Iubitorii de sushi și sashimi sunt preveniți asupra
riscului consumului de pește crud: Ministerul Sănătății din Japonia avertizează
că numărul infecțiilor parazitice cu viermi din specia Anisakis a crescut
dramatic în ultimii ani în țările vestice, de la șase cazuri raportate în 2007
la 124 în 2016, pe fondul consumului tot mai crescut de preparate din pește
crud, proaspăt. Larvele de Anisakis din peștele infestat se fixează în stomac
sau intestine, cauzând dureri abdominale, greață, vărsături. Complicațiile
infecției pot include sângerări abdominale, peritonită, iar în cazurile cele
mai severe se poate declanșa o reacție alergică, cu risc crescut ca bolnavul să
intre în șoc anafilactic.
Reprezentanții ministerului, citați de publicația Japan Times
încurajează consumatorii să congeleze peștele cel puțin o zi înainte de consum
sau să-l prepare termic pentru cel puțin un minut, pentru a preveni infectarea
cu larve Anisakis. Aceste sfaturi de preparare și gătire sunt însă foarte puțin
puse în practică într-o țară în care consumul de pește crud și cât se poate de
proaspăt este o tradiție și o artă. Această avertizare oficială va diminua cu
siguranță apetitul multora pentru sushi.
O epidemie de Ebola a fost confirmată recent de
Organizația mondială a sănătății (OMS) în Republica Democrată Congo. La 11 mai,
Ministerul Sănătății din Congo a alertat OMS asupra unui caz confirmat de
infecție cu virus Ebola. Prezența virusului a fost verificată prin teste de
laborator în capitala țării, Kinshasa. În zilele următoare au fost confirmate
trei decese în nord-estul țării, iar alte câteva cazuri suspectate sunt încă
neconfirmate.
Peste 11.000 de persoane au murit în pandemia de Ebola care a făcut
ravagii în vestul Africii în perioada 2014–2015 și alte 28.600 au fost
infectate. Cele mai multe decese s-au înregistrat în Sierra Leone, Liberia și
Guineea, conform informațiilor publicate de The Guardian. În Congo,
numărul deceselor s-a ridicat la 49 în epidemia din 2014. OMS a fost criticată
la acel moment pentru intervenția tardivă și eșecul în a avertiza publicul la
timp asupra pericolului, prin declararea stării de urgență. Recent, OMS a
elaborat un vaccin împotriva virusului Ebola care s-a dovedit eficient în
studiile clinice. Deși testarea acestui nou vaccin continuă, dr. Seth Berkley,
directorul Gavi–Alianța Vaccinului, a declarat că în acest moment sunt
disponibile 300.000 de doze pentru a preveni transformarea acestui focar
epidemic într-o pandemie.
Organizația mondială a sănătății se pregătește să-și
aleagă un nou director general. Votul va avea loc în cadrul celei de-a 70-a
ediție a World Health Assembly, care va avea loc la Geneva la sfârșitul
lunii mai. Este prima dată când votul este deschis tuturor membrilor
participanți, nu doar consiliului director. Noul director ales va avea o
responsabilitate uriașă, punându-și amprenta atât asupra organizației, cât și a
politicilor internaționale de sănătate. În prezent, această poziție este deținută
de Margaret Chan, aceasta obținând ultimele două mandate, pentru o perioadă de
zece ani.
Șase candidați au fost inițial propuși de statele membre la
întâlnirea din septembrie 2016, iar în ianuarie, consiliul director al OMS a
ales trei dintre aceștia drept candidați pentru votul final. Etiopianul Tedros
Adhanom Ghebreyesus este doctor în filosofie și sănătate comunitară, cu studii
în biologie și imunologia bolilor infecțioase. Este recunoscut pentru
cercetările efectuate asupra malariei și a avut o contribuție semnificativă în
reformarea sistemului de sănătate publică din Etiopia, unde a ocupat funcția de
ministru al sănătății timp de șapte ani. Sania Nishtar, din Pakistan, este
medic cardiolog și a ocupat de asemenea funcția de ministru al sănătății în țara
sa, având și un rol important în reformarea politicilor internaționale de
sănătate. De asemenea, a fost copreședinte al comisiei pentru eradicarea
obezității pediatrice din cadrul OMS. Al treilea candidat este David Nabarro
din Marea Britanie. Acesta se remarcă prin experiența amplă în domeniul
nutriției și al sănătății copilului. A lucrat în Asia de Sud, estul Africii și
Irak, iar în prezent este consilierul special al secretarului general al ONU pe
teme legate de dezvoltarea sustenabilă și impactul schimbărilor climaterice.
Câștigătorul mandatului de director general va conduce în următorii patru ani o
organizație internațională cu o structură extrem de complexă: OMS are peste
7.000 de angajați, birouri în 150 de țări și șase birouri regionale care coordonează
activitatea acestora.
În Norvegia, Partidul progresist a votat în favoarea unei
propuneri legislative care interzice circumcizia rituală a băieților cu vârsta
mai mică de 16 ani. Partizanii acestui act normativ declară că circumcizia
reprezintă un act de vătămare fizică și psihică a copiilor, o violare a
drepturilor fundamentale ale acestora, relatează The Jerusalem Post.
Votul a avut loc la doar o zi după ce comisia de mediu a Parlamentului din
Belgia a decis interzicerea sacrificiului ritualic al animalelor – shechita – o
altă decizie cu impact major pentru comunitatea de evrei din afara granițelor.
Rabinul Menachem Margolin, directorul
general al Asociației europene a evreilor, s-a sesizat în această problemă, el
declarând că decizia este una antisemită și, în primul rând, antievreiască.
Margolin a argumentat că propunerea nu vizează cetățenii musulmani, care din
punct de vedere al doctrinei religioase pot performa ritualul circumciziei și
la vârste mai înaintate. În schimb religia iudaică cere ca băieții să fie
circumciși la opt zile de la naștere.
Justiția olandeză a decis că un băiat de doisprezece ani
diagnosticat cu cancer are dreptul să refuze chimioterapia, împotriva voinței
tatălui său. Cotidianul Dutch News relatează că băiețelul – David – a
suferit în noiembrie anul trecut excizia unei tumori pe creier, ulterior fiind
supus radioterapie timp de șase săptămâni. Doctorii au recomandat continuarea
tratamentului cu chimioterapice, însă David a refuzat, fiind susținut în
această decizie și de mama sa, adeptă a medicinii alternative. David a
argumentat în fața judecătorului că tratamentul cu chimioterapice îi va afecta
calitatea vieții, susținând că vrea să încerce în schimb un tratament
alternativ. Tatăl său a contestat această decizie, apreciind că David ar trebui
să fie obligat să continue tratamentul.
Băiețelul a fost consultat de o serie de psihologi care au
concluzionat că acesta este în deplinătatea facultăților mintale, având dreptul
să decidă asupra tratamentului său. În Olanda, conform legii eutanasiei
adoptată în 2002, copiii mai mari de 12 ani au drept de decizie asupra
propriilor tratamente în cazul unor afecțiuni grave, care le pun viața în
pericol. În condiții speciale, ei pot chiar să invoce dreptul la o moarte
asistată medical. Dacă ar fi decis să continue tratamentul cu chimioterapice,
șansele de supraviețuire estimate pentru David ar fi fost de 75–80%, conform
documentelor medicale anexate la dosar. Fără acesta, șansele de supraviețuire
se reduc la 50%. Tribunalul a decis însă că decizia, asumată, este a băiatului.
Academia americană de pediatrie și Societatea de
pediatrie din Texas se opun proiectului de lege care propune licențierea
centrelor de cazare pentru imigranți drept unități de îngrijire a copiilor.
Proiectul, odată aprobat, ar permite reținerea copiilor în aceste centre – în
condiții similare închisorilor – pentru perioade lungi de timp. Proiectul de
lege SB 1018 a fost aprobat în Senatul statului Texas la 10 mai, fiind acum
înaintat Comisiei de afaceri de stat a Casei Reprezentanților din Texas.
Joyce Mauk, președinta Societății de pediatrie din Texas,
consideră că reținerea copiilor în centre de cazare pentru imigranți nu este
acceptabilă, nici măcar pentru perioade scurte de timp, având un efect nefast
asupra sănătății fizice și mintale a acestora, în condițiile în care ei au
suferit deja traume majore. „Copiii despre care vorbim au scăpat cu greu din
condiții groaznice, de violență și sărăcie, și au ajuns în SUA ca refugiați”, a
declarat la rândul său Fernando Stein, președintele Academiei americane de
pediatrie. Copiii imigranți merită acces la servicii medicale de calitate și la
un mediu de viață cald, primitor – condiții care nu pot fi oferite în acest
moment în centrele de cazare. Contrapropunerea autorităților medicale implică
găzduirea familiilor de imigranți în structuri locative comunitare.
