Newsflash
Reportaje

Țurțurii sălbatici și dușmanii lor naturali

de Adi BUTOI - feb. 5 2016
Țurțurii sălbatici și dușmanii lor naturali

     De când temperaturile stau pe minus și uită să mai urce, centrul Bucureștiului s-a împânzit treptat de afișe care ne atenționează că de sus ne pândesc căderi de gheață, avalanșe de zăpezi și tiruri cu țurțuri bine ascuțiți. Legate peste trotuare cu sforicele, panglici colorate sau benzi de plastic, fatalistele afișe au un mesaj simplu: „Nu mai bine ocolești matale?“. La prima vedere, afișarea unui astfel de mesaj poate fi considerată o încercare de deturnare a responsabilității: țurțurii sunt acolo în continuare, iar dacă eu tocmai am aflat de ei, asta nu înseamnă că au devenit problema mea! Pe de altă parte, te poți întreba dacă oamenii chiar sunt atât de precauți sau au devenit puturoși și preferă să scrie un afiș cu „Atenție, cad țurțuri!“ decât să dea țurțurii jos. În fond, dacă cineva este rănit de un țurțure, a cui e responsabilitatea?

 

Ai cui sunt țurțurii, după lege

 

     În cazul nefericit că mergeai pe trotuar, adică pe domeniul public, și un țurțure ți-a picat în cap, prima ta grijă e să găsești vinovatul. (Bine, de fapt e a doua grijă, că prima ar fi să te vaiți). Așadar, al cui e țurțurele agresiv care ți-a plantat o echimoză parietală? Al domeniului public sau al proprietarului clădirii? În Codul Civil, la art. 1.349, alin. (3) zice așa: „În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului“. Așadar, proprietarul clădirii este responsabil că „lucrul“ sau „ruina edificiului“ său te-a lovit cu țurțuri în cap.
     Atunci, cine ar trebui să dea țurțurii jos? În mod logic, aici sunt două posibile răspunsuri: proprietarul clădirii de unde cade țurțurele sau autoritățile publice pe domeniul căruia cade. Așa că am sunat autoritățile, ca să am poziția lor oficială (foarte previzibilă).
     La Primăria Municipiului București sunt direcționat de două operatoare către George Milca, însă dumnealui se arată foarte iritat de faptul că cineva întreabă la primărie despre țurțuri. Mă întâmpină cu protocolarul: „dar ce vă deranjează?“. Ușor dezarticulat, îmi spune că „pentru curățat țurțuri n-o să fie responsabilitatea Primăriei“ și că „ar fi culmea să intre Primăria în casa omului, să urce pă tavan și să dea țurțurii jos“. Hm. Și eu care mă așteptam la un simplu „proprietarul e responsabil“! „Bine, dar a cui e responsabilitatea?“, întreb totuși, ca să am poziția lui oficială. „A fiecărui cetățean. Pompieri, ISU... De ce urc io sus pă... pă capul blocului?“.

 

Primăria nu susține țurțurii, dar nici nu-i combate

 

     Aha! Așadar, există totuși un scenariu în care ar putea să urce pe bloc! Și din moment ce asta îl deranjează așa de tare, îi zic: „Și dacă sunt țurțuri pe Primărie?“. La întrebarea asta, interlocutorul meu mă întreabă ce emisiuni americane am mai văzut. Mă fac că nu pricep, așa că îmi spune pe un ton ceva mai cooperant că de fapt el nu are legătură cu țurțurii, ci cu gheața de pe străzi. Evident, i-o întorc: „Și câți oameni se ocupă în momentul ăsta de gheața de pe străzi?“. Se enervează: „Domnule dragă, sunteți... V-am spus (nu, nu-mi spusese nimic!): șase sectoare, fiecare sector are câte un operator care îl plătește el, sectorul, nu Primăria Municipiului București“.
     Fiindcă pusesem întrebarea, a trebuit să suport răspunsul. Aflu că sectorul 1 are 1.350 de angajați și lucrează cu 300 de oameni pe zi la deszăpezire. Că prioritare sunt bulevardele, că pe carosabil se împrăștie clorură de calciu, atât solidă, cât și lichidă, dar că aia lichidă îngheață. (Ce?!) Asta, și faptul că doar în sectorul 6 s-a mai folosit și nisip, dar puțin. Așadar, dacă vedeți nisip prin alte sectoare decât 6, să știți că nu e de la Primărie (o informație utilă în caz că faceți o analiză a nisipului din Capitală sau ceva asemănător).

 

„Alo, pompierii? Veniți repede, nu mă dau jos din pat!“

 

     Bun. Am înțeles cine nu dă jos țurțurii. Să vedem acum și cine-i dă jos. La biroul de presă al Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), lt. Cătălin Chirca e amabil și ne spune adevărul crunt cu privire la țurțuri: nu există date centralizate privind intervențiile la țurțuri. IGSU nici nu se ocupă direct cu așa ceva, intervine doar în situațiile de urgență și doar la clădirile instituțiilor publice. În rest, se ocupă ISU locale, București-Ilfov în cazul nostru. Mai aflu că fiecare intervenție se încheie cu un proces-verbal pe care îl semnează ISU, poliția și proprietarul sau administratorul clădirii.
     La ISU București-Ilfov, Daniel Nicolae este la fel de amabil, dar are ceva mai multe detalii. Sunt cel puțin 30 de apeluri pe zi pentru dărâmat țurțurii de pe clădirile din Capitală. Cei care sună sunt proprietarii și trecătorii, în proporții cam egale. Proprietarii sună fiindcă nu pot să îndepărteze singuri țurțurii, deși mulți nici nu încearcă, iar trecătorii sună pentru că stau în stațiile de autobuz și văd țurțuri fioroși care stau să se repeadă la ei. „Nu de puține ori constatăm că (țurțurii) ar fi putut fi îndepărtați cu mijloace pe care le are omul la dispoziție.“ Îmi dau seama că Daniel Nicolae nu înțelege conceptul de lene, și sunt relativ dezamăgit. „Se poate, și totuși nu fac treaba asta.“ Clar, nu înțelege lenea.
     „Asta înseamnă un blocaj de resurse, blocare traficului și așa mai departe.“ Evident. Și mai înseamnă și că proprietarul are timp de seriale, de Facebook... Oricum, mai aflu că există o hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, 120/2010, care reglementează aceste aspecte. Se aplică deci sancțiuni pentru cei care nu îndepărtează țurțurii, între 200 și 500 de lei pentru persoane fizice și între 500 și 2.000 de lei pentru persoane juridice. Tot acolo este prevăzut că proprietarul sau administratorul clădirii are obligația „să semnalizeze existența țurțurilor“, adică să pună afișe.
     E bine că încearcă să prevină accidentele, dar dacă totuși unul se întâmplă, este proprietarul absolvit de răspundere fiindcă a pus afișe? Răspunsul e fără echivoc: „Nu. Nu-i absolvă“. Proprietarul este obligat să închidă perimetrul pentru a evita accidentele, asta până curăță singur țurțurii sau până îi curăță ISU. În cazul în care imobilul nu are un proprietar clar sau un administrator desemnat, cum e cazul multor clădiri din centrul vechi al Bucureștiului, evident că ISU vine și curăță țurțurii dacă este chemat, ca în orice alt caz. La sfârșitul oricărei intervenții, ISU completează un proces-verbal, pe care, în absența proprietarului, îl semnează un martor. Dacă există pagube, poliția hotărăște cine este responsabil.

 

Câți țurțuri își ating ținta?

 

     În cele din urmă, am sunat la Serviciul de Ambulanță București și Ilfov (SABIF), ca să aflu câți oameni au fost răniți de țurțuri în ultima perioadă. Dr. Alis Grasu m-a lămurit rapid: de vineri până luni, din peste o mie de apeluri la care a răspuns SABIF, doar două au fost legate de țurțuri. Într-unul dintre cazuri persoana nu a vrut să meargă la spital și i s-au acordat îngrijiri medicale pe loc, iar în celălalt caz persoana a fost transportată la spitalul „Bagdasar-Arseni“. Așadar, nici vorbă de vreo statistică, de identificat zonele cele mai periculoase sau ceva asemănător, fiindcă sunt foarte puține cazuri de țurțuri „agresivi“. Aflu în schimb că, în perioada asta, ambulanțele sunt chemate foarte des pentru oameni care alunecă și cad pe gheață. Sunt cazuri de luxații, entorse și fracturi la persoane de toate vârstele și de ambele sexe. Vârstnicii nu sunt deloc victime predilecte, cum poate ar fi de așteptat, pentru că ei sunt de regulă mai precauți și evită să iasă pe stradă când trotuarul e patinoar cu obstacole.
     Așadar, singurele observații asupra țurțurilor sunt cele de bun simț: riscul este mai mare să fii lovit de țurțuri într-o zonă cu case decât într-o zonă cu blocuri. În rest, prudent e să ocolim țurțurii, până își face cineva curaj să-i dea jos de unde s-au cocoțat. Statistic vorbind, probabilitatea să fii lovit grav de un țurțure este mai mare decât riscul să fii lovit de trăsnet, dar nu cu foarte mult. În general, țurțurii sunt pașnici, dar oamenii ar face bine să mai pună mâna pe o coadă de mătură ca să le dea o corecție fizică. Măcar așa, preventiv.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe