Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Un paradox cu care se confruntă fiecare medic

Viața Medicală
Florentina Ionescu vineri, 7 august 2020

De-a lungul timpului, mai ales în ultimele decenii, s-au efectuat numeroase studii cu scopul de a descrie reacţiile emoţionale ale medicilor la moartea unui pacient.

afectatExperţii și-au dorit, astfel, să exploreze efectele pe care acest eveniment tragic le poate avea la nivelul psihicului medicilor.
Un studiu* publicat în BMJ, în iulie 2003, face referire la 188 de medici din Marea Britanie care au îngrijit 68 de pacienţi care au decedat în spital. Analiza comparativă făcută de cercetători a avut în vedere mai multe tipuri de specialiști: 67 de medici din specialitatea medicină generală, opt din zona de terapie intensivă și 12 medici din aria de îngrijire primară.
Analiza specialiștilor a indicat că medicii care acordă îngrijire primară au raportat că se simt mai apropiaţi de pacienţi și mai perturbaţi de decesul acestora, că folosesc mai multe comportamente de coping, că au mai multe simptome de doliu și traumatizante referitoare la impactul evenimentului.

Moartea, un fapt inevitabil

Rezultatele au arătat că, în comparaţie cu bărbaţii, femeile au raportat mai des simptome psihologice și o nevoie mai mare de a avea sprijin din partea celorlalţi. Totodată, medicii femei au raportat un distres psihologic mai accentuat, în comparaţie cu medicii bărbaţi, mai multe simptome de doliu și au folosit mai multe resurse de coping decât medicii bărbaţi. Despre distresul psihologic al medicilor ne-a vorbit pe larg conf. univ. dr. habil. Dégi L. Csaba, directorul Societăţii Internaţionale de Psiho-Oncologie (IPOS).

Csaba
Dégi L. Csaba

Potrivit acestuia, specialităţile în care decesul pacienţilor afectează îndeosebi medicii sunt pediatria și oncologia: „În cazul bolilor cronice, acest procent al pacienţilor care decedează este mai mare. Cred că sunt două domenii care afectează în mod special medicii, din punctul de vedere al morţii pacienţilor: pediatria și, desigur, oncologia. Acest fapt al vieţii, această parte a meseriei de medic – că unii pacienţi mor – este un lucru pe care medicul trebuie să îl vadă ca pe un fapt inevitabil”.

Perspectiva unui chirurg oncolog

Despre decesul pacientului am discutat cu dr. Laurenţiu Simion, medic chirurg oncolog de la Institutul Oncologic București (IOB). „Din fericire, rareori am avut astfel de cazuri, dar este inevitabil. Situaţia ideală pentru un medic și un chirurg ar fi aceea în care medicul nu ar fi implicat emoţional în relaţia cu pacientul. Fără doar și poate, specialistul are cea mai bună atitudine atunci când nu este implicat emoţional și gândește la rece”, mărturisește dr. Laurenţiu Simion.

laur 3
Laurenţiu Simion

Îmi explică, totodată, că din cauza unei comunicări ineficiente între medic și pacientul care nu mai are mult de trăit, atât pacientul, cât și familia lui au de multe ori așteptări care nu sunt tocmai realiste. Bolnavii vin la IOB, spune el, în speranţa că vor fi vindecaţi, însă boala este cea care învinge de cele mai multe ori: „Se întâmplă să vină la Institutul Oncologic pacienţi disperaţi, familii disperate, ca la ultima salvare, cărora dacă cineva le-ar fi explicat mai înainte cu onestitate ce boală au, în ce stadiu este ea, ce obiective realiste pot aștepta în tratamentul acelei boli, sigur că ar fi venit un pic pregătiţi și ar fi înţeles cum stau lucrurile. Din păcate, se întâmplă adesea să vină pacienţi care au fost trimiși la Institutul Oncologic cu ideea că aici vor fi vindecaţi. Sau cu ideea asta: «Duceţi-vă, că acolo vă rezolvă». Oricât ne-am dori, acest lucru nu se întâmplă la fiecare caz”.

Traiectoria îngrijirilor paliative

Psiho-oncologul Dégi László Csaba aduce în discuţie tratamentul paliativ, pe care îl numește „o opţiune mai evidentă” în cazul pacienţilor oncologici și, din acest motiv, el pune accentul pe ideea că medicii trebuie să înţeleagă că, la unii pacienţi oncologici, vine un moment când este recomandat mai degrabă tratamentul paliativ decât cel activ. Esenţial este ca medicii să realizeze când se poate trece această graniţă și să schimbe traiectoria: „Pentru un medic, întâlnirea cu moartea unui pacient ar putea fi cumva ușurată, ajutată. Cum? Prin faptul că în momentul de declin fiziologic și în momentul în care pacienţii decid să facă acest pas, el poate să treacă de la atitudinea tratamentului activ și a vindecării, la paradigma îngrijirii paliative”.
Partea de tratament paliativ poate să-i ofere o experienţă pozitivă medicului, explică Dégi Csaba, iar acest lucru îl va ajuta ulterior în tot ceea ce înseamnă moartea pacientului și procesarea acestui eveniment. Și, deși moartea este o tragedie, mai spune specialistul în psiho-oncologie, uneori pot exista satisfacţii profesionale pentru medic, atunci când, de exemplu, rezultatul unei îngrijiri paliative este „fără durere” pentru pacient. Aceasta este o experienţă pozitivă, spune el.

Emoţia, o reacţie firească

Dr. Dégi Csaba arată că în cel mai bun caz, a face faţă morţii pacientului este un paradox cu care se confruntă în mod regulat fiecare medic. Aici intervine și decizia, spune el, motivaţia intrinsecă a oamenilor care devin medici, pentru că lor le pasă de viaţa pacienţilor și vor să îi ajute pe oamenii afectaţi de anumite boli grave.
Desigur, spune el, este o reacţie firească a medicului să se emoţioneze atunci când cineva pe care a dorit să îl ajute ajunge, de fapt, să moară. „Nu cred că este bine să ignorăm aceste sentimente, aceste motivaţii sau să le suprimăm în cazul în care suntem medici. Totuși, există o regulă nescrisă pentru medici care sugerează că este foarte înţelept sau chiar că nu este posibil să simtă emoţii în urma morţii unui pacient, fiindcă tot timpul va exista un alt pacient pe care trebuie să îl ajute și nu poate să se irosească în acest sens”, a precizat președintele IPOS.
Tot în viziunea lui Dégi Csaba, acest lucru – că ar fi înţelept să nu simtă emoţii de pe urma decesului unui pacient – le provoacă medicilor o detașare emoţională care este, de fapt, deja înrădăcinată în școala medicală. „Ei cred sau sunt instruiţi să creadă că răspunsul emoţional al medicului la moartea unui pacient este sau poate fi considerat un semn de slăbiciune sau chiar de incompetenţă. De ce? Pentru că această idee se hrănește dintr-o imagine populară în foarte multe seriale și în tot ce înseamnă educaţia medicală la facultate, că medicul este un fel de salvator suprem al vieţilor umane și că el va fi incapabil să își facă meseria dacă devine om pentru un moment și simte aceste emoţii intense”, a explicat specialistul în îngrijirea oncologică psiho-socială.

Starea emoţională nu trebuie ignorată

Un alt aspect esenţial, de care se vorbește destul de rar, este autoîngrijirea, iar psiho-oncologul a mai precizat că, dacă medicii sunt afectaţi de moartea unui pacient, este foarte important să găsească pe cineva cu care să vorbească despre acest eveniment. În caz contrar, starea lor emoţională poate fi afectată și chiar și judecata privind tratamentul celorlalţi pacienţi este afectată ulterior.
„Sunt studii care au descoperit că oncologii care s-au străduit să își gestioneze sentimentele de durere și de pierdere, prin detașare, au raportat sentimente de eșec, de îndoială de sine, de tristeţe și de neputinţă. Aceștia au fost cam jumătate dintre oncologii care au participat la o cercetare din Canada. O treime dintre oncologi au vorbit despre sentimente de vinovăţie, tulburări de somn și plâns necontrolat”, a detaliat Dégi Csaba. Aceste emoţii negative neprelucrate, neverbalizate, au impact foarte mare asupra medicilor, conchide expertul: aceștia sunt mai neatenţi, mai nerăbdători, mai iritabili, se epuizează emoţional mai ușor și ajung mult mai repede la sindromul de burnout.

*https://bit.ly/30Oa5pf

Etichete: reacțiile emoționale ale medicilor

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC