Pentru obținerea unui succes
endodontic deplin este esențial tratamentul complet chimio-mecanic
al canalelor dentare, iar hipocloritul de sodiu (NaOCl) rămâne
irigantul endodontic de elecție, datorită proprietăților sale
antimicrobiene și proteolitice. Succesul pe termen lung al
tratamentului de canal este strâns legat de dezinfectarea
corespunzătoare a spațiului endodontic. În acest sens, de-a lungul
timpului, s-a urmărit perfecționarea lavajului, fiind utilizată o
tehnică de încălzire intracanalară a irigantului, cu ajutorul
unei surse de căldură.
Spațiul
endodontic este alcătuit din zone ușor accesibile instrumentarului
manual și rotativ (canalele principale) și zone greu sau chiar
deloc accesibile, precum istmul, delta, canalele accesorii sau
tubulii dentinari. Aceste spații pot rămâne inabordabile, astfel
încât, indiferent de tehnica folosită, o parte a canalului rămâne
neinstrumentată și, în consecință, netratată. O proporție
semnificativă a eșecurilor este urmarea persistenței pulpei
reziduale.
Infecția periapicală este de natură
bacteriană și întreținută de prezența unui canal nedezinfectat,
neobturat și netratat corespunzător. Dintre tehnicile de
îmbunătățire a eficacității irigării cu NaOCl, se enumeră
creșterea cantității de soluție folosită sau preîncălzirea
acesteia. S-a constatat că o soluție de NaOCl la temperatura
corpului sterilizează mult mai repede, comparativ cu aceeași
soluție la temperatura camerei, preîncălzit având o capacitate
mult mai mare de a dizolva țesutul pulpar și de a dezinfecta
canalele dentare. Cercetătorii au comparat timpul în care se
dizolvă țesuturile utilizând NaOCl de concentrație 2,6% și
5,25%, la temperatura de 23ºC și 60ºC. Astfel, s-a constatat că
timpul dizolvării țesuturilor a scăzut semnificativ odată cu
creșterea concentrației și a temperaturii. NaOCl poate dezintegra
țesutul pulpar de 210 ori mai repede la temperatura de fierbere,
comparativ cu temperatura camerei (în două minute, față de 420 de
minute). Viteza cu care are loc o reacție chimică crește odată cu
creșterea temperaturii, a presiunii și a concentrației, iar cum
presiunea nu poate crește în interiorul canalelor, s-a urmărit
accelerarea dezinfecției prin amplificarea concentrației și a
temperaturii irigantului, activarea fiind obținută ușor folosind
surse sonice sau ultrasonice. NaOCl are o temperatură de fierbere
situată între 96 și 120ºC, cantitatea de clor eliberată crescând
odată cu creșterea temperaturii.
Tehnica de încălzire intracanalară
a hipocloritului de sodiu folosind System B (Sybron Endo) a fost
descrisă de Woodmansey în 2005. După efectuarea tratamentului
chimio-mecanic, se introduce pasiv un plugger System B, până la
trei milimetri de lungimea de lucru. Temperatura sursei de căldură
se stabilește la 200ºC, cu puterea egală cu 10, iar canalul este
irigat cu hipoclorit de sodiu, introducându-se totodată un
heat-carrier activat pentru trei-cinci secunde. Ciclul va fi repetat
la fiecare cinci secunde, până la evaporarea completă a
irigantului, vaporii fiind eliminați cu ajutorul unei pipe speciale.
Tehnica a fost ulterior revizuită și
îmbunătățită, astfel că temperatura heat-carrier-ului a fost
modificată la 150ºC, asigurând totodată și protecția
ligamentului periodontal. La momentul actual, se utilizează
dispozitive heat-carrier cu diametru 30/04, care ajung pasiv la trei
milimetri de lungimea de lucru, fără a fi necesară prepararea
excesivă a canalului. Fiecare ciclu de activare durează zece
secunde, timp în care se efectuează cu heat-carrier-ul scurte
mișcări de doi milimetri, în sus și în jos. După fiecare ciclu,
irigantul este înlocuit cu unul proaspăt, pentru a beneficia de
proprietățile antibacteriene. Ciclurile de activare sunt repetate
de cinci ori, la intervale de zece secunde.
Testele efectuate pe dinți extrași
au analizat efectele depășirii irigantului dincolo de apex asupra
parodonțiului. Canalele au fost preparate până la diametrul 30/06,
iar irigantul a fost introdus cu un ac de lavaj cu bizou lateral,
apoi activat și încălzit conform procedeului descris anterior,
microscopic nefiind observate scurgeri de soluție sau vapori la
nivel apical. S-a măsurat și temperatura suprafeței externe a
rădăcinii la nivel coronar, mijlociu și apical, dar și
foramenial, cu ajutorul unui termometru cu infraroșu, cea mai mare
temperatură constatată fiind de 42,5ºC, sub temperatura
considerată periculoasă pentru celulele ligamentului periodontal.
Notă autor:
Bibliografie
Simone M et al. The activation of irrigation solutions in endodontics: A perfected technique. Giornale Italiano di Endodonzia. 2015;29:65-9
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
