Directiva 2011/24/UE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 9 martie 2011 obligă statele membre ca, până la
25 octombrie a.c., să-şi armonizeze legislaţia naţională (adoptare, publicare,
intrare în vigoare) cu dispoziţiile acestei directive în ceea ce priveşte
asistenţa medicală transfrontalieră. Vor trebui plasate în contextul naţional
deciziile cu privire la pachetul asistenţei medicale la care au dreptul cetăţenii
şi la mecanismele folosite pentru finanţarea şi furnizarea asistenţei medicale
respective, cum ar fi măsura în care este adecvat să se recurgă la mecanismele
de piaţă şi la presiunea concurenţei pentru a administra sistemele de sănătate.
În acest context, Ministerul Sănătăţii a pus
în dezbatere publică, la 27 septembrie, proiectul de Lege pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prin care
completează legea actuală cu Titlul XVIII „Asistenţă medicală transfrontalieră“.
Astfel, se stabileşte cadrul general de facilitare a accesului la asistenţă
medicală transfrontalieră sigură şi de înaltă calitate şi se promovează
cooperarea în domeniul asistenţei medicale între România şi statele membre ale
Uniunii Europene (UE).
În capitole distincte se stabilesc obiectul şi
domeniul de aplicare, înţelesul noţiunilor şi termenilor utilizaţi,
responsabilităţile în vederea acordării de asistenţă medicală transfrontalieră,
rambursarea costurilor, cooperarea în domeniul asistenţei medicale, reţelele
europene de referinţă, bolile rare, e-Sănătatea, cooperarea privind evaluarea
tehnologiei medicale.
Prezentul titlu se aplică serviciilor de
asistenţă medicală acordate pacienţilor, fără a ţine seama de modul de
organizare, de furnizare şi de finanţare a furnizorilor de servicii de asistenţă
medicală şi nu se aplică serviciilor în domeniul îngrijirii pe termen lung, al
căror scop este asistenţa acordată persoanelor care au nevoie de ajutor pentru
îndeplinirea sarcinilor zilnice, de rutină, servicii de îngrijire pe termen lung,
alocării de organe şi accesului la organe în scopul transplantului de organe.
Într-un capitol special se stabileşte înfiinţarea,
pe lângă CNAS, a Punctului naţional de contact (PNC), ca structură fără
personalitate juridică, pentru a ajuta pacienţii să ia hotărâri în cunoştinţă
de cauză, atunci când solicită asistenţă medicală în alt stat membru al UE.
Totodată, PNC se va asigura că pacienţii din alte state primesc, la cerere,
informaţiile relevante privind standardele de siguranţă şi de calitate aplicate
pe teritoriul lor, precum şi informaţii privind furnizorii de servicii medicale
cărora li se aplică respectivele standarde.
În vederea asigurării continuităţii asistenţei
medicale transfrontaliere se stabileşte dreptul persoanelor fizice de a avea
acces la propriile date cu caracter personal privind starea lor de sănătate. De
exemplu, datele din dosarele lor medicale, care conţin informaţii precum
diagnostice, rezultate ale examinărilor, evaluări realizate de medicii curanţi şi
orice alt tratament sau alte intervenţii realizate.
Se stabileşte obligaţia furnizorilor de
servicii medicale să aplice pacienţilor din alte state membre UE aceeaşi gamă
de onorarii pentru asistenţa medicală care se plăteşte în cazul pacienţilor
autohtoni aflaţi într-o situaţie medicală comparabilă sau să ceară un preţ
calculat în conformitate cu criterii obiective şi nediscriminatorii, dacă nu
există preţuri comparabile pentru pacienţii autohtoni.
Prin ordin al ministrului sănătăţii şi al
preşedintelui CNAS se vor stabili modalităţile de rambursare a cheltuielilor
reprezentând asistenţa medicală transfrontalieră, categoriile de asistenţă
medicală supusă autorizării prealabile, precum şi condiţiile de autorizare
prealabilă.
MS poate, de asemenea, coopera, în virtutea
acestui act normativ, cu celelalte state membre UE, în ceea ce priveşte
dezvoltarea capacităţii de diagnosticare şi tratament, urmărind, în special,
sporirea gradului de informare a cadrelor medicale cu privire la instrumentele
care le stau la dispoziţie, la nivelul UE, pentru a oferi asistenţă în vederea
diagnosticării corecte a bolilor rare – în special baza de date Orphanet – şi
cu privire la reţelele europene de referinţă, precum şi sporirea gradului de
informare a pacienţilor, a cadrelor medicale şi a organismelor responsabile cu
finanţarea asistenţei medicale cu privire la posibilităţile oferite de
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 de a trimite pacienţii cu boli rare în alte
state membre, pentru diagnosticare şi tratamente care nu sunt disponibile în
statul membru de afiliere.
Termenul
limită până la care se pot face propuneri este cea de-a zecea zi de la data
introducerii pe site a textului proiectului de act normativ.