sănătăţii. Un indicator este un instrument de măsură folosit pentru a cuantifica performanţa proceselor din cadrul spitalului şi realizarea rezultatelor acestuia. Indicatorii nu sunt măsurători directe ale performanţei (cu toate că sunt folosiţi deseori exact în acest scop), ci, mai curând, elemente neutre care ridică probleme importante de performanţă ce pot duce la identificarea oportunităţilor de îmbunătăţire.
          La solicitarea oficialităţilor, o comisie a Congresului SUA a efectuat un studiu al centrelor traumatologice de nivelul 1 din şapte metropole americane, pentru a evalua capacitatea acestora de a răspunde unor solicitări la nivelul celor înregistrate după atacul terorist de la Madrid, din martie 2004. Studiul a inclus cinci oraşe considerate a se afla la cel mai mare risc de atac terorist ( New York, Los Angeles, Washington DC, Chicago şi Houston), precum şi Denver şi Minneapolis, unde au fost organizate convenţiile din 2008 ale principalelor două partide americane. Centrele traumatologice de nivelul 1 cuprinse în studiul respectiv nu sunt singurele care asigură îngrijirile de urgenţă din cele şapte oraşe, dar sunt localizate în spitalele care asigură cel mai înalt nivel de îngrijire a răniţilor şi ar fi destinaţii preferate pentru victime în eventualitatea unui atac terorist implicând explozive convenţionale. Pacienţii cu răni grave, trataţi în centrele traumatologice de nivelul 1, au un risc de deces considerabil mai mic decât pacienţii îngrijiţi în alte spitale.
          Rezultatele acestei investigaţii au arătat că niciunul din spitalele cercetate nu a avut o capacitate suficientă de a răspunde de urgenţă la un potenţial atac, ce ar genera un aflux de victime în masă asemănător celui de la Madrid. Centrele nu aveau suficient spaţiu în unităţile de primire a urgenţelor, nu au avut (virtual, la data simulării exerciţiului) niciun pat liber de ATI în complexul spitalicesc propriu, şi nici suficiente locuri disponibile pentru a putea trata victimele rănite mai uşor. Lipsa capacităţii a fost acută în special la Los Angeles şi Washington DC.
 
Problemele potenţiale ale accesului la Medicina de urgenţă în caz de dezastru major
 
          Când un departament de urgenţă ajunge la capacitatea sa maximă, noii pacienţi pot fi amplasaţi doar în spaţiile suplimentare, cum ar fi culoarele, sălile de aşteptare sau oficiile administrative.
          După atacul de la Madrid, 966 de victime au fost transportate la 15 spitale, iar 270 de victime au ajuns la un singur spital pentru îngrijirile de urgenţă necesare. Niciunul dintre centrele americane cercetate nu a avut suficient spaţiu pentru a face faţă numărului de victime examinate la un singur spital din Madrid.
          Capacitatea momentană depinde în mare măsură de spaţiul suficient din camera de gardă. Un spital trebuie, în plus, să asigure suficiente resurse de îngrijiri critice, pre­cum spaţiul în unităţile de terapie intensivă şi paturi de spital. Dacă acestea nu sunt disponibile, pacienţii care necesită spitalizare sunt frecvent „ambarcaţi“ în ca­me­rele de urgenţă, unde aşteaptă până pot fi mutaţi într-o unitate de ATI sau de alt tip.
          Studiul american a relevat că: l niciunul dintre centrele de îngrijiri traumatologice de nivelul 1 nu a avut o capacitate critică suficientă pentru victimele rănite grav dintr-un eveniment similar celui de la Madrid. După atacul din Spania, 29 de pacienţi în situaţie critică au ajuns la un singur spital. Niciunul din cele 34 de centre traumatologice de nivelul 1 studiate nu a avut suficiente capacităţi pentru a trata volumul respectiv de victime rănite grav l niciun centru de îngrijiri traumatologice de nivelul 1 nu a avut un număr suficient de paturi de spital pentru victimele dintr-un eveniment ca acela din Capitala Spaniei. La Madrid, un singur spital a primit 89 de victime care au necesitat internare. În medie, centrele americane au avut doar 24 de paturi libere.
 
Capacitatea momentană
 
          Capacitatea momentană este descrisă de diverse variabile, fiecare din acestea putând fi apreciată prin indicatori proprii.
          Paturile: sistemele existente pentru triajul, tratamentul şi stabilizarea iniţiale pentru 500 de pacienţi adulţi şi pediatrici la un milion de oameni (1:2.000) peste capacitatea normală de paturi, pentru victimele unui incident chimic, biologic, nuclear sau exploziv. Aceasta duce, în mod normal, la o creştere cu 15–20% a capacităţii paturilor existente. Indicator: numărul de paturi existente momentan peste capacitatea de paturi normale, într-o perioadă de 24 de ore.
          Capacitatea de izolare: spitalele au un pat de izolare în cameră cu presiune negativă, în afara capacităţii normale de paturi de izolare, pentru un caz suspect al unei îmbolnăviri cu grad ridicat de infecţiozitate. Indicator: numărul paturilor momentan disponibile cu condiţii de presiune negativă, peste capacitatea entităţii de astfel de paturi, în 24 de ore.
          Personalul de îngrijiri de sănătate: sistemele în funcţiune pentru trimiterea imediată a personalului care îngrijeşte direct pacienţii, peste personalul normat în funcţie de paturile existente. Indicator: numărul de persoane de îngrijire directă a pacienţilor, în plus faţă de personalul curent al entităţii normat pe paturile existente, într-o perioadă de 24 de ore.
          Sistem avansat de înregistrare: sistemele pentru înregistrarea avansată şi acreditarea profesioniştilor din îngrijirile de sănătate ca voluntari pentru asigurarea îngrijirilor directe pentru pacienţii din paturile apărute momentan. Indicator: numărul de profesionişti de îngrijiri de sănătate voluntari (pe categorii), înregistraţi din vreme în sistemul avansat de înregistrare.
          Depozitele farmaceutice: depozite de medicamente suficiente pentru a acoperi personalul din spital, primii respondenţi şi membrii familiilor acestora pentru 72 de ore; planuri de imunizare/profilaxie compatibile cu planurile de imunizare ale autorităţilor statale până la limita maximă prevăzută. Indicatori: numărul personalului pentru care sunt asigurate antibiotice pentru trei zile prin depozitele de medicamente; numărul de spitale cu planuri de imunizare/profilaxie pentru întreaga comunitate.
          Echipamentul personal de protecţie: materiale pentru protecţie biologică, chimică sau radiologică disponi­bile pentru personalul de îngrijire a sănătăţii curent şi suplimentar. Indicator: numărul de personal de îngrijire a sănătăţii din spital, curent şi suplimentar, cu echipament de protecţie pentru evenimente biologice, chimice şi radiologice.
          Decontaminarea: facilităţile de decontaminare (fixe, mobile sau ambele) disponibile pentru decon­ta­minarea victimelor, inclu­siv a personalului din spital. Indi­cator: numărul de victime (ambu­latorii şi neambulatorii) deconta­minate pe oră pentru o perioadă de şase ore.
          Medicina comportamen­tului: profesioniştii din îngrijirile de sănătate pregătiţi în recunoaş­terea, tratamentul şi trimiterea paci­enţilor care prezintă tulburări de comportament legate de bio­terorism şi alte urgenţe ale sănătăţii publice. Indicator: numărul de personal pregătit în recunoaşterea, trata­mentul şi trimiterea pacienţilor cu tulburări de compor­tament legate de bioterorism şi alte urgenţe ale sănătăţii publice.
  Îngrijirile traumatologice şi ale arsurilor: capacitatea de a asigura îngrijirile pentru arsuri şi traumatisme pentru aproximativ 50 de victime adulte şi copii la un milion de oameni, în urma unui incident cu aflux de victime în masă (atac terorist). Indicator: numărul de pacienţi pentru care se poate asigura îngrijirea arsurilor şi traumatismelor ce apar în urma unui incident cu victime în masă (atac terorist chimic, biologic, radiologic, nuclear sau exploziv).
          Tehnologia de comunicare şi informaţii: sistemele de comunicaţii sigure şi redundante care există pentru a lega toate agenţiile şi entităţile de îngrijire a sănătăţii ce răspund la un atac terorist sau o altă urgenţă a sănătăţii publice. Indicator: spitalele care au comunicaţii redundante cu autorităţile locale de sănătate publică, punctele de comandă, serviciile de ambulanţă şi cele de management de urgenţă prin telefon, fax, radio, e-mail etc.
          Capacitatea de transport a serviciilor de ambulanţă. Indicator: capacitatea orară de transport a serviciilor de ambulanţă dintr-o arie definită, în funcţie de distanţa la şi de la care se transportă victimele.
          Capacitatea de spitalizare. Indicator: numărul de victime care pot fi internate pe oră (trebuie să reprezinte 3% din numărul total de paturi ale facilităţii respective).
 
Situaţia din România
 
          În ţara noastră, unele studii care au comparat numărul total de paturi de spital existente la noi şi în alte ţări, fără a ţine seama de dezvoltarea diferită a sistemului spitalicesc (care, de multe ori, are o vocaţie socială, având de îngrijit şi cazurile de oameni fără locuinţă sau fără mijloace de subzistenţă) şi a sistemului de îngrijiri medicale prespitaliceşti, au ajuns la o completă confuzie în termeni. Datele „crude“ prezentate în tabelul alăturat arată diferenţe apreciabile între capacităţile din zonele seismice, diferenţe ce pot fi însă rezolvate în cadrul unei intervenţii medicale de urgenţă de către persoane cunoscătoare ale situaţiei sistemului nostru medical, prin manevre de forţe şi mijloace între cele trei zone seismice.
          În situaţia în care, aşa cum se preconizează, se va opera o reducere de 34% din numărul total de paturi de diferite specialităţi, se va ajunge la o diminuare apreciabilă a capacităţii de spitalizare, care va ajunge la aproximativ 8 victime pe oră, ceea ce, în eventualitatea unui dezastru, va duce la aglomerarea ambulanţelor la spitale în aştep­tarea descărcării şi va îngreuna serios transportul victime­lor către spital în intervalul de aur cerut de principiile Medicinii de dezastre, şi aşa insuficient cunoscute.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe