Sfârșitul copilăriei

Acum că ne îndreptăm către finalul stării de urgenţă și către primele relaxări ale carantinei naţionale, am impresia că s-a spus cam tot ce se putea spune, deocamdată, despre impactul pandemiei asupra vieţilor noastre.

Anxioși, dar cu înțelepciune

Despre coronavirus s-a spus aproape tot ce putea fi spus și mult, mult pe deasupra. S-a spus inclusiv că s-au spus prea multe și s-a inventat un nou cuvânt, „infodemie”.

De la cunoaştere la înţelegere spre înţelepciune

Înţelepciune

La hotarul dintre ştiinţă şi înţelepciune – sau despre „dezvrăjirea“ lumii –

Înţelepciune la vârsta inocenţei

Exerciţiu de înţelepciune

Ecleziastul scria că „pentru orice lucru este o clipă prielnică şi o vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer“ şi continuă cu enumerarea unor opuşi inseparabili – naştere şi moarte, dărâmare şi construcţie, iubire şi ură, război şi pace ş.a. „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.“ De aici acea „deşertăciune a deşertăciunilor“ traversează secolele cu care omul nu se poate împăca pornind în căutarea înţelepciunii prin „învolburarea“ vremilor. Cum trăim într-o asemenea „învolburare“? (...)

Exerciţiu de înţelepciune

În „Filosofia naţionalismului“, Ion Petrovici scria: „Orice fenomen de pe lume se poate legitima din două puncte de vedere: din natura împrejurărilor şi din firea lucrurilor“. Luând ca îndreptar aceste cuvinte, recunoaştem că, optând pentru titlul eseului PREJUDECATĂ ŞI ADEVĂR ca generic pentru o carte dedicată filosofului Ion Petrovici, editorul, dr. Richard Constantinescu, s-a dovedit inspirat. (...)