Profesorul Mungiu a fost primul universitar pe care l-am văzut performând. L-am întâlnit ultima oară la începutul lunii septembrie, într-un supermarket. Părea obosit.
Evangelia, epava simbol pentru Costinești, este acum simbol și pentru România. Ea a eșuat pe un banc de nisip, noi ne trăim vieţile într-un continuu banc prost.
O carte apărută în anul 1942 oferă informaţii despre un stil de viaţă sănătos valabile și astăzi.
„Ce-ţi cer oamenii e nespus mai puţin decât ce-ţi ceri tu. Ei nu vor decât să joci un rol. Tu vrei să scrii o piesă”. (Constantin Noica)
Teatrul Teatrelli a găzduit spectacolul „Amor amar”, o piesuţă construită ca să amuze sau ca să ne arate unele inconveniente ale amorului în trei.
Rugămintea unei tinere profesoare de jurnalism din Tecuci de a le povesti elevilor săi despre începuturile radioului tecucean mi-a prilejuit o rememorare a parcursului meu jurnalistic.
În viaţă totul este trecător, mai ales funcţiile. Mă înduioșează foștii zmei care abia se târâie prin orașe și care, împuţinaţi la trup și în zile, singuri, privesc lumea care se perindă prin dreptul lor...
Odinioară, când auzeam pe cineva spunând despre importanţa de a fi prezent în fiecare moment al existenţei mi se părea amuzant. Un pasaj din „Puterea mitului” mi-a rescris vechile programe mentale.
Unii dintre noi au urmărit, în anii ’90, „Sandybell”, frumoasa serie animată realizată în 1981. Copila de aproape 12 ani, Sandybell Christie încearcă să-și găsească mama, suferind și trecând prin tot felul de încercări.
O vizită la baza de tratament balnear din Iași mi-a readus în minte o întrebare veche: cum se face că tocmai unii specialiști care vorbesc despre ceea ce ne vatămă, convoacă la masa lor răul?!
Un profesor dintr-un oraș nici departe, dar nici aproape de graniţa sud-dunăreană a ţării, urma să se căsătorească. Două vârste, două bioritmuri, două raportări la viaţă.
Îmi rămăsese să scriu un studiu de final. Trei rafturi de bibliotecă îmi propusesem să citesc pentru a elabora un text care să mă mulţumească.
Mi se spune frecvent că „problematizez” prea mult diversele aspecte ale vieţii.
Când privesc înspre cărţile pe care le-am publicat, câteodată încerc să rememorez contextul și modul în care acestea au ajuns să fie scrise ori tipărite.
Istoria medicinei are și nu are vreo explicaţie ori nu și-a propus să cerceteze și să aștearnă în paginile vreunei cărţi altfelitatea lăuntrului compatrioţilor noștri ascunși îndărătul halatelor albe.
Indiferent de instituţiile în care lucrează și de funcţiile pe care le deţin, oamenii exersează zilnic muţenia sau comunică prin false identităţi virtuale.
De multe ori, copil fiind, nu înţelegeam de ce Lilioara trebuie să plece la serviciu și duminica. Aveam să aflu mai târziu, când am priceput de ce ea a fost așa de muncită.
„Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștinţa datorate” – este fraza înscrisă în fruntea milenarului „Jurământ al lui Hipocrat”. Sunt, probabil, variate modalităţile prin care alumnii ar avea prilejul să-și dovedească proaspătă memoria faţă de această juruinţă.
Viaţa intimă îi fascinează și îi tulbură deopotrivă pe cei pentru care flăcăruia existenţei le este întreţinută zilnic de bomboane agricole și de shawarma.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
