Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  REUNIUNI

Povara simptomelor non-motorii din Parkinson

Viața Medicală
Dr. Alexandra MIHAI vineri, 20 mai 2022

Subestimate și adeseori neglijate, simptomele non-motorii reprezintă o provocare atât pentru pacient și aparţinători, cât și pentru medici.

ceva de pe shut

Specialiști în Neurologie au putut afla informaţii și recomandări în domeniu în cadrul celei de-a treia ediţii a Școlii de Iarnă de boală Parkinson și alte tulburări de mișcare, organizată în luna aprilie a acestui an.

Manifestarea a păstrat tendinţa ultimilor ani, de a pune în lumină simptomele non-motorii care însoţesc patologia, fără a minimiza însă importanţa simptomelor motorii, cele care au facilitat descrierea și popularizarea acestei boli încă din 1817, odată cu apariţia monografiei lui James Parkinson, „Eseu despre paralizia tremurândă”.

Afectarea sănătăţii psihice

Bolile mintale însoţesc frecvent afecţiunile neurodegenerative complexe. Este și cazul psihozei. În lumina informaţiilor recente, psihoza din boala Parkinson nu mai e considerată exclusiv medicamentos indusă, ci este o componentă intrinsecă a bolii, așa cum afirma dr. Yi-Min în deschiderea evenimentului. Există din ce în ce mai multe dovezi că psihoza din boala Parkinson diferă de alte tulburări psihotice primare.

Spectrul simptomelor este divers, însă de regulă debutează cu iluzii minore, mai apoi apar halucinaţii însoţite de insight (o formă de conștientizare), numite și pseudohalucinaţii, ulterior devin lipsite de insight și apar și ideile delirante (Fig. 1). Mecanismul patofiziologic presupus constă în dezechilibrul peptidic – serotonină-dopamină – ce rezultă din supraactivarea căii dopaminergice mezolimbice sau din activarea receptorilor 5HT2.

Simptome psihice Parkinson
Fig. 1

Totodată, a fost incriminată supraactivarea căii de semnalizare a glutamatului, care acţionează la nivelul ariei tegmentale ventrale și determină suprastimulare dopaminergică a regiunii anterioare a corpului striat, tot prin intermediul căii mezolimbice. Asta demonstrează că știm mult mai puţine lucruri decât credeam despre psihoză și că aceasta este rezultatul unor reţele neuronale directe și indirecte complexe.

Halucinaţiile vizuale sunt cele mai comune, urmate de cele auditive, însă de regulă acestea apar concomitent. În ceea ce privește ideile delirante, acestea sunt îndeosebi paranoide și vizează sentimentul de abandon sau de infidelitate. Deși manifestările psihotice pot apărea cu mult timp înainte de debutul simptomelor motorii, criteriile NINDS-NIMH, conform cărora se stabilește diagnosticul de psihoză în boala Parkinson, specifică faptul că diagnosticul bolii per se trebuie să fie deja stabilit. În termeni de tratament, pimavan-serina, un antipsihotic recent și antagonist selectiv al receptorilor 5-HT2A, este recomandată în doză unică zilnică de 34 mg în ţările în care este disponibilă, având avantajul de a nu agrava simptomele motorii.

Implicarea microbiotei intestinale

Rolul microbiotei intestinale în apariţia bolii Parkinson a fost raportat în numeroase studii și reprezintă o ipoteză validă și intens documentată. Aprope 95% dintre cele 100 de trilioane de bacterii care alcătuiesc microbiota se află în intestin, iar numărul genelor microbiene îl depășește de 150 de ori pe cel al genelor umane. Nu e greu de închipuit că această cantitate uriașă de microorganisme poate modula sănătatea ori funcţiile organismului. Totodată, alfa-sinucleina, proteina-marker care intră în constituirea corpilor Lewi, a fost depistată și la nivelul sistemul nervos enteric, în diferite zone ale tractului gastrointestinal.

Valentina Leta, neurolog și doctorand la King's College, subliniază că există deja studii care menţionează detecţia acesteia chiar și în fazele prodromale ale bolii Parkinson. Rezultatele lor sunt însă heterogene, așa că utilitatea biopsiei intestinale, procedură invazivă, rămâne discutabilă.

Faţă de grupurile de control, disbioza din boala Parkinson se remarcă îndeosebi prin niveluri reduse ale genului Prevotellaceae, niveluri crescute de Verrucomicrobia și Akkermansia, cea din urmă fiind detectată și în faze prodromale, la pacienţii cu tulburare de somn REM, unul dintre simptomele non-motorii frecvent întâlnite.

Autonome, cognitive și senzitive

O lucrare comprehensivă a fost cea a dr. Lăcrămioara Perju-Dumbravă, care a evidenţiat importanţa identificării precoce a fluctuaţiilor simptomelor non-motorii. Simptomele non-motorii se corelează variabil cu severitatea afectării motorii, sunt din ce în ce mai exprimate odată cu progresia bolii și reprezintă un predictor al mortalităţii.

Identificarea precoce a fluctuaţiilor acestora devine o cerinţă imperioasă în managementul bolii și ridică anumite dificultăţi, întrucât pot mima afecţiuni cardiace, digestive sau psihiatrice și atrag probleme în ceea ce privește terapia pacienţilor parkinsonieni. Ca frecvenţă predomină cele autonome (44%), urmate de cele cognitive (32%) și cele senzitive (24%) (Fig. 2).

Simptome nonmotorii Parkinson
Fig. 2

Predictori pentru apariţia fluctuaţiilor non-motorii sunt preexistenţa fluctuaţiilor motorii, sexul feminim, vârsta tânără la debut și administrarea unor doze mai mari de levodopa. Majoritatea simptomelor non-motorii din toate domeniile majore exprimă fluctuaţii atât ca frecvenţă, dar și ca severitate. Managementul corect implică utilizarea scalelor validate de evaluare pentru screening regulat, încă din stadiile timpurii ale bolii (la aproximativ 1-3 ani de la diagnostic).

Tratamentul trebuie să ţină cont de diversitatea simptomelor în sine, precum și de cele induse de medicaţie sau de cele dezvoltate pe parcursul bolii. Pentru asta, e importantă optimizarea tratamentului cu agoniști dopaminergici sau introducerea terapiilor avansate: administrare subcutanată de apomorfină, administrarea intestinală de L-dopa sau stimularea cerebrală profundă.

Menţinerea greutăţii corporale

Există anumiţi indicatori oficiali în medicină, cu recunoaștere știinţifică, printre care se numără și indicele de masă corporală (IMC). Valorile crescute sunt asociate frecvent cu riscul de apariţie a bolilor cronice, inclusiv a bolii cardiovasculare și, mai recent, a bolii Alzheimer. În ceea ce privește boala Parkinson, rezultatele studiilor sunt neconcludente, iar autorii asociază mai curând riscul crescut cu scăderea IMC. Mai mult, persoanele care înregistrează o scădere de cel puţin 0,5 unităţi IMC prezintă un risc semnificativ crescut de a dezvolta boala Parkinson. Printre predictorii pierderii în greutate la acești pacienţi se numără afectarea homeostaziei metabolismului energetic și impactul tratamentului dopaminergic sau al altor factori.

În condiţii fiziologice, dopamina inhibă senzaţia de foame. În anumite cazuri, o suprastimulare dopaminergică se poate însoţi de impulsul de a mânca excesiv, pofte necontrolate ori binge-eating. Astfel că atât stadiul hipo-, cât și cel hiperdopaninergic pot determina alimentaţie excesivă, creștere consecutivă în greutate și modificarea IMC. În ceea ce privește metabolismul, grelina, hormonul senzaţiei de foame, are un nivel scăzut în boala Parkinson.

Mai mult, orexina, un alt neuropeptid important implicat într-o serie de procese fiziologice complexe legate de menţinerea greutăţii corporale, se găsește în cantităţi mari la nivelul locus coeruleus, situl principal al sintezei norepinefrinei, cât și la nivelul sistemului serotoninergic. Acesta din urmă, precum și sistemul adrenergic sunt interconectate cu hipotalamusul – centrul saţietăţii și al foamei – și ambele sunt afectate în cazul alpha sinucleinopatiilor.

Medicina personalizată în abordarea sindromului Parkinson

În ciuda tuturor eforturilor și a progresului înregistrat, în 2022 există numeroase probleme și nevoi fundamentale care nu primesc suficientă atenţie, menţionează dr. Ray Chaudhuri. Mai mult, e nevoie de popularizarea conceptului de sindrom, mai curând decât cel de boală Parkinson, având în vedere heterogenitatea bolii, de la mecanisme patofiziologice, genetice și epigenetice până la afectarea multiorganică.

„Avem multe ghiduri, însă ele nu oferă o abordare holistică, nu acoperă toate situaţiile și nici nu respectă variabilitatea interindividuală”, afirmă dr. Chaudhuri.

Prin urmare, toate aceste aspecte ar putea fi atinse de medicina personalizată și o diferenţă majoră ar putea-o face medicina genomică, aducând informaţii relevante în cazul pacienţilor cu forme familiale de boală Parkinson. Medicina personalizată este un concept multidimensional.

Pentru o strategie terapeutică cu adevărat individualizată pacientului cu boală Parkinson, aceasta ia în considerare nu doar bazele genomice or farmacologice ale unei boli, ci și stilul de viaţă, personalitatea, convingerile și alegerile individuale, comorbidităţile ori studii farmacoeconomice. Pe lângă acestea, nu neglijează nici consecinţele îmbătrânirii ori modificării greutăţii corporale.

 

 

Etichete: Parkinson Neurologie simptome nonmotorii halucinatii idei delirante microbiom greutate corporala sanatate psihica

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.