Aspecte ale capacităţii de spitalizare în situaţii de dezastre majore
de - iul. 24 2009
Capacitatea momentană a unui spital reprezintă adaptarea acestuia la o creştere bruscă şi tranzitorie a cererii de îngrijiri de sănătate, în urma unui incident cu efecte adverse (reale sau percepute) asupra sănătăţii. (...)
Capacitatea
momentană a
unui spital reprezintă adaptarea acestuia la o creştere bruscă şi tranzitorie a
cererii de îngrijiri de sănătate, în urma unui incident cu efecte adverse
(reale sau percepute) asupra sănătăţii. Un indicator
este un instrument de măsură folosit pentru a cuantifica performanţa proceselor
din cadrul spitalului şi realizarea rezultatelor acestuia. Indicatorii nu sunt
măsurători directe ale performanţei (cu toate că sunt folosiţi deseori exact în
acest scop), ci, mai curând, elemente neutre care ridică probleme importante de
performanţă ce pot duce la identificarea oportunităţilor de îmbunătăţire.
La solicitarea oficialităţilor, o
comisie a Congresului SUA a efectuat un studiu al centrelor traumatologice de
nivelul 1 din şapte metropole americane, pentru a evalua capacitatea acestora
de a răspunde unor solicitări la nivelul celor înregistrate după atacul
terorist de la Madrid, din martie 2004. Studiul a inclus cinci oraşe
considerate a se afla la cel mai mare risc de atac terorist (
New
York,
Los Angeles,
Washington DC,
Chicago şi
Houston), precum şi
Denver
şi
Minneapolis,
unde au fost organizate convenţiile din 2008 ale principalelor două partide
americane. Centrele traumatologice de nivelul 1 cuprinse în studiul respectiv
nu sunt singurele care asigură îngrijirile de urgenţă din cele şapte oraşe, dar
sunt localizate în spitalele care asigură cel mai înalt nivel de îngrijire a
răniţilor şi ar fi destinaţii preferate pentru victime în eventualitatea unui
atac terorist implicând explozive convenţionale. Pacienţii cu răni grave,
trataţi în centrele traumatologice de nivelul 1, au un risc de deces
considerabil mai mic decât pacienţii îngrijiţi în alte spitale.
Rezultatele acestei investigaţii au
arătat că niciunul din spitalele cercetate nu a avut o capacitate suficientă de
a răspunde de urgenţă la un potenţial atac, ce ar genera un aflux de victime în
masă asemănător celui de la Madrid. Centrele nu aveau suficient spaţiu în unităţile
de primire a urgenţelor, nu au avut (virtual, la data simulării exerciţiului)
niciun pat liber de ATI în complexul spitalicesc propriu, şi nici suficiente
locuri disponibile pentru a putea trata victimele rănite mai uşor. Lipsa
capacităţii a fost acută în special la
Los Angeles
şi
WashingtonDC.
Problemele potenţiale ale
accesului la Medicina de urgenţă în caz de dezastru major
Când un departament de urgenţă ajunge
la capacitatea sa maximă, noii pacienţi pot fi amplasaţi doar în spaţiile
suplimentare, cum ar fi culoarele, sălile de aşteptare sau oficiile
administrative.
După atacul de la Madrid, 966 de
victime au fost transportate la 15 spitale, iar 270 de victime au ajuns la un
singur spital pentru îngrijirile de urgenţă necesare. Niciunul dintre centrele
americane cercetate nu a avut suficient spaţiu pentru a face faţă numărului de
victime examinate la un singur spital din
Madrid.
Capacitatea momentană depinde în mare
măsură de spaţiul suficient din camera de gardă. Un spital trebuie, în plus, să
asigure suficiente resurse de îngrijiri critice, precum spaţiul în unităţile
de terapie intensivă şi paturi de spital. Dacă acestea nu sunt disponibile,
pacienţii care necesită spitalizare sunt frecvent „ambarcaţi“ în camerele de
urgenţă, unde aşteaptă până pot fi mutaţi într-o unitate de ATI sau de alt tip.
Studiul american a relevat că: l niciunul dintre centrele de îngrijiri
traumatologice de nivelul 1 nu a avut o capacitate critică suficientă pentru
victimele rănite grav dintr-un eveniment similar celui de la
Madrid. După atacul din Spania, 29 de
pacienţi în situaţie critică au ajuns la un singur spital. Niciunul din cele 34
de centre traumatologice de nivelul 1 studiate nu a avut suficiente capacităţi
pentru a trata volumul respectiv de victime rănite grav l niciun centru de îngrijiri traumatologice de
nivelul 1 nu a avut un număr suficient de paturi de spital pentru victimele
dintr-un eveniment ca acela din Capitala Spaniei. La
Madrid, un singur spital a primit 89 de
victime care au necesitat internare. În medie, centrele americane au avut doar
24 de paturi libere.
Capacitatea momentană
Capacitatea momentană este descrisă de
diverse variabile, fiecare din acestea putând fi apreciată prin indicatori
proprii.
•Paturile: sistemele existente pentru
triajul, tratamentul şi stabilizarea iniţiale pentru 500 de pacienţi adulţi şi
pediatrici la un milion de oameni (1:2.000) peste capacitatea normală de
paturi, pentru victimele unui incident chimic, biologic, nuclear sau exploziv.
Aceasta duce, în mod normal, la o creştere cu 15–20% a capacităţii paturilor
existente. Indicator: numărul de paturi existente momentan peste capacitatea de
paturi normale, într-o perioadă de 24 de ore.
•Capacitatea de izolare: spitalele au
un pat de izolare în cameră cu presiune negativă, în afara capacităţii normale
de paturi de izolare, pentru un caz suspect al unei îmbolnăviri cu grad ridicat
de infecţiozitate. Indicator: numărul paturilor momentan disponibile cu
condiţii de presiune negativă, peste capacitatea entităţii de astfel de paturi,
în 24 de ore.
•Personalul de îngrijiri de sănătate: sistemele
în funcţiune pentru trimiterea imediată a personalului care îngrijeşte direct
pacienţii, peste personalul normat în funcţie de paturile existente. Indicator:
numărul de persoane de îngrijire directă a pacienţilor, în plus faţă de
personalul curent al entităţii normat pe paturile existente, într-o perioadă de
24 de ore.
•Sistem avansat de înregistrare:
sistemele pentru înregistrarea avansată şi acreditarea profesioniştilor din
îngrijirile de sănătate ca voluntari pentru asigurarea îngrijirilor directe
pentru pacienţii din paturile apărute momentan. Indicator: numărul de
profesionişti de îngrijiri de sănătate voluntari (pe categorii), înregistraţi
din vreme în sistemul avansat de înregistrare.
•Depozitele farmaceutice: depozite de
medicamente suficiente pentru a acoperi personalul din spital, primii
respondenţi şi membrii familiilor acestora pentru 72 de ore; planuri de
imunizare/profilaxie compatibile cu planurile de imunizare ale autorităţilor
statale până la limita maximă prevăzută. Indicatori: numărul personalului
pentru care sunt asigurate antibiotice pentru trei zile prin depozitele de
medicamente; numărul de spitale cu planuri de imunizare/profilaxie pentru
întreaga comunitate.
•Echipamentul personal de protecţie: materiale
pentru protecţie biologică, chimică sau radiologică disponibile pentru
personalul de îngrijire a sănătăţii curent şi suplimentar. Indicator: numărul
de personal de îngrijire a sănătăţii din spital, curent şi suplimentar, cu
echipament de protecţie pentru evenimente biologice, chimice şi radiologice.
•Decontaminarea: facilităţile de
decontaminare (fixe, mobile sau ambele) disponibile pentru decontaminarea
victimelor, inclusiv a personalului din spital. Indicator: numărul de victime
(ambulatorii şi neambulatorii) decontaminate pe oră pentru o perioadă de şase
ore.
•Medicina comportamentului:
profesioniştii din îngrijirile de sănătate pregătiţi în recunoaşterea,
tratamentul şi trimiterea pacienţilor care prezintă tulburări de comportament
legate de bioterorism şi alte urgenţe ale sănătăţii publice. Indicator:
numărul de personal pregătit în recunoaşterea, tratamentul şi trimiterea
pacienţilor cu tulburări de comportament legate de bioterorism şi alte urgenţe
ale sănătăţii publice.
•Îngrijirile
traumatologice şi ale arsurilor: capacitatea de a asigura îngrijirile
pentru arsuri şi traumatisme pentru aproximativ 50 de victime adulte şi copii
la un milion de oameni, în urma unui incident cu aflux de victime în masă (atac
terorist). Indicator: numărul de pacienţi pentru care se poate asigura
îngrijirea arsurilor şi traumatismelor ce apar în urma unui incident cu victime
în masă (atac terorist chimic, biologic, radiologic, nuclear sau exploziv).
•Tehnologia de comunicare şi informaţii:
sistemele de comunicaţii sigure şi redundante care există pentru a lega toate
agenţiile şi entităţile de îngrijire a sănătăţii ce răspund la un atac terorist
sau o altă urgenţă a sănătăţii publice. Indicator: spitalele care au
comunicaţii redundante cu autorităţile locale de sănătate publică, punctele de
comandă, serviciile de ambulanţă şi cele de management de urgenţă prin telefon,
fax, radio, e-mail etc.
•Capacitatea de transport a serviciilor de
ambulanţă. Indicator: capacitatea orară de transport a serviciilor de
ambulanţă dintr-o arie definită, în funcţie de distanţa la şi de la care se
transportă victimele.
•Capacitatea de spitalizare.
Indicator: numărul de victime care pot fi internate pe oră (trebuie să
reprezinte 3% din numărul total de paturi ale facilităţii respective).
Situaţia din România
În ţara noastră, unele studii care au
comparat numărul total de paturi de spital existente la noi şi în alte ţări,
fără a ţine seama de dezvoltarea diferită a sistemului spitalicesc (care, de
multe ori, are o vocaţie socială, având de îngrijit şi cazurile de oameni fără
locuinţă sau fără mijloace de subzistenţă) şi a sistemului de îngrijiri
medicale prespitaliceşti, au ajuns la o completă confuzie în termeni. Datele
„crude“ prezentate în tabelul alăturat arată diferenţe apreciabile între
capacităţile din zonele seismice, diferenţe ce pot fi însă rezolvate în cadrul
unei intervenţii medicale de urgenţă de către persoane cunoscătoare ale
situaţiei sistemului nostru medical, prin manevre de forţe şi mijloace între
cele trei zone seismice.
În situaţia în care, aşa cum se
preconizează, se va opera o reducere de 34% din numărul total de paturi de
diferite specialităţi, se va ajunge la o diminuare apreciabilă a capacităţii de
spitalizare, care va ajunge la aproximativ 8 victime pe oră, ceea ce, în
eventualitatea unui dezastru, va duce la aglomerarea ambulanţelor la spitale în
aşteptarea descărcării şi va îngreuna serios transportul victimelor către
spital în intervalul de aur cerut de principiile Medicinii de dezastre, şi aşa
insuficient cunoscute.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.