Cea de-a 61-a întâlnire a Societăţii Americane de Radioterapie (ASTRO) a avut loc la Chicago, între 15 și 18 septembrie, ocazie cu care au fost prezentate rezultate ale cercetărilor realizate la nivel internaţional în mai multe centre medicale.
O echipă de la Yale Cancer Center, New Heaven, SUA, a evaluat rezultatele terapeutice ale adăugării radioterapiei stereotactice la imunoterapie în cazul pacienţilor cu cancer pulmonar la care boala a progresat în cursul terapiei standard. Medicii au pornit de la observaţii anterioare privind obţinerea de rezultate pozitive, prin combinarea radioterapiei și imunoterapiei, și a unui răspuns tumoral în afara zonei iradiate (fenomen numit „efect abscopal”).
Cancerul de tip „non-small” reprezintă 80-85% din totalul cazurilor de cancer pulmonar, aproximativ șase din zece pacienţi prezentând metastaze la momentul diagnosticului. Studiul prospectiv de fază II al echipei de la Yale a evaluat beneficiile combinării imunoterapiei (pembrolizumab) cu radioterapia ţintită, administrată în doză mare, la 56 de pacienţi care aveau cel puţin două leziuni măsurabile. Dintre aceste leziuni, doar una a fost iradiată, iar pacienţii au fost urmăriţi în ceea ce privește răspunsul asupra tumorilor neiradiate, pentru a vedea dacă și ele își reduc dimensiunile, care este intervalul de timp fără progresie a bolii și ce se întâmplă cu sistemul imun al pacienţilor care răspund bine la această combinaţie terapeutică. Pacienţii care au putut fi trataţi optimal cu radioterapie și imunoterapie, 21 la număr, au avut, în medie, o perioadă fără progresie a bolii cu cinci luni mai mare decât restul pacienţilor. Pentru zece dintre pacienţi, medicii au reușit stabilizarea bolii (tumorile nu au scăzut, dar nici nu au crescut); la doi dintre ei, tumorile din afara ariei iradiate au scăzut cu peste 30% și s-au menţinut astfel mai mult de un an.

Limfocitele T, intermediarii efectului benefic

O analiză mai atentă a celulelor din sângele periferic al pacienţilor staţionari sugerează că limfocitele T joacă un rol important în răspunsul imun sistemic. „Am descoperit două elemente care s-au corelat cu supravieţuirea mai lungă fără progresie a bolii: unul a fost infiltrarea tumorală cu celule T, anterior administrării imunoterapiei, iar al doilea a fost prezenţa efectelor secundare de tip imun în orice moment în cursul tratamentului, evenimente precum inflamaţia la nivelul ţesutului pulmonar sau al tractului gastrointestinal. Pacienţii care au prezentat efecte adverse au avut o perioadă mai lungă fără evoluţie a bolii”, a declarat dr. Allison Campbell (foto), coordonatoarea echipei de la Yale.

Cercetătorii au reușit să identifice două tipuri de celule T care au roluri importante în apărarea antitumorală. La pacienţii care au răspuns bine au fost depistate celule T de tip CD8, care distrug celulele canceroase în mod direct, și celule T CD4, care ajută sistemul imun în organizarea răspunsului la elemente nocive. „Am văzut proporţii diferite de celule la cei care au răspuns bine comparativ cu ceilalţi pacienţi, precum și statusuri de activare diferite. La cei cu răspuns bun am observat populaţii de celule CD8 care păreau mai active, iar la cei cu răspuns slab, populaţii CD4 cu markeri inhibitori. Evaluarea acestor elemente din sângele periferic reprezintă o variantă promiţătoare în încercarea de a identifica pacienţii pentru care acest tratament combinat este eficient. Următorul pas îl reprezintă evaluarea acestor concluzii pe un număr mai mare de cazuri”, a subliniat dr. Allison Campbell.

Următorul pas: studii de fază III

Studiul confirmă siguranţa tratamentului combinat – imunoterapie și radioterapie – și oferă indicii că, pentru unii pacienţi, radioterapia este o opţiune importantă când imunoterapia nu mai reușește să stopeze progresia bolii.
De asemenea, rezultatele obţinute pregătesc terenul pentru un studiu de fază III, care reprezintă standardul de aur pentru schimbarea ghidurilor terapeutice și a practicii clinice.
Datele încurajatoare prezentate în cadrul conferinţei sunt rezultatul efortului combinat al echipei medicale, al pacienţilor și familiilor lor, iar succesele, chiar dacă nu reprezintă descoperirea unei „arme absolute”, se vor transpune, probabil, în vești bune și în preţioase clipe în plus alături de cei dragi.