Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

135 de ani în patru zile

Viața Medicală
Dumitru ŞERBAN joi, 12 februarie 2015

Manifestările desfăşurate în decembrie anul trecut sub egida Zilelor UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi au prilejuit, pe parcursul a patru zile, o serie de dezbateri pe teme de actualitate în medicină, conferinţe, comunicări ştiinţifice şi lansări de carte medicală. Tema principală a fost sărbătorirea a 135 de ani de la înfiinţarea instituţiei de învăţământ superior medical din Iaşi. Prof. dr. Eugen Târcoveanu (foto), de la Facultatea de Medicină a UMF Iaşi, face o scurtă incursiune în parcursul de peste un secol al universităţii, referindu-se şi la două dintre cărţile lansate cu această ocazie: Terapeutica medicală (prof. dr. Gabriel Ungureanu şi prof. dr. Adrian Covic) şi Societatea de Medici şi Naturalişti (prof. dr. Dana Baran).

 

 
 

Începuturile învăţământului medical ieşean

 

  În discursul rostit la lansarea uneia dintre cele şase cărţi prezentate aici, aţi făcut o pledoarie interesantă pentru tradiţia şcolii ieşene de medicină…
  – Aşa este. În această perioadă se sărbătoresc 135 de ani de existenţă a Facultăţii de Medicină din Iaşi. Începutul a fost dificil. Din lipsa de orizont a unora, dar mai mult cu voia altora, însemnele şcolii medicale au fost excluse din codul genetic al primei universităţi româneşti care, în 1860, se întemeia la Iaşi. În pofida pledoariilor consecvente ale lui M. Kogălniceanu, care susţinea că: „(...) Negreşit, ţara are nevoie de jurişti, de filozofi, doctori ai dreptăţii şi doctori ai înţelepciunii. Însă ţara are trebuinţă de doctori ai trupului, de medici“ şi, mai ales, a faptului că învăţământul medical din Iaşi avea experienţă şi chiar tradiţie, Facultatea de Medicină nu a avut şanse să se nască decât cu aproape două decenii mai târziu, în 1879. Şi atunci, nu ca o medalie conferită medicinii ieşene pentru contribuţia în Războiul de Independenţă, ci ca un contract-angajament pentru vindecarea rănilor făcute de război.
Nuclee de învăţământ medical au existat la Iaşi încă din 1757, când a fost atestată înfiinţarea Spitalului „Sf. Spiridon“, baza viitoarelor clinici universitare. În 1834, I. Czihac amintea, la un congres al naturaliştilor de la Freiburg, despre înfiinţarea unui „curs chirurgical“ la Iaşi. În 1842, Gh. Cuciureanu propunea înfiinţarea unei facultăţi de medicină în cadrul Epitropiei „Sf. Spiridon“. În 1852, doctorul Anastasie Fătu înfiinţa Institutul Gregorian (şcoală de moaşe), nucleu al viitoarei clinici obstetricale, iar în 1859, doctorul N. Negură deschidea oficial, în localul Academiei, un curs de chirurgie care inauguraBustul „Prof. dr. Gr. T. Popa“ din faţa Universităţii, realizat de sculptorul Doru Drăguşin învăţământul medical universitar în limba română. Cursurile s-au deschis la 1 decembrie 1879, când Leon Sculy a ţinut prima lecţie de anatomie în actualul local al Universităţii de Medicină.
Aşa a început facultatea noastră, cu  doar 14 studenţi şi doi profesori, din care unul, renumitul savant Petru Poni, preda chimie ca titular al Facultăţii de ştiinţă. Baza clinică a facultăţii a fost găzduită cu multă largheţe de Epitropia Spitalelor „Sf. Spiridon“ din Iaşi. Inegalabilii precursori ai învăţământului medical românesc, Leon Sculy (primul decan al facultăţii), Ludovic Russ senior, Aristide Peride, Ludovic Russ junior, Constantin Botez, Emanoil Riegler, Th. Philipescu, G. Socor, V. Bejan, G. Bogdan şi alţii, au înscris, prin truda şi experienţa lor, şcoala de medicină de la Iaşi încă de la începuturi, la cote europene şi universale. Aşa se şi face că, prin discipolii lor, absolvenţi ai tinerei facultăţi din Iaşi, Ion Tănăsescu, A. Brăescu, Elena Puşcariu, şcoala medicală ieşeană se impune în domeniul chirurgiei, patologiei nervoase, oftalmologiei. Aceşti premergători vizionari au avut ideea genială de a înfiinţa în 1833 Societatea de Medici şi Naturalişti (SMN) din Iaşi,  prima societate ştiinţifică modernă de tip european din ţările Române.
  Ce rol a jucat SMN în învăţământul medical ieşean?
  – SMN a fost prima societate academică care a dezvoltat învăţământul superior şi primele instituţii de acest tip: Academia Mihăileană (1835), Universitatea din Iaşi, prima din principate (1860), Facultatea de Medicină (1879). Tot SMN a editat şi prima revistă medicală din ţările Române „Buletinul Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi“ (în 1887), denumită apoi în 1924 „Revista Medico–Chirurgicală. Buletin al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi“, tipărită în limbile franceză şi română. Astfel se conturează un triunghi sacru, perfect echilibrat format de turnul Epitropiei „Sf. Spiridon“, sediul SMN şi Facultatea de Medicină, în aria căruia se găseşte Poarta Nădejdii, la care priveşte Gr. T. Popa, unde astăzi se adună studenţii medicinişti pe esplanada consacrată Marii Uniri.

 

Perioada de aur a Universităţii

 

  Între cele două războaie mondiale, prin facultate au trecut mari personalităţi ale medicinii şi culturii româneşti. Ce ne puteţi spune despre acea perioadă?
  – Datorită dobândirii unui mare prestigiu în ţară şi străinătate, rolul Facultăţii a crescut substanţial după Marea Unire din 1918, când a primit studenţi din marile provincii româneşti, Basarabia şi Bucovina. Astfel, între cele două războaie mondiale, cifra de şcolarizare a fost de 1.388 de studenţi. Aceasta a fost şi perioada de aur a facultăţii, când aici s-au format mari personalităţi ale medicinii şi culturii româneşti, precum: E. Mironescu – profesor de clinică dermatologică şi scriitor, Gh. Tudoranu – profesor de patologie şi clinică medicală, publicist şi scriitor şi Gr. T. Popa, patronul universităţii noastre, cel care a descoperit sistemul port hipofizar. Multe alte nume de marcă din medicina românească s-au format pe băncile facultăţii în acea perioadă.
În 1948, ca efect al reformei învăţământului, facultatea s-a transformat în Institut de Medicină, în cadrul căruia au fost incluse mai multe facultăţi: Medicină generală, Pediatrie, Igienă, Farmacie. În 1960 s-a înfiinţat Facultatea de Stomatologie.
Cum au decurs lucrurile după evenimentele din decembrie 1989?
– În 1991, instituţia noastră a devenit Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“, în cadrul căreia au apărut noi specializări: Facultatea de Bioinginerie medicală şi Colegiul de tehnică dentară (1993), Colegiul de asistente pentru stomatologie, Colegiul de asistente medicale, Colegiul de balneokinetoterapie (1999). A sporit numărul de studenţi şi cadre didactice, în anul universitar 2002/2003 înregistrându-se peste 5.300 de studenţi îndrumaţi de 950 de cadre didactice. În anul universitar în care ne aflăm, universitatea pregăteşte peste 8.500 de studenţi – din care mai bine de 2.500 sunt străini –, cca 2.200 de rezidenţi, 265 de masteranzi şi 344 de doctoranzi. Un succes deosebit îl înregistrează seriile de limbă franceză. Aproape toate cadrele didactice au efectuat specializări în străinătate. De asemenea, a crescut substanţial participarea noastră la manifestările ştiinţifice internaţionale. Proiectele naţionale şi internaţionale întregesc activitatea universităţii şi o menţin în circuitul ştiinţific internaţional.
În câteva cuvinte, ce înseamnă Terapeutica medicală, tratat care s-a lansat în cadrul acestor manifestări, pentru medicina zilelor noastre?
– Tratatul, apărut în 2014 la editura Polirom, sub redacţia prof. dr. G. Ungureanu şi prof. dr. A. Covic, se află la a treia ediţie, prima fiind publicată în 1993, iar a doua în 2000. Lucrarea de faţă este o oglindă a realizărilor medicinii moderne şi o sinteză a progreselor pe care specialităţile medicale le-au înregistrat în ultimii ani. Pe parcursul a aproape 900 de pagini, tratatul, structurat în 82 de capitole, reuneşte o largă colaborare locală (41 de autori) şi pune la dispoziţia specialiştilor cele mai noi date de patologie medicală. În afara principalelor afecţiuni medicale şi unele chirurgicale întâlnite în practica medicală curentă, de la astmul bronşic la osteoporoză, tratatul conţine şi alte capitole, extrem de utile medicinii actuale: terapia genică, particularităţile terapeutice la vârstnici, patologia iatrogenă, educaţia terapeutică a pacientului, probleme de etică în terapeutica medicală. Maniera de prezentare este foarte clară şi uşor asimilabilă: definiţie, pondere epidemiologică, rapel fiziopatologic, probleme de diagnostic, explorări, clasificări utile, profilaxie şi, în detaliu, tratamentul de obicei multidisciplinar, la zi, bine sistematizat, cu valoare de ghid de bună practică. Cartea, bazată pe o bogată experienţă de practică medicală şi pe studiul unei bibliografii recente (400 de indici bibliografici) este uşor de parcurs datorită stilului concis, ordonat şi clar. Bogăţia şi precizia noţiunilor conferă lucrării un caracter academic.
  Cui se adresează?
  – Se adresează în principal interniştilor, dar şi rezidenţilor, medicilor specialişti din domenii înrudite, precum şi tuturor acelora care vor să-şi completeze cunoştinţele în medicină internă.

 

Consacrarea SMN şi prestigiul medicului în România

 

  Cum este structurată cartea scrisă de prof. dr. Dana Baran?
   – Este o lucrare, intitulată „Societatea de Medici şi Naturalişti Iaşi, 1833 – Prima Academie europeană a spiritului naţional“, recent realizată de prof. univ. dr. Dana Baran, de la UMF ,,Gr. T. Popa“ din Iaşi, care face o sinteză cuprinzătoare, la zi, a acestei organizaţii profesionale – SMN –, iniţiate în 1830 de doctorii Iacob Czihac şi Mihail Zotta, cu sprijinul lui Gh. Asachi şi a unei părţi a autorităţilor vremii. Pe parcursul a peste 200 de pagini, sunt puse în evidenţă principalele caracteristici ale amintitei instituţii, pe nedrept ajunsă într-un con de umbră în anii din urmă. Autoarea a identificat 12 priorităţi naţionale şi patru direcţii cardinale care au consacrat SMN drept o adevărată academie de ştiinţe, începătoare a culturii moderne autohtone, printre care: introducerea spiritului critic-ştiinţific în Principate; organizarea întâiului Muzeu istorico-natural; promovarea agriculturii şi industrializării; iniţierea celei dintâi expediţii ştiinţifice de grup pentru explorarea, descrierea şi clasificarea faunei, florei, mineralelor, resurselor hidrice, geografiei şi etnoiatriei; încurajarea primelor studii geologice (calcarele de la Repedea) şi subvenţionarea cercetărilor arheologice de la Cucuteni; utilizarea limbii române în ştiinţă şi îmbogăţirea sa prin cele dintâi manuale şi periodice istorico-naturale şi medicale, pe care membrii de vază ai SMN le-au editat.
UMF "Gr. T. Popa" IaşiTot din această lucrare aflăm că SMN a lansat proiectul unui prim observator astronomic în Principate; a inaugurat întâia Grădină Botanică din ţară; a fost întâia societate ştiinţifică implicată în lupta de emancipare naţională şi Unire, susţinând alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept candidat la tronul Moldovei. Această primă societate academică a stimulat profesionalizarea vieţii sociale româneşti, a ştiinţelor naturii, agriculturii şi, cu precădere, a medicinii şi farmaciei. SMN şi-a alăturat, astfel, primele societăţi de specialitate şi publicaţiile lor: Societatea medico-militară, Societatea farmaciştilor, Societatea română de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie, Societatea de pediatrie, Societatea de oftalmologie. Printre membrii săi s-au aflat şi personalităţi internaţionale remarcabile: Humboldt, Haeckel, Berzelius, Koch, Poincaré, A. Proust, R. Bright, E. Ludwig, Lucas-Championnière ş.a.
Redactată cu deosebită acurateţe şi claritate, cartea consemnează toate momentele-reper din istoria SMN şi a Revistei Medico-Chirurgicale, pe care o editează şi în prezent, jurnalul fiind recenzat în baze de date internaţionale importante.
   Aminteaţi, în timpul discursului dumneavoastră, de prestigiul medicului. Mai este medicul respectat  astăzi? Ne putem baza pe tânăra generaţie de medici?
   – Prestigiul medicului în România s-a erodat mult. Un studiu a demonstrat, de exemplu, că cei 220.000 de medici care au părăsit România au avut ca prim motiv lipsa respectului. De ce îi respecta Europa? De ce nu apare nimic critic despre „nenorociţii de doctori care lucrează în spitalele groazei“. Este o întrebare.
Sensul istoriei este să investeşti în tânăra generaţie. Pentru Europa este simplu să iei din România doctori bine pregătiţi, dispuşi să muncească unde ai lor nu vor, să-i plăteşti normal (efort financiar minim), pe care să-i respecţi (nu costă nimic) şi să le oferi condiţii de muncă normale (care existau deja) fără să investeşti nimic. Soluţia ca să-i facem să rămână sau să revină în ţară este simplă: respect, dotare, salarii decente după pregătirea, efortul şi meritele pe care le au. O societate normală funcţionează atât timp cât respectă valoarea, munca, iniţiativa. 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.