Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  SPECIALITĂȚI

De ce nu există politici pentru activitatea fizică pentru sănătate?

Viața Medicală
Dr. Petru SANDU miercuri, 1 noiembrie 2017
     Recunoscută drept politică prioritară de către OMS și la nivelul Uniunii Europene, promovarea activității fizice pentru sănătate este încă un concept necunoscut și astfel neutilizat în politicile de promovare a sănătății din România. Pionierescul „sport de masă” și mai des utilizatul în ultimii ani „sport pentru toți” sunt concepte care descriu acele proiecte și programe desfășurate de entități publice, organizații private sau neguvernamentale, de promovare a sportului în rândul populației. Utilizarea acestor concepte și materializarea lor nu sunt însă corecte sau cuprinzătoare pentru ceea ce ar trebui să însemne cu adevărat o politică națională de promovare a sănătății prin intermediul activității fizice într-o țară membră UE, în 2017. La zece ani de la aderare, România este statul membru cu unele dintre cele mai sărace și puțin dezvoltate infrastructuri și servicii de sănătate din Uniune, dar care în același timp prezintă caracteristici demografice (îmbătrânirea populației), de morbiditate (obezitate și boli asociate) și comportamentale (sedentarism, consum de toxice) similare sau chiar depășind unele țări vestice.
     De ce este importantă utilizarea conceptului de activitate fizică pentru sănătate (AFpS) în detrimentul sportului pentru toți? Definiția OMS a activității fizice include toate acele activități care presupun un efort al musculaturii scheletice; munca pe lângă casă, mersul pe jos sau pe bicicletă în scop de transport (spre sau de la locul de muncă sau școală), serviciul care presupune efort fizic, joaca copiilor, toate aceste activități, deși nu au ca prim scop efectuarea unui efort fizic, nu sunt planificate și structurate în acest sens, dar au același efect. Traducerea acestei diferențe conceptuale la nivel instituțional și de politică publică presupune faptul că autoritățile publice nu trebuie să se îngrijească doar de infrastructura de practicare a sporturilor, ci și de mediul înconjurător: amenajarea de parcuri și spații de joacă îndeajuns cantitativ și calitativ și distribuite uniform, de trotuare și piste de biciclete sigure pentru pietoni și bicicliști sau asigurarea unor locuri de muncă (în domeniul de stat și cel privat) unde angajații sunt încurajați să fie activi. Activitatea fizică pentru sănătate (health enhancing physical activity – HEPA), concept dezvoltat în cadrul OMS, este în prezent utilizat la nivel mondial pentru organizarea și implementarea de programe și servicii publice integrate de promovare a sănătății prin intermediul activității fizice.
     De ce activitatea fizică pentru sănătate este inexistentă la nivel de politică de stat în România iar sportul pentru toți este privit cu atâta indiferență? Dintr-un buget total alocat federațiilor sportive naționale pe anul 2017 de aproximativ 95 de milioane de lei, Ministerul Tineretului și Sportului a alocat Federației Române Sportul pentru Toți, care ar trebui, în teorie, să promoveze prin structurile proprii județene, sportul în rândul unei populații de 19 milioane de persoane, 540.000 de lei, puțin peste bugetul alocat, spre exemplu, Federației Române de Gimnastică Ritmică – 470.000 de lei sau FR de Popice – 320.000 de lei și mult sub cel alocat FR de Schi Biatlon – 2.680.000 de lei. Răspunsul nu este simplu sau direct, iar explicațiile sunt multiple: lipsa de cultură a populației în ceea ce privește importanța practicării activității fizice și rolul statului de a asigura infrastructura și serviciile necesare; atâta timp cât populația (indivizi și societate civilă) nu va resimți și exprima nevoia de spații verzi, de terenuri de sport și de joacă, de infrastructură pentru transport activ, de facilități pentru a face mișcare la locul de muncă, guvernanții nu au nicio constrângere și niciun stimulent de a acționa în această direcție; lipsa culturii și a cunoștințelor persoanelor interesate din domeniul sportului în privința importanței practicării activităților fizice în rândul populației combinată cu interesul primordial al acestora pentru sportul de performanță; mai toate conducerile MTS (cel puțin) din ultimii zece ani, foști sportivi de performanță, au fost interesate în principal de revigorarea sportului de perfomanță, domeniu pe care îl cunoșteau și îl îndrăgeau și care, prin prisma unor potențiale rezultate, aduce importante beneficii de imagine ministerului de resort și guvernanților, în general. În acest context „sportul de masă” a fost de interes numai din perspectiva asigurării bazei de selecție pentru sportul de performanță. Se adaugă: lipsa responsabilității legale și a interesului minim din partea sectoarelor sănătate, educație, transport și a administrațiilor publice locale pentru acest domeniu; în absența unor obligații clare și a instituționalizării și bugetării promovării activității fizice în rândul populației, inițiativele pornite dinspre aceste sectoare au fost izolate, discontinue și fără un impact pe termen lung asupra dezvoltării unei culturi a mișcării în România. În plus, absența unei strategii naționale intersectoriale (funcționale!) de promovare a sănătății prin intermediul activității fizice limitează și aportul pe care societatea civilă, din ce în ce mai prezentă în acest domeniu, îndeosebi prin competiții de alergare, profitabile financiar și mult dezvoltate în ultimii cinci-șapte ani, l-ar fi putut avea în cadrul unei dezvoltări organizate a acestui sector. Spre deosebire de fumat, consum de alcool sau de droguri, lipsa activității fizice nu prezintă, cel puțin la nivelul percepției publice, dar chiar în rândul specialiștilor în sănătate publică, aceeași amenințare asupra sănătății, cuantificabile și ușor de prezentat și demonstrat în argumentarea necesității unor politici publice de contracarare. Un aspect pe cât de subiectiv, pe atât de relevant este percepția sportului și a activității fizice în general la nivelul populației ca o activitate ludică de importanță redusă, secundară multor alte activități atât în programul adulților, cât și în cel al copiilor. Importanța și efectele asupra dezvoltării organismului și menținerii unei sănătăți optime sunt puțin cunoscute sau sunt desconsiderate.
     Lipsa unei culturi a sănătății în general și a importanței unui stil de viață activ în rândul populației, dezinteresul personal și de grup, precum și dezorganizarea la nivel de sistem au condus la starea de fapt din România: absența unui concept public acceptat de promovare a sănătății prin intermediul activităților fizice și a politicilor consecutive, cu consecințele de rigoare – o populație în general sedentară, din ce în ce mai mulți copii și tineri supraponderali și obezi și rate din ce în ce mai ridicate de evenimente cardio- și neurovasculare la populația de adulți tineri.

Etichete: Sănătate publică și management

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.