Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  SPECIALITĂȚI

Când vom face din promovarea sănătății o prioritate?

Viața Medicală
Dr. Alexandra OPRIŞ vineri, 7 octombrie 2016

Alexandra Opriș a absolvit în 2015 un program de masterat în educație și promovarea sănătății la Ecole des Hautes Etudes en Santé Publique & Ecole Supérieure du Professorat et de l’Education, Clermont-Ferrand (Franța)

 

 

 
 
 
 
 
 
    Organizația mondială a sănătății organiza, în 1986, la Ottawa, prima conferință centrată pe promovarea sănătății, fixând această noțiune ca „proces care conferă populațiilor mijloacele de a-și asigura un control cât mai mare asupra propriei lor stări de sănătate și de a o ameliora“1. Acest concept reprezintă unul din pilonii fundamentali ai sănătății publice, oferind o linie directoare în ghidarea politicilor sociale și de sănătate, în centrul cărora se va afla în permanență persoana, în individualitatea sa.
    Ca urmare a acestei carte de la Ottawa, care a ridicat un pilon important al sănătății publice, conturându-i axele de interes și acțiune, mulți autori au creat modele teoretice ale domeniului. Unul dintre cele mai cunoscute este modelul lui Downie și Tannahill2, care cuprinde trei mari sfere ce se intersectează: protecția (în sensul de mediu protector), prevenția și educația pentru sănătate. Dacă în primele două sfere subiectul este receptor, în cea de-a treia subiectul va deveni actor3. În țări occidentale precum Franța, de exemplu, promovarea sănătății funcționează după acest model, iar una din prioritățile sistemului francez de sănătate publică este educația pentru sănătate. Dar nu înainte însă de a i se fi oferit mediul protector de desfășurare și un sistem preventiv care să o susțină.
    Dacă ar fi să privim puțin ceea ce se întâmplă la noi, lucrurile stau puțin diferit, în sensul că nu avem încă un pachet de politici publice care să creeze și să susțină acel mediu protector. Noi nu avem încă nici acel sistem preventiv care să vină în întâmpinarea sferei care să ofere indivizilor autonomie în gestionarea stării proprii de sănătate sau a ameliorării acesteia, și anume educația pentru sănătate. Sună complicat și greu de pus în practică, însă nu e nici pe departe așa. Am să amintesc aici o întâmplare personală care reprezintă și motivul pentru care promovarea sănătății a devenit un domeniu de interes pentru mine. Ne amintim cu toții de programul național de evaluare a stării de sănătate a populației, realizat de Ministerul Sănătății în 2007 și 2008, prin care fiecare cetățean român era invitat să facă un set de analize de sânge gratuit, în luna în care își aniversa ziua de naștere. M-am supus și eu acestei măsuri și, la 20 ani, aveam rezultatele primului set de analize de sânge. Astăzi, aș cataloga acest fapt ca unul trist, dar, ca orice persoană care nu-și conștientiza sănătatea, simțindu-se bine, vizita la medic o dată pe an nu reprezenta o obișnuință, cu atât mai puțin o practică. La aflarea rezultatelor, a urmat șocul: în corpul meu se instala cu pași rapizi și totalmente asimptomatic leucemia. Această măsură preventivă mi-a salvat viața, la propriu, pentru că altfel vizita la medic pentru analizele de sânge nu s-ar fi produs – pentru simplu motiv că mă simțeam bine. În schimb, dacă asemenea programe ar fi o practică curentă, întărite de măsuri protectoare și educația pentru sănătate ar veni ca o completare, cu siguranță că multe din problemele de sănătate actuale ar fi diminuate sau nu ar mai ajunge să se agraveze. Acel program nu se mai aplică și nu vreau să mă gândesc câte persoane se află acum în situația mea de atunci, însă cred că am dreptul să adresez o întrebare cât se poate de legitimă: când vom face din promovarea sănătății o prioritate?
    Continuând în același ritm ca până acum, nu vom face altceva decât să prioritizăm doar curativul. Nu spun că nu e nevoie, din contră. Dar, dacă privim morbiditatea accentuată din România și faptul că ea este în continuă creștere (ca să nu mai vorbim de mortalitatea prematură crescută), cred că accentul ar trebui pus cel puțin la fel de mult pe prevenție. Cu fiecare minut în care prioritizăm doar curativul, o persoană sănătoasă e cu un pas mai aproape de boală. Cauzele? Lipsa unui sistem de protecție operațional (set de legi), a unor informații sau măsuri cu caracter preventiv la care să aibă acces. Lipsa unor competențe care i-ar oferi autonomie în ceea ce privește deciziile privind propria stare de sănătate. Și lipsa unui sistem de educație pentru sănătate susținut, prin care aceste competențe ar putea fi dobândite.
 
1. WHO. Ottawa Charter for Health Promotion. 1986

2. Downie R, Fyfe C, Tannahill A. Health promotion: models and values. Oxford University Press, 1990

3. Pommier J, Jourdan D. La promotion de la santé selon le modèle de Downie & Tannahill. 2008

Etichete: Sănătate publică și management

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC