Toţi ştiu ce este placebo… până când îi întrebi!

Aserţiunea din motto este adevărată şi în întregime explicabilă în contextul etimologiei eratice a termenului şi ca urmare a utilizării sale, mai mult sau mai puţin potrivită, într-un domeniu atât de „neregulat“ al medicinii, cum este răspunsul terapeutic. Nu există specialitate în cadrul căreia se administrează remedii, care să nu fie confruntată cu problemele practice, dar şi doctrinare, adesea chiar filosofice, pe care le ridică fenomenul placebo şi „fratele rău“ al acestuia – efectul nocebo.

Cu „Amintiri şi reflexiuni“, aparţinând profesorului de igienă şi sănătate publicăIuliu Moldovan – carte de memorii editată pe baza unui manuscris păstrat mai multe decenii de unul dintre cei mai fideli colaboratori ai săi –, ne aflăm fără îndoială, în spaţiul literaturii confesive. Lucrarea, comentată de dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale, este, totodată, un preţios document iatroistoric, iar multe dintre ideile exprimate de cel care a întemeiat sănătatea publică în ţara noastră îşi păstrează valabilitatea. Acesta ar putea fi doar unul dintre motivele ce ar îndreptăţi reeditarea „Amintirilor“ marelui înaintaş, în condiţii grafice mai bune.