Administrarea intravenoasă de cangrelor este, în schimb, superioară faţă de cea orală a prasugrel, acestea fiind rezultatele studiului FABOLUS FASTER, prezentate la întâlnirea anuală a Asociaţiei Europene de Intervenţii Cardiovasculare Percutane.

Dr. Valgimigli de la Universitatea din Berna a explicat că administrarea standard de inhibitori de P2Y12 la acești pacienţi nu asigură inhibarea plachetară precoce optimă. Administrarea intravenoasă de tirofiban sau de cangrelor are o acţiune mai rapidă și mai lungă de inhibiţie plachetară decât a altor inhibitori de P2Y12.

Întrucât anterior nu exista niciun studiu care să compare direct inhibitorul de GP IIb/IIIa, tirofiban, și inhibitorul de P2Y12, cangrelor, studiul FABOLUS FASTER a venit în ajutor și a evidenţiat un efect mai rapid și mai potent al tirofiban la pacienţii cu STEMI trataţi prin angioplastie primară (95% inhibiţie plachetară vs. 34,1% la 30 de minute).

Lipsa de răspuns, definită ca agregarea plachetară mai mare de 59%, nu a fost prezentă la 30 de minute pentru tirofiban, iar la 3 și 4-6 ore a fost de 8%. Cangrelor a înregistrat procente de 50-58% la 2 ore și de 82% la
3 ore.

În cadrul acestui studiu, activarea plachetară a fost evaluată pe calea adenozin difosfat (ADP), aceasta nefiind singura cale existentă, ceea ce ar putea reprezenta un dezavantaj al acestui studiu privind aplicabilitatea rezultatelor in vivo.

Totodată, în ciuda efectului antiagregant plachetar impresionant, tirofiban nu este indicat de rutină în tratamentul STEMI, ci este utilizat pentru situaţii de salvare din cauza riscului de sângerare asociat.

Cu toate acestea, dr. Valgimigli a sugerat că acest risc de sângerare crescut este bazat pe studii mai vechi, ce au evaluat efectul acestui inhibitor de GP IIb/IIIa la administrare prelungită, astfel că ar fi oportună reevaluarea balanţei risc-beneficiu prin studii noi.