Multe postări am văzut în ziua de 1 iunie pe reţelele de socializare. Un entuziasm general îi cuprinsese pe toţi.
Pandemia ne aduce într-o zonă în care fiecare-l studiază pe celălalt, învaţă să pășească și să-și caute calea mai bună pe care să pornească. Omul de azi se vrea steril și îl vrea și pe celălalt asemenea lui. Curat și la distanţă.
Un grup de români aflaţi în fruntea statului a decis că, din raţiuni de siguranţă, milioane de concetăţeni de-ai lor trebuie să-și petreacă următoarele câteva zeci de zile în casă.
Fragmente sau chiar pagini bune din cărțile marilor scriitori pot fi citite și ca studii psihologice privind percepţia spaţiilor construite, studii ale limitelor și granițelor, ale siturilor vieții intime, ale reconcilierii tradiției cu modernitatea, ale metaforelor reinventării.
De fiecare dată când ies la cumpărături mă uit la oamenii pe care-i întâlnesc pe străzi sau în magazine. Măști de-o zi sau măști ce parcă au acoperit de-o viaţă acele chipuri! Pe unii îi mai recunosc și ne salutăm.
Am trecut recent pe lângă cel mai mare hotel din Iași. Odinioară găzduia lumea cu dare de mână a României și pe oaspeţii străini ce voiau să fie în apropierea locului unde urma să aibă loc întâlnirea de afaceri pentru care veniseră în Estul Europei.
Sunt momente când trec pe lângă corpurile de bibliotecă din spaţiul în care locuiesc și mă opresc.
Elevii stau de ceva vreme în casă și, poate, unii dintre ei înţeleg izolarea ca pe o privare de libertate.
Ce-ar fi să privim această pandemie ca pe o imensă oportunitate de schimbare a modului în care am privit până mai acum o lună învăţământul superior medical?
Au trecut vreo zece ani de la această întâmplare. Urcam mereu pe scări pentru a ajunge la biroul desenatorilor artistici de la etajul al treilea. Pregăteam o expoziţie și lucram la revista universităţii în acea vreme...
„Universității 16. Memorii selective” e o carte de interviuri diferite. Auzi vocea expertului, dar afli și despre cum a fost viața acelui om... despre cum a fost într-adevăr viața acelui om.
Ne întrebăm adesea de unde izvorăște atâta ură și atâta violență în societatea românească. De ce suntem un popor cu o sănătate mintală atât de fragilă?
Deși tratează pacienți victime ale violenței domestice, mulți medici nu pot recunoaște ce se ascunde în spatele cortinei propriei vieți.
Multe tratate scriu despre transformările operate în psihismul unor persoane care ajung într-o poziție de putere. Există o întreagă istorie a „culturii toxice” dezvoltate în rândul breslei chirurgilor,iar pacienții sunt complici în promovarea acestui complex al lui Dumnezeu.
În copilăria mea tecuceană, adulții, unii dintre ei, când observau la odraslele lor un comportament incongruent cu viziunea și proiecțiile lor, îndată îi auzeai strigându-le: „Ghiță Porumb! Ce faci acolo? De ce vorbești așa? Cum te-am învățat eu? Ai să ajungi ca Ghiță Porumb!”.
Mi-ar plăcea să pot vedea schimbările de specialitate așa cum se pot vedea zborurile avioanelor, în timp real.
Pe lângă importanța enormă pe care o are curățenia într-un spital, este și o chestiune ce ține de branding, dar mai ales de educație.
Poate că au unii medici un mod special de a-și fereca simțurile îndată ce trec granița din lumea reală înspre cea a bolnițelor. Altfel nu-mi explic modul dualist de existență al acestora.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
