Cercetarea și-a propus să evalueze prognosticul pacienţilor cu AIJ în era noilor tratamente modificatoare de boală.

Studiul a fost efectuat într-o regiune din Suedia, a cărei populaţie reprezintă 13,2% din locuitorii întregii ţări. Subiecţii au fost persoane diagnosticate cu AIJ în perioada 2002-2010, care îndeplineau criteriile ILAR (International League of Associations for Rheumatism) de diagnostic. Incidenţa bolii a fost de 12,8 cazuri la 100.000 de copii cu vârsta mai mică de 16 ani. Cea mai frecventă formă de boală, însumând aproape jumătate dintre cazuri, a fost forma oligoarticulară. În artrita oligoarticulară sunt afectate maximum patru articulaţii. Se poate vorbi despre un „gradient” al incidenţelor între diversele regiuni ale Europei – incidenţa este mai mare în zonele nordice, spre deosebire de cele din sud.

De asemenea, s-a observat o incidenţă mai mare a bolii la sexul feminin, cu excepţia formei de artrită asociată cu entezită, care afectează predominant sexul masculin. Totodată, 10% dintre copii au asociat uveită, iar o parte din aceștia au dezvoltat uveită cronică. Doar 4,4% dintre copii au necesitat intervenţie chirurgicală de tipul artrodezei, osteotomiei sau artroplastiei.

În ceea ce privește tratamentul, 60,6% dintre pacienţi au primit metrotrexat, utilizat la toţi copiii cu forme poliarticulare de boală și factor reumatoid pozitiv. Inhibitorii de TNFalfa au fost folosiţi în proporţie de aproape 24%. În cazul copiilor ce au primit tratament biologic nu a fost depistat niciun caz de tuberculoză activă.

Tratament modificator de boală

        Artrita idiopatică juvenilă face parte dintr-un grup heterogen de boli cronice inflamatorii. Afectarea articulară constă în apariţia durerii sau/și a tumefierii articulare, precum și limitarea mobilităţii. Diagnosticul este clinic și este definit prin afectarea a cel puţin unei articulaţii pe o durată de minimum șase săptămâni. Factorul reumatoid nu este un marker diagnostic, el fiind utilizat pentru clasificarea ulterioară a artritei în forme cu factor reumatoid pozitiv sau negativ. Clasificarea are rol prognostic și de ghidare a terapiei. Remisia bolii este definită atunci când nu se mai observă semne de boală activă la nivelul niciunei articulaţii și pacientul nu prezintă uveită sau simptome sistemice. De asemenea, este important ca la examinările medicale să se deceleze absenţa răspunsului inflamator (valori normale ale proteinei C reactive și ale VSH-ului).