Islanda este aproape de a deveni prima țară
în care nu mai există copii cu sindromul Down. Screeningul prenatal pentru depistarea
acestei afecțiuni genetice a fost introdus în regim opțional în anul 2000, iar marea
majoritate a mamelor care au testat pozitiv au decis să facă avort. Testarea se
face la începutul celui de-al doilea trimestru de sarcină (în săptămânile 15–18)
și combină analize de sânge, ultrasonografie și vârsta mamei pentru a determina
riscul anomaliei genetice care determină apariția sindromului Down (trisomia 21).
Legislația din Islanda permite întreruperea unei sarcini de peste 16 săptămâni dacă
fetusul prezintă o anormalitate, iar sindromul Down este inclus în această categorie,
relatează CBS News. Testările sunt opționale, dar rata de informare despre
acestea este foarte bună și 85% din viitoarele mame apelează la screening.
Testul are o acuratețe de 85% și acesta este,
cel mai probabil, singurul motiv pentru care în Islanda se mai nasc anual unul sau
doi copii cu această afecțiune. Rata de avort în cazul testării pozitive este de
100%, raportează sursa citată. Helga Sol Olafsdottir, de la spitalul universitar
Landspítali din Reykjavik, oferă consiliere femeilor care iau în considerare
avortul din cauza unei anormalități fetale: „Este viața ta – ai dreptul să decizi
cum va arăta ea”, le spune aceasta viitoarelor mame. „Noi nu vedem avortul ca pe
o crimă”, în special în cazul copiilor care vor avea anomalii și disfuncții severe,
mai declară aceasta.
Știrea a avut însă ecouri puternice în rândul
activiștilor pro-viață: „Islanda nu a eliminat sindromul Down, a eliminat oameni!”.
Deși controversată, decizia de a avorta în cazul unui diagnostic pozitiv de sindrom
Down este frecventă și în restul țărilor care oferă această posibilitate: 90% din
viitorii părinți ai unor copii cu sindrom Down din Marea Britanie aleg avortul,
conform unui reportaj publicat de BBC, 77% în Franța și 98% în Danemarca.
Lilly Singh, un star al platformei YouTube cu
peste 12 milioane de abonați, este cea mai nouă ambasadoare globală a UNICEF. Tânăra
de 28 de ani a primit titlul în cadrul unei ceremonii desfășurate săptămâna trecută
în New Delhi, India, raportează cotidianul Times of India. Este pentru prima
dată când UNICEF își alege ambasadorul din rândul celebrităților din spațiul digital.
Jucătoarea de tenis Serena Williams, cântăreața Shakira, actorul Orlando Bloom sau
jucătorul de fotbal David Beckham s-au numărat în ultimii ani printre ambasadorii
Fondului Națiunilor Unite pentru Copii. Însă această alegere reprezintă o schimbare
importantă de tactică pentru organizație, care recunoaște prin acest gest importanța
mediului online în diseminarea informațiilor și mesajelor cu tentă umanitară.
Lilly Singh s-a remarcat pe platforma de vlogging
YouTube prin videoclipurile sale, în care abordează teme din viața reală într-o
maniera amuzantă: „Certurile cu părinții”, „De ce sutienele sunt oribile”, „De ce
nu sunt implicată într-o relație” – acestea sunt doar câteva din videoclipurile
sale care au înregistrat milioane de vizualizări. În același timp însă, Lilly Singh
s-a folosit de vizibilitatea și de influența sa în mediile sociale pentru a strânge
fonduri pentru educația fetelor din regiunea Maasai Mara din Kenya și a pus bazele
unei campanii care descurajează hărțuirea (bullying) în școli, încurajând
solidaritatea în rândul fetelor.
În calitate de ambasadoare a UNICEF, Lilly Singh
– sau „Femeia fantastică”, numele sub care este cunoscută fanilor săi din întreaga
lume – va crea o serie de videoclipuri cu tentă umanitară, pe teme precum dreptul
la educație sau la sănătate al copiilor din zone defavorizate. Tânăra speră ca eforturile
sale să aibă impact asupra unui număr cât mai mare de persoane din întreaga lume.
Însă strategia UNICEF se preconizează a fi câștigătoare – un studiu efectuat în
2014 în SUA a indicat că vloggeri de pe platforma YouTube au cea mai mare influență
asupra mentalității, ideilor, dar și deciziilor de consum în rândul adolescenților
și tinerilor.
Patru din cinci supraviețuitori ai infecției
cu Ebola raportează dizabilități majore la un an de la externare, raportează Science
Daily. În perioada 2014–2016, Africa de Vest s-a confruntat cu cea mai mare
epidemie de Ebola din istorie. Cele mai afectate țări au fost Sierra Leone, Guineea
și Liberia. Epidemia a lăsat în urmă peste 17.000 de supraviețuitori, mulți dintre
aceștia raportând o simptomatologie specifică, severă, care a primit numele de „sindrom
post-Ebola”. Simptomele includ deficiențe neurologice, probleme oculare – inclusiv
orbire –, dureri musculare și articulare, adesea debilitante.
Studiile efectuate de cercetătorii de la Universitatea
din Liverpool la un an după încheierea epidemiei au arătat că supraviețuitorii infecției
virale au nevoie de recuperare și îngrijiri medicale pe termen lung. Astfel, 80%
din supraviețuitorii interogați au raportat dizabilități motorii, cognitive și deficiențe
de vedere la un an după externare. Dizabilitățile motorii au fost cel mai frecvent
raportate de supraviețuitori – 78% din aceștia au raportat dificultăți la mers sau
la urcat trepte, care le afectează drastic calitatea vieții. Dr. Janet Scott, de
la Universitatea din Liverpool, declară că studiul a reușit să demonstreze efectele
pe termen lung ale infecției cu virus Ebola asupra supraviețuitorilor. „Înțelegerea
mai bună a «sindromului post-Ebola» ne va ajuta să îmbunătățim serviciile de asistență
acordate supraviețuitorilor acestei epidemii sau a altor infecții virale severe”,
a mai spus aceasta.
Alegerea terapiilor alternative în detrimentul
celor convenționale dublează mortalitatea în cancer. Acestea sunt rezultatele unui
studiu publicat recent în Journal of the National Cancer Institute. Studiul
a urmărit 840 de pacienți diagnosticați cu cancer – de sân, de prostată, pulmonar
și colorectal – în perioada 2004–2013 și listați în baza de date națională pentru
cancer a Statelor Unite. Cei care au ales terapiile alternative au avut, în medie,
un risc de mortalitate pe o perioadă de cinci ani, de două ori și jumătate mai mare
decât cei care au ales terapiile convenționale, titrează CNN. Cel mai mare
risc de deces s-a înregistrat în cazul cancerului de sân și de colon – de cinci,
respectiv patru ori mai mare.
Dr. Skyler Johnson, autorul studiului, spune
că tot mai multe persoane care primesc un diagnostic de cancer apelează inițial
la terapii alternative, deși dovezile și numărul studiilor care au testat eficacitatea
acestora este limitat. În aceste cazuri cancerul progresează, se răspândește la
nodulii limfatici, tumorile cresc, iar șansele de vindecare ale pacientului scad.
De exemplu, stadiul I al cancerului de sân are aproape 100% șanse de supraviețuire
la cinci ani, pe când stadiul IV – cu metastaze sau extins la ganglionii limfatici
– are doar 20–25% șanse de supraviețuire. „Medicina alternativă ucide pacienții
cu cancer”, a declarat David Gorski, chirurg oncolog și editor al unui cunoscut
website ce analizează terapiile alternative prin prisma medicinei bazate pe dovezi.
„Este ca și cum ai refuza tratamentul, numai că mult mai scump și mai chinuitor”.
„Nu există nicio dovadă științifică în favoarea terapiilor alternative în cancer”,
a mai declarat Gorski referitor la acest subiect.
