Atât fumatul, cât și dieta nesănătoasă (manifestată de cele mai
multe ori prin supraponderalitate sau obezitate) sunt probleme de mare
importanță pentru specialiștii în sănătate publică din România ca urmare a
directivelor europene și globale de reducere a prevalenței bolilor cronice
netransmisibile. Diverse studii au explorat de-a lungul timpului legătura
dintre renunțarea la fumat și luarea în greutate, despre care s-a demonstrat
științific că este reală. Rezultatele unui studiu1 din 2012 au
arătat că în primul an după renunțarea la fumat greutatea corporală poate
crește cu până la patru-cinci kilograme, în urma eliminării din organism a
nicotinei, substanță care reduce apetitul. Din păcate însă, fenomenul este
perceput în cultura populară destul de distorsionat, fiind fie foarte mult
exagerat, fie transformat în mit.
Această legătură poate avea însă și impact asupra politicilor de
prevenire a consumului de tutun. Un studiu2 recent care a examinat
asocierea dintre convingerile pe care le avem cu privire la controlul greutății
și susținerea politicilor antifumat arată că este mult mai probabil ca
persoanele preocupate de controlul greutății să nu susțină aceste politici,
precum interzicerea fumatului în locurile publice, creșterea prețului tutunului
etc. Ceea ce se ascunde însă în spatele rezultatelor studiului privind
susținerea politicilor de renunțare la fumat este componenta socială puternică
a acestui obicei. Majoritatea fumătorilor încep să fumeze în adolescență3
ca urmare a presiunii grupului din care fac parte. La acea vârstă, relaționarea
este extrem de importantă și de multe ori deciziile luate sunt determinate
emoțional mai degrabă decât rațional.
Decizia renunțării la fumat este tot una emoțională, puternic
influențată de componenta socială a acestui obicei. Mai mult decât atât,
variază în funcție de gen, femeile fiind mai expuse decât bărbații la
idealurile contemporane occidentale de frumusețe și la presiunea socială de a
avea silueta suplă impusă de industria modei și a filmului ori de revistele
pentru femei. În definirea a ceea ce înseamnă frumusețea feminină, companiile
de tutun se folosesc de mass-media pentru a promova țigările ca un mijloc de
control al greutății și, în consecință, ca un mijloc de a facilita atingerea
acestui ideal. În special produsele adresate femeilor sunt lansate pe piață ca slim,
intrând în acest fel în jocul mai mare, structural al definirii feminității4.
Un studiu5 din 2005 argumentează că femeile care internalizează
standardele de frumusețe (adică le acceptă și le urmează) sunt expuse unui risc
mult mai mare de a fi fumătoare, indiferent dacă au sau nu probleme de
greutate. În plus, în comparație cu femeile care nu fumează, fumătoarele sunt
mai preocupate de greutatea lor, considerând-o mult mai importantă pentru stima
de sine, fiind adesea nemulțumite de greutatea pe care o au6.
În contextul social descris mai sus, devine poate mai ușor de
înțeles de ce problema luării în greutate după renunțarea la fumat are
potențialul de a media o decizie care, în aparență, este singura opțiune
rațională. Cu atât mai mult, reprezintă o explicație viabilă pentru care
asocierea discutată anterior stă la baza poziționării în raport cu măsurile
antifumat.
Așadar, poate că este momentul să facem un pas înapoi, pentru a
analiza și înțelege că în spatele unui comportament nesănătos stă mai mult
decât o decizie individuală greșită. Pentru a tăia răul din rădăcină, trebuie
mai întâi să înțelegem că rădăcinile sunt mai multe și mai adânci decât ne
place să credem.
