Newsflash
SPECIALITĂȚI

Ministrul sănătății și scepticismul față de vaccinuri

Ministrul sănătății și scepticismul față de vaccinuri

Vaccinurile: sunt toxice; conțin antigel, mercur, aluminiu, țesut de avortoni umani, antibiotice, chimicale periculoase; pot să ducă la autism sau la o combinație de boli cronice; sunt instrumente ale companiilor farmaceutice, care urmăresc doar să profite de copii; sunt inutile – incidența bolilor a scăzut datorită igienei; imunitatea naturală este mai bună – cel mai bine este să îi lași pe copii să facă boala și să își dezvolte imunitatea; imunitatea naturală este pe viață, cea dată de vaccinuri doar pe o perioadă scurtă; sistemul imun al copiilor nu poate face față la atâtea vaccinuri deodată și atât de devreme; transmit boala în populație – cei care fac boala o iau de la cei vaccinați.

 

 

     Lista oferită de mișcarea antivaccin include mult mai multe argumente cu un grad variabil de veridicitate aparentă. Multe dintre aceste argumente se corelează cu lipsa de încredere în știința medicală. Utilizarea internetului ca mijloc de diseminare a acestor informațiilor este extrem de eficientă ca suport pentru grupurile de populație care deja au dileme de încredere în sistemul medical. „Blogurile de mămici” constituie unul dintre cele mai puternice instrumente de difuzare a informațiilor false despre vaccinuri.
     Mișcarea antivaccin reprezintă o noutate doar în România. La nivel global, ea există încă de la începutul anilor ’90, alimentată semnificativ și de articolul lui Andrew Wakefield din 1998, care corela vaccinurile cu autismul (articol retras din cauza falsificării rezultatelor). Ca să fim complet sinceri, încă de la primele variolizări din secolul 18, au existat sceptici față de această primă formă rudimentară de vaccinare.
     De la „campania” lui Eugen Nicolăescu privind vaccinul HPV, din 2007 încoace, miniștrii sănătății din România s-au dovedit ineficienți și incapabili în a oferi populației informații de încredere, complete și ușor de accesat despre vaccinuri. Soluția miniștrilor a fost aceeași – obligativitatea vaccinării. Fără campanie de informare, fără educare, fără popularea cu specialiști a direcțiilor de sănătate publică, fără soluții sustenabile și pe termen lung.
     Ministrul Bodog vrea să oblige o țară întreagă să facă ce este corect. Cu forța! Mă întreb ce părere ar avea de un părinte care își obligă copilul să dea admitere la Medicină doar pentru că el crede că știe ce e mai bine. Deși, în acest caz, ministrul Bodog are dreptate privind necesitatea vaccinării, soluția obligativității prin lege va servi doar justificării politice a acestuia în fața liderului partidului care l-a pus în funcție și nu interesului populației.
     Miniștrii sănătății din România trebuie să înceapă să înțeleagă că sănătatea publică este interdisciplinară prin definiție – trebuie implicați în proces psihologi, experți în comunicare, sociologi. Medicii sunt legați de mâini și de picioare în această situație. Colegiul Medicilor ar putea să ia măsuri împotriva medicilor care dau dovadă de ignoranță vorbind public contra vaccinării. Oare ar lua măsuri dacă ar exista medici care să ia poziție publică împotriva operației de apendicită în caz de apendice perforat, recomandând în schimb o nutriție bazată pe argilă expusă la lumina Lunii în noaptea dintre marți și miercuri? Redau mai jos câteva soluții posibile din literatura de specialitate (ca inspirație pentru ministrul Bodog).
     Soluții: este o greșeală ca medicii și cercetătorii să se implice direct în dispute, fără să cunoască obiecțiile și referințele utilizate de sceptici (Kata, 2012); este puțin probabil ca abordarea directă a scepticilor să le schimbe acestora punctul de vedere – mai degrabă le va alimenta propriile convingeri (Hsueh et al., 2015); educarea publicului moderat sceptic privind rolul și mecanismul de funcționare a vaccinurilor (Rossen et al., 2016); implicarea grupurilor de părinți care și-au vaccinat copilul și care sunt suporteri (Funk et al., 2017); centrarea campaniilor de informare pe povești (storytelling) „cea mai grozavă poveste care nu a fost spusă niciodată – o vaccinare fără nimic remarcabil” (Shelby et al., 2013); fondarea unui program de ambasadori ai vaccinurilor, selectați din rândul părinților (Attwell et al., 2015); utilizarea metodei CASE – pași pentru abordarea fricii părinților, informații despre experiențe personale privind vaccinurile, informații științifice și recomandări, într-un context de empatie (Singer, 2017); utilizarea ghidului OMS – „How to respond to vocal vaccine deniers in public”; în caz de refuz al vaccinării, obligativitatea consultării prealabile a specialiștilor în sănătate publică (Gugliotta, 2017).
     Ce va face în continuare ministrul sănătății? Evident, va continua cu legea obligativității vaccinării! Pentru că trebuie o măsură imediată, pentru că trebuie să își mențină poziția, pentru că este cea mai bună idee proastă din acest moment.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe