Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  REUNIUNI

Neuroștiinţele în condiţii de pandemie

Viața Medicală
Prof. dr. Mihai NECHIFOR vineri, 11 iunie 2021

A doua ediţie a workshopului pe tema magneziului, neuroștiinţelor și nutriţiei („2nd Workshop on Magnesium, Neuroscience and Nutrition – în current COVID-19 pandemia”) s-a desfășurat online, în zilele de 28 și 29 mai a.c.

Prestigioasa manifestare internaţională, la care au participat cercetători din mai multe ţări europene, dar și din SUA, Japonia, Australia, Mexic, a fost organizată de International Society for the Development of Research on Magnesium (SDRM).

Workshopul a cuprins patru sesiuni de lucrări prezentate oral și o masă rotundă, „Magnesium and COVID”. Președinte al work­shopului a fost prof. dr. Federica Wolf, din Roma.

Magneziul în hipertensiunea arterială

Transportorii pentru magneziu joacă un rol major în funcţionarea diverselor sisteme și organe, deoarece doar o mică parte din acesta se absoarbe paracelular la nivel digestiv. La nivelul membranelor celulare, magneziul, care este un cation preponderent intracelular, pătrunde aproape exclusiv prin aceste canale, cu ajutorul transportorilor.

Prof. dr. Rhian Touyz, director al Institutului de Știinţe Cardiovasculare și Medicale al Universităţii din Glasgow, a abordat un subiect extrem de important, respectiv magneziul și implicaţiile lui în patologia umană, cu accent pe rolul TRPM în funcţionarea normală, dar și în patologia cardiovasculară.

TRPM – transient receptor potential melastatin cation channel – reprezintă canalele ionice transmembranare cuplate în citosol cu alfa-serin-treonin proteinkinază. Există mai multe astfel de canale-enzime (numite uneori în literatură chanzyme), iar cel mai important dintre ele pare a fi TRPM7, care se găsește practic în toate organele corpului uman.

În liniile celulare deficiente în acest canal-enzimă s-a determinat o gravă hipomagneziemie intracelulară asociată cu diferite modificări în dezvoltarea celulei. S-a susţinut ideea că administrarea de magneziu ar fi benefică pentru a reduce dezvoltarea fibrozei la bolnavii hipertensivi.

Francisco Rios (Marea Britanie) a arătat pe modele experimentale că TRPM7 are un rol protector faţă de hipertensiunea arterială (HTA) indusă experimental la șobolani cu aldosteron și cu clorură de sodiu, dar și faţă de inflamaţia de la nivel cardiovascular și faţă de fibroză.

aport insuficient prin prelucrarea alimentelor 

Una dintre cauzele incidenţei ridicate a HTA și a sindromului metabolic în SUA trebuie căutată în scăderea permanentă în cursul ultimului secol a cantităţii de magneziu introdusă zilnic în organism prin aport alimentar, a arătat Andrea Rosanoff (SUA). Dacă la nivelul Primului Război Mondial această cantitate era de 400-500 mg/zi (numai din alimente și apă), azi valorile se situează sub 200 mg/zi. Cauzele principale ale acestei situaţii sunt reducerea cantităţii de magneziu din sol și prelucrarea alimentelor, care în general reduce sau elimină în mare măsură magneziul și multe oligoelemente.

CONCENTRAȚII în Sânge și organe

Determinarea corectă a necesarului de magneziu la persoanele bolnave, dar și sănătoase, este foarte importantă. La fel și stabilirea limitelor între care să fie considerată normală concentraţia acestui mineral.

Potrivit Nana Gletsu-Miller (SUA), este necesară o determinare mai frecventă a magneziului ionizat din plasma sanguină. În această situaţie, concentraţia normală trebuie considerată ca fiind de 0,47-0,63 mmol/L pentru iMg+2 (magneziu ionizat).

Oliver Micke, președintele Societăţii germane de studiere a magneziului, a prezentat date ce relevă necesitatea stabilirii de limite ale concentraţiei normale a magneziului în diferite ţesuturi și necesitatea standardizării la nivel internaţional a determinării concentraţiilor de magneziu.

Protector cerebral

Laura Locatelli și colegii ei din Milano au pus la punct un foarte interesant model experimental, utilizând celule endoteliale de origine macrovasculară pentru studierea in vitro a barierei hematoencefalice, și au arătat că magneziul reduce hiperpermeabilitatea indusă acesteia de către lipopolizaharid (LPS) și bradikinină.

Aceste date recomandă administrarea terapeutică de magneziu în toate cazurile patologice în care există o astfel de creștere. Satoshi Kida (Japonia) a demonstrat efectul deficienţei magneziului în neuroinflamaţie.

Administrarea de magneziu ar putea să menţină un nivel intracelular și extracelular normal al acestui cation și să reducă neuroinflamaţia acolo unde ea există, precum și să diminueze apariţia neuroinflamaţiei la persoanele cu risc de a o dezvolta.

Menga Tao (SUA) a demonstrat că administrarea de magneziu și de vitamina D a determinat o creștere a funcţiilor cognitive la adulţi.

Implicaţii în boala bipolară

Personal, am prezentat o analiză a datelor existente în literatură și rezultatele colectivului nostru (Mihai Nechifor și colab.) referitoare la implicarea magneziului în psihoza bipolară. Majoritatea datelor existente (nu prea multe) arată că atât în faza depresivă, cât și în faza maniacală a psihozei bipolare de tip I (după DSM–5) există o scădere a nivelului magneziului.

În cercetările noastre am pus accentul nu numai pe determinarea concentraţiei magneziului, zincului și altor cationi plasmatici, dar și pe determinarea concentraţiei magneziului intracelular. Există cazuri în care concentraţiile magneziului plasmatic arată valori nesemnificativ modificate faţă de lotul de control, dar în care concentraţiile magneziului intracelular sunt semnificativ scăzute (la fel, sunt scăzute și concentraţiile zincului plasmatic). Unii mood modulators (cum sunt carbamazepina și
valproatul de sodiu) au crescut semnificativ concentraţia intracelulară a magneziului. Un nivel scăzut al magneziului se corelează pozitiv și cu apariţia recidivei la bolnavii care au fost externaţi din spital.

De aceea, recomand monitorizarea magneziului intracelular și plasmatic și a zincului plasmatic la acești bolnavi și administrarea, după externare, de magneziu și de zinc (pe lângă terapia recomandată cu mood modulatori la domiciliu), pentru a reduce incidenţa recăderilor.

Toate substanţele care scad nivelul magneziului și zincului și cresc formarea de radicali liberi (și, în primul rând, alcoolul etilic) trebuie suprimate, indiferent de forma sub care ar fi utilizate. Recomand, de asemenea, o determinare cât mai frecvent posibilă a nivelului magneziului intracelular, 98-99% din nivelul de magneziu existent în corpul uman fiind
intracelular.

Modulator al microbiotei digestive

Importanţa axei intestin-creier (gut-brain axis) este binecunoscută azi, cum este și implicarea perturbărilor microbiotei în variate procese patologice. Ceea ce nu se știa este faptul că magneziul are un rol modulator la nivelul microbiotei digestive și că favorizează normalizarea acesteia, fapt arătat de Federica di Chierico (Italia).

Julie Auwercx și colegii săi (Franţa) au arătat că la nivelul unor cancere digestive (esofagian, gastric și colorectal) există o modificare a expresiei unor transportori de magneziu, cum ar fi MAGT1 și CNNM4.

Deficitul de Magneziu - factor agravant în COVID-19

Deși datele prezentate de diferiţi cercetători (din Italia, Franţa, Slovacia, SUA, Mexic) referitoare la concentraţia plasmatică a magneziului la bolnavii cu COVID-19 diferă, în general s-a demonstrat că un nivel scăzut al magneziului crește riscul unor forme mai grave de boală. Magneziul joacă roluri multiple la nivelul sistemului imunitar, iar reducerea concentraţiei acestuia scade apărarea imunitară.

În cazul formelor grave de COVID-19, la care se produce așa-numita „furtună de citokine”, lipsa magneziului este un factor agravant, deoarece magneziul reduce sinteza de IL-9, de TNF și a altor citokine. Fernando Guerrero-Romero (Mexic) a evidenţiat că este important raportul magneziu plasmatic/calciu plasmatic și că, odată cu scăderea valorii acestui raport, crește riscul de forme grave de COVID-19 și crește mortalitatea.

      Consider că există suficiente date care să recomande ca magneziul să fie administrat atât persoanelor vulnerabile care au risc major de a face forme grave de COVID-19, cât și bolnavilor internaţi și care au forme ușoare și medii de COVID-19, pentru a reduce riscul de agravare și mortalitatea.

PUBLICITATEMagnerot_macheta-Viata-Medicala-062021_online-900px nou

Etichete: magneziu deficit magneziu covid-19 forme grave covid hipertensiune arteriala

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.