Oriunde ne-am afla, fie cabinet medical, clinică sau acasă, televizoarele afișează aceleași imagini și aceiași oameni care ne bombardează creierele cu informaţii amestecate, care zi de zi devin mai asurzitoare și ne menţin într-o stare permanentă de asediu.
Recent, în Dilema veche, universitarul Codrin Liviu Cuţitaru a publicat textul „Observaţii asupra lumii academice”, material ce a stârnit multe discuţii. Sper că a tulburat și multe conștiinţe.
Am scris recent despre ortopedia tecuceană ca despre ceva nefiresc. Normalitatea a devenit un fapt de excepţie.
Sunt un scormonitor perpetuu în căutarea de povești care istorisesc parcursul deosebit al unor oameni ce au simţit mereu că pot să evolueze, să lupte împotriva mediului social din care au provenit.
Vieţuim fiind convinși că secundarul se va derula lin și că vieţile noastre nu se vor frânge vreodată. Chiar și văzându-i pe alţii cum părăsesc scena, tot nu ne oprim, fie și cât s-ar deplasa acul ceasului cu două-trei linii, să ne întrebăm despre rostul nostru.
Mereu când se vorbește despre studenţi, se aduce în discuţie eterna idee că sunt neinteresaţi și că nu vor să înveţe. Eu cred tocmai pe dos.
Septembrie îmi amintește câteodată de lunile în care am coordonat activitatea unor cabinete de medicină școlară a două colegii din Tecuci.
Rămân pe gânduri de multe ori când observ reacţiile unor persoane din lumea medicală care declară că urăsc oamenii, dar sunt amorezaţi pe vecie de animalele lor.
Limbajul folosit conduce adeseori la ideea că sarcina este o boală. Trecem printr-o „epidemie de sarcini” la adolescente. Se spune că trofoblastul „invadează” endometrul. De ce nu „pătrunde” în endometru?
Taman când mă pregăteam să închid e-mail-ul, serviciul Google Alerts insista să-mi aducă la cunoștinţă că numele meu a apărut într-un material.
Noi în anul 2000 / Când nu vom mai fi copii / Vom face ce-am văzut cândva...
De când suntem pe lista medicului de familie nu l-am consultat pentru vreo problemă medicală. Doar salutări și strângeri de mâni ne-am oferit, până la recenta vizită.
În cărţi publicate de obstetricienii români de la mijlocul sec. al XIX-lea și până în sec. al XX-lea, sarcina era încadrată proceselor fiziologice, pentru ca treptat să fie mutată în zona patologiei.
TVR continuă să prezinte spectacole puse în scenă cu ani în urmă. Sfântul Mitică Blajinul, de Aurel Baranga, e un spectacol din anul 1981, regizat de Nae Cosmescu, cu o distribuţie impresionantă.
Într-una din zile am însoţit un amic la un examen ecografic într-o clinică privată. Puzderie de oameni suferinzi. Mulţime de rude îngrijorate și triste. Lacrimi și costuri mari ale investigaţiilor.
Părinţii, profesorii și profesioniștii în sănătate sunt trei dintre personajele din viaţa noastră de la care împrumutăm comportamente.
Să fi avut ocazia să le redai oamenilor bucuria de a se mișca, de a zâmbi e cel mai reconfortant și revigorant sentiment. E motiv de a te îndrepta spre un club de dans. Fie că știi sau nu mișcările. Cei pe care i-ai vindecat te vor învăţa.
Un cuplu de medici a postat pe o reţea de socializare o nouă „realizare”: nașterea unui băieţel. De ce am scris „realizare”? Pentru că așa a fost prezentată în mediul online.
S-a dezbătut aprig chestiunea predării educaţiei sexuale sau pentru sănătate în sistemul educaţional românesc. Și „existenţa” și „predarea” mi se par cuvinte nepotrivite când ne gândim la educaţia sanitară ori sexuală.
Activităţile culturale s-au transferat în mediul online la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe