Newsflash
SPECIALITĂȚI

Modele de sanogeneză în restructurarea sistemului

de - dec. 5 2016
Modele de sanogeneză în restructurarea sistemului
    Grupurile de studenți cu care interacționez – viitori practicieni în domeniul sănătății publice – întâmpină de obicei dificultăți în identificarea utilității modelelor de sănătate și boală. În interacțiunea cu ei, primesc următoarea întrebare: „De ce trebuie să studiem, să justificăm și să surprindem într-o formă grafică aspectele care influențează sănătatea și boala, ceva ce e la nivel de simț comun, ceva ce toată lumea știe?”.
    Deși nu am date statistice privind sistemul de sănătate românesc, concluzionez că majoritatea practicienilor din domeniul sănătății, a dezvoltatorilor de politici publice și a persoanelor politice cu cea mai mare putere decizională în votarea politicilor de sănătate publică nu înțeleg și nu folosesc modele recent dezvoltate în conceptualizarea stării de sănătate și boală. Tipul de servicii de sănătate pe care le putem accesa, direcționarea banilor pe care-i alocăm asigurărilor de sănătate și modul în care măsurăm starea de sănătate la nivel individual și la nivel populațional sunt încă tributare modelului biomedical în care starea de sănătate este definită prin absența bolii. Sistemul de sănătate românesc este fundamentat pe cunoștințe dezvoltate în anii ʼ70, fără a integra dovezile științifice apărute în ultimele decenii. În consecință, serviciile care au drept scop asigurarea stării de sănătate sunt centrate pe tratarea bolilor după declanșarea acestora, asigurarea de sănătate acoperă servicii în caz de urgență și tratament în caz de boală, iar starea noastră de sănătate e măsurată prin absența simptomatologiei anumitor patologii. Doresc însă să accentuez importanța utilizării modelelor recente de conceptualizare a stării de sănătate și boală în restructurarea sistemului de sănătate românesc și să promovez utilitatea modelului Life Course Health Developmental (LCHD, Halfon & Hochstein – 2002) în îmbunătățirea sistemului de sănătate din România.
    Ultimele decenii prezintă un progres științific enorm în conceptualizarea stării de sănătate și boală, progres posibil doar prin cumularea descoperirilor din domenii precum biologie, medicină, genetică, epigenetică, epidemiologie, sociologie, psihologie, neuroștiințe și științe ale dezvoltării (Halfon și colab., 2014). Înțelegerea pe care o avem în prezent asupra stării de sănătate converge înspre următoarele puncte-cheie: (1) reprezentarea sănătății sub forma unei traiectorii a funcționalității unui individ pe parcursul vieții; (2) importanța factorilor de risc și a celor protectori în determinarea stării de sănătate; (3) existența determinanților multipli (economici, sociali, psihologici, sistemici) ai stării de sănătate; (4) consecința experiențelor din perioada copilăriei asupra stării de sănătate din perioada adultului și vârstnicului; (5) capacitatea experiențelor de a influența manifestarea programărilor genetice biocomportamentale.
    Pornind de la convergența acestor științe, modelul LCHD propune o nouă abordare a stării de sănătate. În reprezentarea lui Halfon și Hochstein (2002), traiectoria funcțională sau traiectoria de sănătate a unui individ pe parcursul vieții este determinată de modul în care sistemele de autoreglare (sistemul nervos, sistemul endocrin, sistemul imunitar etc.) se dezvoltă și răspund în perioade critice, sensibile și de tranziție, la acțiunea factorilor de risc și a celor protectivi determinați de contextele dinamice (economic, social, familial, educațional, psihologic) în care trăiește individul. Printre numeroasele exemple care susțin acest model se numără: (1) impactul malnutriției fetale asupra toleranței scăzute la glucoză și asupra riscului crescut de diabet în perioada adultului; (2) impactul expunerii mamei la toxine și fumat în perioada antenatală asupra dezvoltării astmului în copilărie și asupra funcționării pulmonare deficitare în perioada adultă; (3) asocierea între greutatea la naștere a copilului, dimensiunea placentei, câștigul în greutate al copilului în primul an de viață și bolile cardiovasculare, diabetul și hipertensiunea arterială în perioada adultă; (4) asocierea între greutatea scăzută a copilului la naștere, complicațiile din timpul nașterii, problemele de sănătate ale copilului în primul an de viață și declanșarea tulburărilor mentale în adolescența târzie și perioada adultului tânăr.
    Starea de sănătate este definită ca „proces adaptativ pe termen lung care construiește și menține capacitatea funcțională optimă și rezistența la boli a individului” (Halfon & Hochstein, 2002). Pentru ca sistemul de sănătate românesc să răspundă acestei definiții, serviciile de sănătate ar trebui să includă programe obligatorii de prevenție primară și să vizeze preponderent eliminarea factorilor de risc și accentuarea factorilor protectori pentru sănătatea mamei și a copilului în perioada antenatală și postpartum și în primii ani de viață ai copilului. Asigurarea de sănătate ar trebui să acopere costurile participării la serviciile de prevenție primară și de promovare a stării de sănătate. Măsurarea stării de sănătate ar trebui să includă nu doar deficitele de sănătate, ci și reziliența individului, iar programele de monitorizare a sănătății populaționale ar trebui să evalueze și indicatori precum nivelul de alfabetizare a copilului, pregătirea pentru școală, abilitatea de a citi, indicatori care arată corelații puternice cu starea de sănătate a individului în perioada adultă.
    Există sisteme de sănătate care au integrat modelul LCHD, restructurând astfel la nivel local sau național serviciile de sănătate, finanțările din domeniul sănătății și măsurarea stării de sănătate (Fine și colab. – 2010; Pies și colab. – 2012). Nu este necesar să reinventăm roata. Avem nevoie doar de echipe interdisciplinare formate din cercetători, practicieni și dezvoltatori de politici publice interesați de sănătatea populației și cu abilități de a traduce aceste modele în practică și în politici de sănătate publică. Implementarea acestei reconceptualizări a stării de sănătate va determina o restructurare a sistemului de sănătate cu un impact asupra generațiilor prezente și viitoare.

  


Notă autor:

Bibliografie

1. Fine A, Kotelchuck M. Rethinking MCH: the life course model as an organizing framework. US Department of Health and Human Services, Health Resources and Services Administration, Maternal and Child Health Bureau. 2010 Nov

2. Halfon N et al. Lifecourse health development: past, present and future. Matern Child Health J. 2014 Feb;18(2):344-65

3. Halfon N, Hochstein M. Life course health development: an integrated framework for developing health, policy, and research. Milbank Q. 2002;80(3):433-79, iii

4. Pies C et al. Integrating the life course perspective into a local maternal and child health program. Matern Child Health J. 2012 Apr;16(3):649-55

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe