Începutul de săptămână a contribuit semnificativ la discuțiile
despre situația forței de muncă din sistemul de sănătate românesc. În primul
rând, este vorba de seminarul găzduit de Palatul Cotroceni, la care a
participat președintele Klaus Iohannis, eveniment prezentat pe larg în media.
Apoi, un eveniment cu un caracter mai tehnic, organizat în cadrul Acțiunii
comune pentru planificarea și prognoza forței de muncă în sănătate.
Cele două evenimente au avut un caracter complementar, din
punctul de vedere al perspectivelor abordate. Întâlnirea de la Cotroceni a fost
marcată de analiza și, mai ales, de cerințele președintelui Iohannis. Sistemul
de sănătate și cei care îl conduc au fost puși încă o dată în fața unor
adevăruri mai mult sau mai puțin confortabile – corupția, lipsa de viziune,
lipsa curajului. Președintele a subliniat nevoia de acțiuni, pornind de la ceea
ce se știe deja. Intervenția sa vine să întărească încă o dată nevoia de
acțiuni concrete cu privire la managementul forței de muncă în sănătate.
Desigur, tema cea mai dezbătută este cea a migrației, deși
managementul forței de muncă în sănătate înseamnă mult mai mult decât
gestionarea problemei migrației. Însă, cu privire la migrație, lucrurile nu au
avansat aproape deloc până în prezent. Măsurile care s-au luat sunt
fragmentare, necorelate și insuficient bazate pe dovezi și experiențe
internaționale similare. Deși se cunosc suficient de multe despre motivele
migrației personalului medical și există inițiative fie demarate, fie în
discuție, lucrurile nu par să se fi mișcat semnificativ într-un sens
pozitiv.
Migrația personalului medical continuă, cu costuri mari pentru
sistemul de sănătate, pentru personalul medical și pentru pacienți. Provocarea,
în orice caz, nu este stoparea migrației (în definitiv, fiecare individ are
dreptul să aleagă unde profesează), ci gestionarea ei, așa încât să se reducă
diferențele de acoperire cu personal medical între diferite regiuni din țară
sau specialități, să crească satisfacția personalului medical față de locul de
muncă și a pacienților față de îngrijirile primite.
Ducând lucrurile mai în detaliu, întâlnirea inițială a studiului
de fezabilitate România–Moldova privind metodologiile de planificare a
resurselor umane în sănătate și-a propus să reunească experți în domeniu din
cele două țări, pentru a facilita schimbul de informații. Întâlnirea a
beneficiat și de expertiza a două țări cu rezultate bune în domeniul
planificării, Belgia și Olanda.
Dincolo de eforturile făcute prin intermediul celor două
întâlniri, este important ca lucrurile să nu rămână la nivel de discuții.
Succesul gestionării forței de muncă în sănătate va depinde de gradul în care
rezultatele întâlnirii de la Cotroceni se vor concretiza în acțiuni coordonate
de experți, precum și de gradul în care rezultatele studiului de fezabilitate
România–Moldova vor fi preluate de inițiatorii de politici publice și
tranformate în politici de sănătate. Dar și aceste acțiuni se pot dovedi
ineficiente dacă vor lipsi două ingrediente absolut esențiale: viziune și leadership.
Acțiunea comună pentru planificarea și prognoza forței de muncă
în sănătate (2013–2016) a primit finanțare din Programul pentru sănătate al
Uniunii Europene. Obiectivul general al acestei acțiuni este o platformă pentru
colaborare și schimb între statele membre pentru a pregăti viitorul forței de
muncă în sănătate. Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca este un
partener asociat al Acțiunii comune, reprezentând România. Mai multe informații
se găsesc la adresa http://euhwforce.weebly.com/