Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  SPECIALITĂȚI

Cum întrebăm despre violență

Viața Medicală
Diana RUS vineri, 11 decembrie 2015
     Violența de gen este o problemă care afectează o femeie din trei, iar victimele cer primul ajutor în unitățile sanitare. Spitalele, clinicile, departamentele de urgență, cabinetele medicale sunt principalele locuri unde femeile caută ajutor în cazul unui eveniment violent. Sunt locurile în care victimele pot fi identificate și sprijinite, în situații critice. Medicii și asistentele sunt persoanele care intră cel mai des în contact cu victimele violenței de gen. Cu toate acestea, cadrele medicale, de cele mai multe ori, nu reușesc să identifice pacientele care au suferit un abuz, și pierd oportunitatea de a le oferi suportul necesar și a le facilita accesul la servicii specializate. Rolul personalului medical poate fi unul esențial, și anume lucrătorii sanitari ar putea fi încurajați să devină facilitatori în prevenirea, combaterea violenței de gen și direcționarea victimelor către asistență de primă linie.
     Violența împotriva femeilor este bazată pe gen și este „atât o cauză, cât și o consecință a raporturilor de putere inegale dintre bărbați și femei“ (UNFPA-WAVE). Formele violenței de gen sunt diverse, și cuprind multe tipuri de acte de violență, inclusiv fizică, sexuală, psihologică și economică. Prin urmare, este important ca personalul medical să înțeleagă și să recunoască întreaga varietate de acte de violență ce pot constitui violența de gen, pentru a putea ajuta cu adevărat o posibilă victimă. Dar din pregătirea și formarea personalului medical lipsește instruirea acestuia în adresarea violenței de gen, deși vizita la un serviciu medical este primul punct de contact pentru multe din victimele violenței de gen (FRA, 2014). Probabilitatea ca o femeie, victimă a unui incident grav de violență, să contacteze prima dată un medic sau o unitate sanitară este mult mai ridicată decât cea de contactarea poliției sau a altor servicii de suport (FRA 2014).
     Prin intermediul proiectului IMPLEMENT – Specialised support for victims of violence in Health Care Systems across Europe (Asistență specializată pentru victimele violenței, oferită în cadrul sistemelor medicale din Europa) –, proiect care se implementează și în România și care oferă, printre altele, exemple de bune practici ce pot fi utilizare în diferite unități medicale din România, încercăm să umplem această lipsă a sistemului. Dar pentru a fi sustenabili, ar fi nevoie de includerea unui curs de formare a medicilor, asistenților și moașelor în depistarea și prevenirea violenței de gen în curricula acestora. Personalul medical are nevoie de instruire asupra felului în care întreabă despre abuz și trebuie să învețe cum să răspundă adecvat și să refere cazurile către servicii specializate pe violența de gen. Aceste aptitudini se pot învăța încă de pe băncile facultății.
     87% din femei consideră că este acceptabil ca medicii să întrebe despre violență atunci când pacientele prezintă anumite leziuni (FRA, 2014), dar este foarte important felul în care sunt adresate aceste întrebări și existența unui sistem de suport după ce incidentul violent a fost recunoscut. Personalul medical trebuie anume format pentru a facilita dezvăluirea violenței de gen și această dezvăluire este un punct de plecare important pentru orice intervenție viitoare: referire către servicii specializate și suport. Odată ce formularea întrebărilor cu privire la violența de gen este făcută într-o manieră profesionistă, aceasta poate ajuta la înlăturarea sentimentelor de izolare, blamare și rușine pe care victimele violenței le pot simți (Austrian Women’s Shelter Network, 2015). Dar câți dintre medici, asistenți și moaște au habar cum să facă asta?
     Există proceduri de screening și identificare a cazurilor, simptome și semne clinice asociate cu violența de gen ce pot fi învățate progresiv. Există situații în care în primul rând trebuie depășite barierele existente în unitatea sanitară, create de diferite cauze externe, și mai apoi educarea personalului medical. Amintesc câteva exemple: educarea propriilor atitudini și concepții greșite despre violența de gen, schimbarea incertitudinii cu privire la obligațiile legale și învățarea regulilor de confidențialitate sau creșterea nivelului de informare cu privire la serviciile de asistență existente. Există exemple de bune practici, resurse educaționale și metode de implementare eficiente. Ele funcționează, așa că nu ne rămâne de făcut decât să educăm viitorii medici, asistenți medicali și moașe în adresarea violenței de gen și în România.
Referințe

– Fundamental Rights Agency (FRA) „Violence Against Women: An EU-Wide Survey“, 2014

– UNFPA-WAVE „Întărirea capacității sistemelor de sănătate de a răspunde la violența de gen din Europa de Est și Asia Centrală“ (WAVE Training Manual „Strengthening Health System Responses to Gender-based Violence in Eastern Europe and Central Asia“), 2014

– Austrian Women’s Shelter Network. „Manual de instruire a cadrelor medicale în adresarea violenței de gen“, 2015.

Etichete: Sănătate publică și management

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.