Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.   

   Juvenal a scris într-un vers: „Hoc volo, sic jubeo, sit pro ratione voluntas“, ceea ce s-ar traduce liber: „pentru că vreau (eu), ordon (şi astfel) voinţa mea înlocuieşte raţiunea“. O afirmaţie făcută şi de dv. în legătură cu reforma spitalicească, apărută în presă; anume, neprimind propuneri de la puterea locală, pe care aţi descentralizat-o „de la birou“, aţi trecut la acţiune şi o faceţi dv. cum voiţi. Îmi permit să adaug, însă, că o realizaţi fără să cunoaşteţi complexitatea problemei, reducând-o la o simplă problemă de contabilitate... (...)

   Sub semnătura dlui prof. dr. Mircea Ifrim, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, directorul general al săptămânalului nostru, dl dr. Mihail Mihailide este rugat să sprijine un demers al Academiei, publicând scrisoarea deschisă de mai jos, adresată dlui Traian Băsescu. (...)

   La data de 16.02.2010, reprezentanţii Colegiului Medicilor Dentişti din România au participat la dezbaterea publică cu privire la statutul OTDM (Oficiul Tehnic de Dispozitive Medicale). Dl director general al OTDM, ing. Lazăr Iordache, a avut o atitudine ostilă participanţilor, printre care ne-am numărat şi noi. Reprezentantul patronatului paraclinic, nemaisuportând această atitudine, a părăsit sala. Dl director general ne-a întrebat pe toţi: „Ce căutaţi aici?“. După ce reprezentanţii CMDR şi-au expus părerile, dl director general ing. Lazăr Iordache, cu o violenţă şi un vocabular neadecvat în prezenţa tuturor reprezentanţilor, inclusiv cei ai Ministerului Sănătăţii, s-a adresat dnei dr. Delia Barbu, vicepreşedinte al CMDR, cu formula: „Personal voi veni la Timişoara şi vă voi da o amendă pe care să o ţineţi minte“. Discuţia pe care noi am purtat-o cu dl ing. Lazăr Iordache a fost catalogată de dânsul ca „o ţiganiadă“. (...)

   Ca de fiecare dată, am pornit cu toată bunăvoinţa şi încrederea să văd un film care să mă încânte şi să mă mulţumească. Ratarea s-a dovedit însă inevitabilă, iar după primele 45 de minute încercam să rezist eroic, aşteptând să mi se deturneze impresia generală. N-a fost să fie, aşa cum nici alegerea mea nu a fost una dintre cele mai inspirate. Sinceră să fiu, numele lui Wes Bentley de pe afiş îmi făcuse cu ochiul şi îmi stârnise interesul, imaginându-mi ceva special pentru el după rolul secundar din American Beauty din urmă cu ceva ani. Adevărat că nu prea mai auzisem despre el între timp, drept urmare, era momentul să-l descopăr într-un rol principal. Cu toate că este în prezenţa Winonei Ryder, tot nu a urmat ceva deosebit. Scrisoare de adio (The Last Word) se vrea a fi o dramă profundă, apăsătoare în anumite momente, dar tot nu reuşeşte să convingă cu adevărat. (...)