Dintre cei 816 participanți, 80% au fost medici de familie, alături de ei numărându-se medici generaliști, medici interniști, pediatri. Una dintre multiplele teme abordate a fost reprezentată de problemele respiratorii cu care se confruntă pacienții care ajung la cabinetul medicului de familie.

Abordarea afecțiunilor respiratorii

Există mai multe filtre decizionale în managementul pacientului cu probleme respiratorii, atrage atenția dr. Daciana Toma, medic primar medicină de familie, iar acestea se împart pe mai multe paliere sau criterii privind evaluarea simptomului dominant: „Când vine un pacient în cabinet, în primul rând determinăm caracterul simptomelor: dacă are sau nu simptome respiratorii. Următoarele «noduri» de gândire în demersul consultației sunt: dacă acest pacient este cunoscut cu boli cronice sau nu; apreciem gravitatea simptomelor, durata acestora și dacă există simptome dominante sau nu”.

Diagnosticul în rinita alergică este simplu

Rinita alergică nu trebuie confundată cu o infecție virală banală, a subliniat conf. dr. Raluca Grigore, medic primar ORL la Spitalul Clinic Colțea. Datele citate de ea arată că un număr din ce în ce mai mare de pacienți sunt diagnosticați cu rinită alergică, ceea ce face din această patologie o problemă globală de sănătate, din păcate subdiagnosticată. 55% dintre pacienți, deși au rinită alergică, nu au primit diagnosticul corect. Raportat la copil, specialistul în ORL precizează că rinita alergică este o boală care se moștenește: „În anamneza noastră, când avem de-a face cu consultul unui copil, trebuie să întrebăm dacă părinții au istoric de alergie”.

Întrebări țintite

Diagnosticul pozitiv în rinita alergică este foarte simplu de stabilit și se bazează pe o anamneză în care medicul pune o serie de întrebări țintite. Dacă pacientul are cel puțin două dintre următoarele simptome – rinoree apoasă, strănut (mai ales paroxistic), obstrucție nazală și prurit nazal – și dacă simptomele persistă mai mult de o oră în majoritatea zilelor, medicul trebuie să se gândească automat că vinovatul este o rinită alergică. „De obicei, pacientul intră în cabinetul medicului ORL și spune «Am tot timpul nasul înfundat» sau «Îmi curge nasul tot timpul». Dar până să îi examinez nasul, primul pas este anamneza, așa că îl întreb: «Vă mănâncă nasul?», «Strănutați?», «Vă mănâncă în cerul gurii?». Dacă toate răspunsurile la aceste întrebări sunt afirmative, evident că o să îl întrebăm și de simptomele asociate, respectiv cele legate de conjunctivita alergică, pentru că cele două sunt frecvent asociate”, a detaliat conf. dr. Raluca Grigore. Nu în ultimul rând, întrebările trebuie să fie axate și pe antecedentele familiale, mai ales când în fața medicului de familie se află un copil care are otită recurentă. Din experiența sa, dr. Raluca Grigore a punctat că un copil cu vârsta până în 7 ani face o otită medie recurentă sau dezvoltă o otită seroasă dacă are și un factor de alergie.

25% este prevalența rinitei alergice în Europa, iar cele mai multe cazuri sunt înregistrate în țările civilizate.

Neurochirurgia minim invazivă, aliat în tratamentul nevralgiei trigeminale

Tehnicile de chirurgie minim invazivă pot fi folosite cu succes în anumite sindroame ori boli de la nivel craniocerebral, cum ar fi nevralgia trigeminală și hemispasmul facial, a subliniat dr. Dorin Bică, medic specialist neurochirurg, la conferința Medic.ro. Acesta a prezentat o lucrare despre tehnicile minim invazive care pot fi folosite la nivelul nervilor faciali ori în teritoriul nervului trigemen.

Ca tratament, trebuie luată în considerare pentru ameliorarea hemispasmului facial toxina botulinică, iar după o perioadă, intervenția chirurgicală, precizează acesta: „La un pacient la care debutează hemispasmul facial nu te apuci să operezi din prima, bineînțeles. Există toxina botulinică, ce se injectează, iar el poate să evolueze bine cu această substanță o lungă perioadă”. Toxina botulinică nu este lipsită de riscuri și nu trebuie folosită un timp îndelungat, întrucât poate induce unele complicații dacă se recurge la intervenția chirurgicală.

Dureri atroce în nevralgia trigeminală

În nevralgia trigeminală, lucrurile sunt mult mai grave decât la pacienții cu hemispasm facial, pentru că durerile din această patologie sunt extraordinar de importante și pot fi motiv de suicid, arată medicul Dorin Bică: „Durerile din nevralgia trigeminală sunt ca un cuțit înfipt în față, iar pacientul nu știe când vine acest «cuțit» și de ce vine”. Este o durere care durează sub un minut, pe una dintre ramurile nervului trigemen.

Există mai multe opțiuni de tratament în nevralgia trigeminală, iar prima este medicația. Alte variante pot fi chirurgia, termocoagularea, gamma Knife etc. Atunci când pacientul nu mai răspunde la tratamentul medicamentos, el trebuie să știe că poate fi îndrumat către un medic specialist în neurochirurgie. Astfel, precizează dr. Dorin Bică, chirurgia este singurul tratament curativ în patologii precum hemispasmul facial și nevralgia trigeminală: „Cumva, neurochirurgia nu este luată în considerare, pentru că pacienții sunt oarecum speriați de o intervenție neurochirurgicală pentru a detașa un nerv”. Important de reținut este că, cu cât intervenția chirurgicală este realizată mai devreme în nevralgia trigeminală, cu atât rata succesului operator este mai mare.

Importanța potasiului în prevenția cardiovasculară

Despre rolul managementului electrolitic în prevenția cardiovasculară le-a vorbit participanților șef lucr. dr. Claudiu Stoicescu, medic primar cardiolog. El a amintit că ținta recomandată de potasiu, adică aportul adecvat propus de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), este de 3.500 mg pe zi pentru adulți. Totodată, valoarea de referință prin aport propusă de OMS este de 3.510 mg de potasiu pe zi (adulți). Valorile scăzute de potasiu trec neobservate clinic, spune medicul cardiolog, iar dezechilibrul electroliților este unul general și nu unul țintit pe un anumit organ: „Atunci când ai o diselectrolitemie severă, poți să ai tulburări gastrointestinale, renale și cardiovasculare grave”.

În organism, potasiul este implicat în numeroase procese, iar nivelul optim poate influența anumite afecțiuni. Studiile citate de dr. Claudiu Stoicescu arată că dieta bogată în potasiu scade tensiunea arterială și reduce riscul de AVC. Totodată, valorile potasiului sunt implicate și în riscul de insuficiență cardiacă, astfel: hipokaliemia crește riscul de aritmie ventriculară, iar o creștere a nivelului de potasiu duce la scăderea aritmiei ventriculare.

Determinarea pH-ului urinei, esențială în caz de urolitiază

Dr. Mihaela Daniela Baltă a atras atenția asupra factorilor care favorizează formarea de calculi și a amintit cât de important este medicul de familie în diagnosticarea acestei patologii. Diagnosticul și terapia de eliminare a calculilor mici, adică cei cu dimensiuni sub 4-6 mm, se face în funcție de compoziția lor și de pH-ul urinei. Medicul de familie are un rol important mai ales în selectarea pacienților cu suspiciune de urolitiază, pe care îi va îndruma către medicul urolog, mai ales că este vorba de o afecțiune care recidivează: „Nu este un prim episod și gata. Recidiva este atât de mare încât, la cinci ani, un pacient din doi recidivează”.

Un aspect important asupra căruia medicul atrage atenția este sumarul de urină: „este bine să ne uităm și la pH-ul urinei, nu doar la densitatea ei, pentru că există calculi care se formează la un pH acid, sub 5,5, iar aceștia sunt calculii de acid uric și oxalat de calciu”. Obiectivul în cazul acestor tipuri de calculi este modificarea pH-ul urinei, pentru a preveni formarea altor calculi.

Pe de altă parte, un pH alcalin (de peste 6,8) favorizează formarea calculilor fosfo-amoniaco-magnezieni, de apatită, a calculilor de urat de amoniu ori a celor de fosfat de calciu. Dacă medicul de familie va găsi aceste elemente în sumarul de urină, în sedimentul de urină, detaliază dr. Mihaela Daniela Baltă, obiectivul va fi să se aducă pH-ul urinic către unul acid.