Basilia, numele unui fort al soldaţilor Imperiului Roman, a fost atestat documentar în 374 d.Hr. Câteva secole mai târziu, este distrus de invazia hunilor, dar va renaşte din cenuşă şi va deveni o importantă aşezare episcopală şi comercială. Episcopul Heinrich al II-lea van Thun construieşte, în 1225, primul pod peste Rin, fapt ce va încuraja dezvoltarea oraşului. În urma disputelor cu habsburgii, Basel se va alătura din secolul al 15-lea confederaţiei statelor helvetice şi se va transforma într-un centru al umanismului şi al culturii. Episcopi, filosofi, nobili şi notabili stabiliţi sau în trecere prin oraş au stimulat dezvoltarea tipăriturilor, a ideilor şi a comerţului în regiune. Papa Pius al II-lea a sprijinit, în 1459, înfiinţarea, în acest loc, a primei universităţi elveţiene. Biblioteca Universităţii din Basel se poate mândri şi în ziua de azi cu o foarte bogată colecţie de manuscrise de la cei care au venit să predea, printre care Erasmus şi Paracelsus. Clădirile istorice domină centrul oraşului şi dintre ele cele mai cunoscute sunt Munsterkerk, Catedrala protestantă a cărei construcţie a fost începută în 1010 şi sediul primăriei. (...)

Cursul Asociaţiei Europene de Ecocardiografie (EAE) organizat în colaborare cu Grupul de lucru de ecocardiografie al Societăţii Române de Cardiologie, desfăşurat recent la Bucureşti, poate fi rezumat ca o serie de superlative: cei mai mulţi cursanţi (460) la un program educativ al EAE, prezenţa unor lectori de la cel mai înalt nivel al EAE (în frunte cu preşedinţii actual şi viitor), un program ştiinţific foarte bine pus la punct, abordând cele mai multe din aspectele practicii în ecocardiografie, completat prin două sesiuni live, prima – o transmisiune în direct de la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“, a doua – o sesiune practică „pe viu“, la faţa locului... Care loc – Muzeul Naţional de Artă al României (Sala Auditorium) –, trebuie spus, a oferit o simbolistică aparte, ecocardiografia de performanţă fiind, dincolo de cunoştinţele necesare şi de tehnicile specifice, o adevărată artă... (...)