Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  SPECIALITĂȚI

Distresul pacientului cu cancer

Viața Medicală
Georgiana GHEȚIE-DONCU luni, 10 august 2015
     L-am întâlnit pe Radu în timpul practicii de vară. Fusese diagnosticat cu leucemie în urmă cu șapte luni. Înainte de diagnosticare, Radu era un elev energic, avea mulți prieteni, participa la olimpiade școlare, era pasionat de dezvoltarea de proiecte de mediu pentru orașul său. În timpul liber îi plăcea să joace fotbal. După ce a aflat că este bolnav, Radu a devenit posomorât, trist. Nu îl mai interesau proiectele de mediu și nici fotbalul. Dădea vina pe oamenii din jur că s-a îmbolnăvit și refuza să îi asculte pe medici. 
     Radu este doar un exemplu de bolnav de cancer afectat de distres – o problemă majoră în rândul persoanelor diagnosticate cu cancer. Conform Rețelei naționale de cancer din SUA, distresul reprezintă o stare emoțională neplăcută, de ordin psihologic, social și/sau spiritual care poate să afecteze deznodământul bolii prin modul în care pacientul oncologic face față tratamentului și simptomelor fizice cauzate de cancer. Peste o treime din bolnavii de cancer au un nivel moderat sau ridicat de distres, care potențează simptomele fizice ale cancerului și efectele secundare ale tratamentului chimioterapeutic și radioterapeutic. Mai mult, ei dezvoltă depresie, panică, incertitudine spirituală, lipsă de speranță și, ca urmare, se retrag din viața profesională și socială. Pentru acești pacienți, scad șansele de supraviețuire și aderența la tratament, iar calitatea vieții le este afectată. Astfel, ei necesită intervenție psihosocială și/sau psihiatrică pentru a reduce simptomele fizice cauzate de distres și a dezvolta mecanisme adaptive de gândire și comportament.
     Reacții psihologice maladaptive pot apărea în oricare din fazele cancerului: imediat după diagnosticare, la începutul sau sfârșitul tratamentului, sau în perioadele de remisie. De exemplu, în momentul diagnosticării cu cancer, un pacient poate să nege veridicitatea diagnosticului. Ca urmare, el va refuza începerea tratamentului oncologic și se va orienta spre alți medici pentru a le cere părerea. În sfârșit, când pacientul ajunge să accepte diagnosticul, el poate dezvolta mecanisme de adaptare de tip furie, pe care o va îndrepta asupra personalului medical. Un astfel de pacient nu va fi mulțumit de tratamentul medical pe care îl primește, va refuza să-l continue sau va cere să i se schimbe tratamentul. Toate acestea îngreunează tratamentul oncologic, influențează în mod negativ relația medic–pacient și cresc costurile medicale.
     Studiile clinice au arătat că intervenții psihosociale precum terapia cognitivă, comportamentală, terapia de grup, traininguri de relaxare și traininguri de educare în cancer reduc distresul. În funcție de stadiul bolii, tipul de tratament și momentul diagnosticării, diferite intervenții sunt eficiente. Astfel, educarea cu privire la caracteristicile bolii canceroase este necesară imediat după punerea diagnosticului, în perioada de pretratament. Este momentul în care pacientul are nevoia cea mai mare de informare cu privire la cauzele biologice ale cancerului, posibilitățile de tratament și modalitățile de adaptare la efectele fizice ale cancerului. Terapia cognitiv-comportamentală și tehnicile de relaxare sunt eficiente în cazul tratamentului îndelungat al cancerului, când pacienții deseori dobândesc moduri de gândire disfuncționale care duc la anxietate și depresie. Tehnicile de relaxare și cele comportamentale precum distragerea atenției și desensibilizarea ajută la reducerea anxietății preoperatorii și eliminarea sau prevenția simptomelor condiționate de greață, vomă și durere asociate cu chimioterapia. În stadiile avansate de cancer, terapia de grup s-a dovedit a fi cea mai eficientă intervenție. Aceasta îi ajută pe bolnavii de cancer să își păstreze încrederea în ei înșiși, să mențină relații interpersonale și un sens al vieții, cât și să își managerieze corespunzător simptomele fizice. În cazul pacienților religioși, ei pot găsi speranță în propria credință și beneficiază de consilierea unui pastor sau a membrilor reprezentativi ai comunității religioase din care fac parte. 
     Identificarea pacienților cu nivel moderat sau ridicat de distres care ar avea nevoie de suport psihosocial se poate realiza prin utilizarea unui instrument de screening al distresului. În absența unui astfel de instrument, medicii oncologi reușesc să identifice numai 29% din pacienții cu un nivel elevat de distres. În Canada și SUA, măsurarea distresului reprezintă unul dintre cele șase semne vitale ale cancerului, alături de temperatura corporală, puls, tensiunea arterială, frecvența respiratorie și durere. Cel mai utilizat instrument validat este termometrul pentru distres, care cere pacienților să indice pe o scală de la 0 la 10 nivelul de distres și, totodată, să răspundă la întrebări de ordin practic, familial și spiritual, cum ar fi să precizeze dacă au dificultăți financiare sau dacă și-au pierdut interesul față de activitățile care de obicei le făceau plăcere. Evident, singur, screeningul pentru distres nu este suficient. El doar ajută la identificarea persoanelor cu un nivel moderat sau crescut de distres care trebuie trimise către persoane specializate din domeniul psihologic, social și/sau psihiatric în vederea investigării mai avansate.
     În România, nu există o legislație care să ceară utilizarea unui instrument de distres și nici o legislație care să impună un sistem de suport psihosocial în spitalele și instituțiile oncologice. Există o singură lege care impune ca toate spitalele să aibă cel puțin un psiholog, dar fără o descriere detaliată a unui sistem eficient psiho-socio-oncologic. Cele mai multe spitale oncologice au cel mult un psiholog care trebuie să se ocupe, teoretic, și de o sută de pacienți într-o zi. Mai mult, din cauza absenței unui sistem de screening al distresului, cei mai mulți dintre pacienții care au nevoie de sprijin psihosocial nu apelează la ajutor de specialitate.
     Considerând efectele benefice ale suportului psihosocial al bolnavului de cancer asupra calității vieții și complianței la tratament, și în România ar fi necesar să se dezvolte un sistem eficient în acest sens. El va asigura un număr adecvat de psihologi, asistenți sociali și/sau psihiatri specializați în abordarea bolnavului de cancer în fiecare instituție oncologică și va impune utilizarea unui instrument de screening al distresului pe baza căruia pacienții cu un nivel moderat sau ridicat de distres vor fi trimiși pentru investigații suplimentare către specialiști din domeniul sănătății mintale. Astfel, bolnavul de cancer va fi considerat în toată complexitatea lui, nu numai prin prisma simptomelor fizice specifice bolii, ci și din punctul de vedere al dimensiunii psihologice, sociale și spirituale.
Referințe

Stewart BW, Wild CP. World Cancer Report 2014. International Agency for Research on Cancer. Lyon, France, 2014

National Comprehensive Cancer Network. Distress Management Clinical Practice Guidelines in Oncology. v 1.2009, nccn.org

Etichete: Sănătate publică și management

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.