Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Terapia inflamației și cardiologia intervențională

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea CINTEZĂ vineri, 22 septembrie 2017
     Congresul Societății europene de cardiologie (ESC, European Society of Cardiology) de anul acesta a fost o manifestare științifică de succes. Au fost lansate patru noi ghiduri ESC și au fost prezentate rezultatele a peste douăzeci de studii clinice. Pare că niciunul dintre congresele anilor precedenți nu a fost atât de fructuos precum acesta. Putem considera că rezultatele studiilor – IMPACT-AF, COMPACT, PURE – dar și altele vor constitui repere importante în evoluția cardiologiei.
     Anul acesta, congresul s-a desfășurat la Barcelona, în perioada 26–30 august. Au fost prezenți 31.700 de participanți din 153 de țări, care au luat parte la peste 500 de sesiuni științifice desfășurate în mai puțin de cinci zile, cu peste 10.000 de abstracte înscrise. Este cel mai mare congres de cardiologie din lume, depășind cele două mari congrese americane de cardiologie – AHA (American Heart Association), care are loc toamna, și ACC (American College of Cardiology) desfășurat primăvara.
     România a avut o participare consistentă la această manifestare. Nu avem până acum o statistică exactă, dar ea este comparabilă cu cea din anii trecuți. În 2016, cifrele oficiale ale ESC au arătat 364 de participanți români (locul 24 din circa 140 de țări participante). Contribuția științifică românească este notabilă.
     Este de consemnat un alt element remarcabil în discuțiile generale ale congresului: începând cu anul 2016, revista oficială a ESC – European Heart Journal (EHJ) – a devenit prima revistă științifică de cardiologie din lume, cu un factor de impact (IF) de peste 20 (mai exact 20,213), depășind Circulation (IF=19,309), JACC (Journal of American College of Cardiology, IF=19,806) sau Heart (IF=6,059). Importanța acestei publicații științifice cardiologice din Europa este cu atât mai mare cu cât la EHJ se adaugă încă douăsprezece reviste surori care au ca subiect diferite subspecialități ale cardiologiei. Există toate condițiile ca pe teritoriul Europei să se practice cardiologia la un nivel academic înalt.

Noi recomadări în infarctul miocardic acut cu supradenivelare de ST

 

     Noul ghid pentru infarctul miocardic acut cu supradenivelare de ST (STEMI) îl înlocuiește pe cel similar din anul 2012. Se poate considera, într-un fel, că ESC are o politică de rutină în revizuirea de două ori pe parcursul unui deceniu a ghidurilor celor mai importante entități cardiologice. Și actualul ghid este amplu (66 de pagini) și remarcăm schimbarea aproape completă a colectivului editorial față de cel din 2012. De asemenea, toate ghidurile ESC pot fi accesate liber pe pagina de internet a organizației.
     Intervenția rapidă la nivelul coronarei sau coronarelor responsabile de infarct constituie o axiomă, cu următoarele precizări: intervalul de timp în care se indică dezobstrucția a crescut de la 12 la 48 de ore, cu precizarea că în intervalul 0–12 ore indicația este de clasă I, iar între 12 și 48 de ore indicația este de clasă II A. Peste 48 de ore nu se mai indică dezobstrucția. Se preferă stenturi impregnate (Drug Eluting Stents – DES) în locul celor metalice simple. Dacă se anticipează că durata până se ajunge la un centru intervențional este de peste 12 ore, se începe fibrinoliza în maximum 10 minute de la stabilirea diagnosticului de STEMI. Se indică numai fibrinolitice de generație nouă, streptokinaza nu mai este menționată. După fibrinoliza efectuată cu succes se indică efectuarea coronarografiei între 2 și 24 de ore de la terminarea fibrinolizei. Se recomandă abordul radial în locul celui femural, ori de câte ori este posibil. Se indică efectuarea stentării și pe alte coronare decât pe cea responsabilă de infarct, în aceeași primă ședință de dezobstrucție, la pacienții care sunt în șoc și înainte de externare la pacienții cu afectare multicoronariană. Aspirarea trombului nu mai este indicată. Oxigenoterapia este indicată la o saturație de O2 sub 90% (nu sub 95%, ca ghidul precedent). În ceea ce privește indicația de antiagregare plachetară, la cangrelor se adaugă ticagrelor, prasugrel și clopidogrel. Se menționează asocierea de rivaroxaban 2,5 mg de două ori pe zi și se adaugă clopidogrel în tratamentul de lungă durată postinfarct. În faza acută, anticoagularea asociată angioplastiei este recomandată ca regulă și se utilizează heparina nefracționată sau enoxaparina administrată intravenos, iar în cazul apariției trombocitopeniei secundară administrării de heparină, se indică bivalirudina. De asemenea, există multe alte precizări și comentarii care implică necesitatea de a studia în amănunt acest ghid important de practică medicală.

 

Dubla antiagregare plachetară

 

     Ghidul de dublă antiagregare plachetară este unul amplu cu indicații amănunțite atât pentru situațiile care necesită dublă antiagregare plachetară, cât și pentru cele în care există indicația asocierii antiagregării plachetare cu anticoagularea. În primul rând, este de remarcat prezentarea celor două scoruri de risc care pot orienta deciziile: scorul PRECISE-DAPT, aplicabil în momentul stentării, pentru a decide dacă se indică o antiagregare dublă de scurtă durată (trei–șase luni) sau una de durată lungă (douăsprezece luni sau mai mult), în funcție de parametri clinici și biologici în momentul stentării; scorul DAPT permite decizia de a continua dubla antiagregare peste douăsprezece luni (12–36 de luni) prin evaluarea riscului de tromboză, în funcție de stent și de factorii de risc cardiovasculari.
      Se fac precizări și pentru tipul și durata antiagregării plachetare în cazurile de: sindroame coronariene stentate în perioada acută, sindroame coronariene acute tratate medicamentos, boală coronariană stabilă stentată, implantarea unui stent în cazul pacienților care urmează un tratament anticoagulant, antiagregare după by-pass aorto-coronarian, continuarea antiagregării dacă a existat o sângerare (uneori este obligatorie continuarea antiagregării pentru un timp) sau chiar aplicarea antiagregării luând în considerare doar gradele de risc de sângerare.

 

Anticoagularea cronică și antiagregantele

 

     Ca observații generale, ticagrelorul este antiagregantul preferat în general după sindroamele coronariene acute (instrumentate sau nu), iar prasugrelul este preferat în sindroamele coronariene acute instrumentate, cu anatomie coronariană mai complicată și cu risc de sângerare mic. Cu alte cuvinte, prasugrelul ar fi considerat un antiagregant ceva mai agresiv și adminstrat doar în condiții de stentare. În schimb, ticagrelorul este antiagregantul de preferat în oricare alte condiții, intervenționate sau nu. Clopidogrelul este un bun antiagregant, dar în prezent este considerat o opțiune de rezervă, doar dacă sunt motive să nu se administreze ticagrelor. Clopidogrelul este antiagregantul indicat în cazul asocierii cu anticoagularea cronică. De remarcat că în această asociere se pot folosi și noile anticoagulante (NOAC), la doze mai scăzute, comentate în ghid. În timpul congresului au fost comunicate și rezultatele studiului COMPASS, unde asocierea rivaroxabanului în doze mici cu aspirina pare o opțiune majoră în prevenția secundară din cardiopatia ischemică.

 

Ghidul pentru arteriopatia periferică

 

     În concepția noului ghid, care îl înlocuiește pe cel din 2011, ateroscleroza cuprinde aorta, arterele coronare și pe cele periferice: arterele carotide, vertebrale și cerebrale, arterele membrelor superioare, arterele mezenterice, renale și pe cele ale membrelor inferioare. În acest context, ghidul este amplu și complicat. Există indicații foarte utile pentru patologii mai rar întâlnite (patologia arterelor mezenterice sau cea a arterelor membrelor superioare) sau care necesită decizii complicate (în special cele care afectează teritoriul cerebro-vascular).
     Se pot puncta unele observații și indicații revizuite în raport cu ghidul precedent și cu dovezile nou-apărute în ultimii ani. Privind patologia carotidiană, există în prezent o indicație de intervenție chirurgicală pentru stenozele de 60–99%, indiferent de riscul de accident vascular cerebral (AVC) și cu atât mai mult când acest risc este mare. Când riscul intervenției chirurgicale este mare sau chiar în cazul unui risc moderat, se acceptă stentarea. În cazul efectuării stentării, se acceptă indicația de montare a unui dispozitiv distal de protecție la embolizare.
     În cazul patologiei arteriale a membrelor superioare, se recomandă revascularizarea chirurgicală în stenozele simptomatice de arteră subclavie, iar stentarea (considerată prima opțiune terapeutică în anul 2011), devine acum doar o alternativă. În cazul patologiei arteriale mezenterice acute, D-dimerii sunt crescuți în ischemia mezenterică, dar nu și în alte cauze comune de dureri abdominale. Revascularizarea chirurgicală este preferată celei intervenționale. În cazul stenozelor arteriale renale aterosclerotice simptomatice, stentarea nu mai constituie o indicație, iar angioplastia este rezervată doar pentru cazurile de displazie fibromusculară la pacienții tineri.
     În cazul stenozelor apărute la nivelul arterelor membrelor inferioare, prima opțiune este cea chirurgicală, iar stentarea rămâne o alternativă în centrele cu experiență. În ceea ce privește tratamentul medicamentos, sunt indicate statinele și dacă este cazul, anticoagulantele, rolul pozitiv al vasodilatatoarelor fiind pus la îndoială.

 

Cardiologia intervențională și valvulopatiile

 

     Ghidul dezvoltat pentru valvulopatii îl înlocuiește pe cel vechi, din 2012. Este unul dintre cele mai complicate, deși autorii l-au condensat remarcabil. În majoritatea afecțiunilor valvulare ale adultului, cardiologia intervențională are astăzi un rol important, în special în cazurile în care riscul chirurgical este prea mare. Cum cele mai multe valvulopatii au astăzi o etiologie degenerativă, la vârstnicii cu multiple comorbidități rolul cardiologiei intervenționale ca o alternativă mai puțin riscantă decât chirurgia apare justificat. În plus, chirurgia își propune din ce în ce mai mult repararea valvelor bolnave, în loc de protezare. Indicațiile și riscurile acestor tehnici sunt în plină evoluție și generează multe comentarii în ghid.
     Printre tehnicile intervenționale, un loc important îl ocupă protezarea valvulară aortică pe cale cutanată (TAVI – transcatheter-aortic-valve-implatation sau TAVR – transcatheter-aortic-valve-replacement). Insuficența mitrală poate fi de asemenea corectată intervențional (mitral clip), iar stenoza mitrală poate fi dilatată cu balon. Cardiologia intervențională în valvulopatiile drepte are un rol deosebit de complex, dar mai ales în bolile congenitale. Aceste intervenții se aplică mai mult la copii, într-o subramură a cardiologiei care este ea singură o profesie aparte. La adult, repararea chirurgicală a insuficienței aortice în locul protezării este practicată din ce în ce mai des, chirurgia tricuspidei a devenit frecventă, iar complexitatea corectării insuficienței mitrale nu mai necesită comentarii.

 

Asocierea anticoagulantelor și antiagregantelor în insuficiențele valvulare

 

     Unele contraindicații (din trecut) pentru tehnicile intervenționale s-au transformat în indicații. De exemplu, în insuficiența aortică se intervine când nu există simptome și fracția de ejecție a ventriculului stâng (FE VS) este sub 50%. Dacă FE VS este peste 50%, se intervine dacă diametrul diastolic al VS este peste 70 mm. În insuficiența mitrală se poate interveni în anumite condiții și dacă FE VS este sub 30%. Toate aceste indicații sunt posibile datorită progreselor anesteziei și îngrijirii peri-operatorii, care sunt permanent evaluate de Heart Team – o echipă din ce în ce mai complexă dedicată îngrijirii bolnavului cu o patologie cardiacă gravă. Câteva pagini ale noului ghid sunt dedicate asocierii dintre anticoagulante (frecventă la pacienții cu proteze sau la cei cu valvulopatii cu fibrilație atrială) și antiagregante plachetare, asociere uneori dublă, necesară bolnavului vârstnic care este supus concomitent și unei intervențiii coronariene cu stent.

 

Studii clinice cu rezultate remarcabile

 

     La Barcelona au fost comunicate rezultatele a peste 20 de studii clinice ample. Câteva au avut rezultate remarcabile. COMPASS (Rivaroxaban for the Prevention of Major Cardiovascular Events în Coronary or Peripheral Artery Disease) este un studiu care a constat în administrarea de rivaroxaban 2,5 mg în două doze în primul grup, apoi asociat cu aspirină 100 mg în cel de-al doilea grup și aspirină 100 mg singură în cel de-al treilea grup. Într-un alt studiu – COMPASS-PAD (Peripheral Artery Disease), cele trei variante au fost aplicate la bolnavi cu arteriopatie periferică. Pentru brațul cu cardiopatie ischemică a fost proiectată o urmărire de trei-patru ani și au participat 602 centre din 33 de țări, inclusiv România, cu o înrolare de peste 9.000 de bolnavi pentru fiecare braț, cu un total de peste 27.000 de bolnavi.
     În februarie 2017, comitetul de monitorizare a recomandat întreruperea studiului la numai 23 de luni de urmărire medie, datorită rezultatelor semnificativ mai bune pe toate planurile (inclusiv pe mortalitate), la brațul cu rivaroxaban plus aspirină. Sângerările au fost mai frecvente la brațul cu rivaroxaban și aspirină (nu fatale sau intracraniene). Beneficiul – evenimente primare minus sângerări majore a fost net în favoarea grupului cu rivaroxaban și aspirină (p=0,0005) față de grupul la care s-a administrat doar aspirină. Administrarea de rivaroxaban singur nu a avut vreun avantaj.

 

Fibrilația atrială și accidentul vascular cerebral

 

     Prof. dr. Eugen Braunwald (88 de ani, dar la fel de activ ca acum 25 de ani) a considerat că studiul COMPASS constituie un pas important în cardiologie. COMPASS-PAD a avut, de asemenea, rezultate pozitive semnificative statistic. Au fost incluși peste 7.470 de bolnavi, din care aproape 2.000 cu afectare carotidiană semnificativă, restul cu arteriopatie de membre inferioare. La o urmărire de 21 de luni, beneficiul net (deces, accident vascular cerebral, infarct miocardic sau o intervenție majoră la nivelul mebrelor inferioare) a fost semnificativ mai bun pentru grupul cu rivaroxaban și aspirină. În consecință, studiile COMPASS ar putea să indice o nouă conduită în prevenția secundară în cazul aterotrombozei.
     IMPACT-AF (Integrated Management Program Advancing Community Treatment of Atrial Fibrillation) este un alt studiu remarcabil, efectuat în cadrul Universității Duke din Statele Unite ale Americii. Au fost incluși în studiu 2.248 de pacienți cu fibrilație atrială cronică din 48 de centre din Brazilia, Argentina, China, India și România. Scopul studiului a fost de a convinge cât mai mulți bolnavi din grupul intervențional de a trece sau a rămâne pe anticoagulare cronică, în timp ce lotul martor a continuat tratamentul cronic așa cum era recomandat în practica medicală curentă din acea țară. La sfârșitul studiului, în cazul grupului intervențional, tratamentul anticoagulant era urmat în proporție de 80%. Cei tratați standard de medicii locali urmau tratament cronic anticoagulant în proporție de 67%. Grupul intervențional a avut semnificativ mai puține accidente vasculare cerebrale, dar rata sângerărilor nu a fost diferită în cele două grupuri, după un an de monitorizare. Concluzia studiului este că anticoagularea cronică în fibrilația atrială reduce semnificativ riscul de accident vascular cerebral.

 

Ablația fibrilației atriale și ameliorarea funcției cardiace

 

     CASTLE-AF (Catheter Ablation versus Standard conventional Treatment in patients with Left ventricular dysfunction and Atrial Fibrillation) este unul din primele studii care reușește să demonstreze că ablația în fibrilația atrială (FA) cu insuficiență cardiacă moderată reduce mortalitatea. Au fost incluși 363 de bolnavi cu FA, din care 179 cu ablația FA, urmăriți pe o perioadă de cinci ani. La sfârșitul perioadei de urmărire, bolnavii cu ablație aveau ritm sinusal în proporție de aproximativ 75%, pe când cei tratați convențional – mai puțin de 40%. După cinci ani, FE VS a crescut cu circa 8% la cei cu ablație și nu s-a modificat la lotul martor. Cel mai important rezultat, mortalitatea generală a fost redusă cu 47% la lotul în care s-a efectuat ablația FA față de cel tratat convențional, de la 60% la 30%. De reținut este că bolnavii se aflau în insuficiență cardiacă. Ablația FA la bolnavi cu insuficiență cardiacă, efectuată în centre experimentate, menține ritmul sinusal în trei sferturi din cazuri la cinci ani și, probabil prin acest fenomen, reduce semnificativ mortalitatea.
     Studiul EMANATE (Apixaban reduces stroke risk in patients with atrial fibrillation undergoing cardioversion) a demonstrat că apixabanul este mai sigur ca antagoniștii de vitamină K în pregătirea și efectuarea conversiei fibrilației atriale. Studiul LAACS (Left Atrial Appendage Closure May Protect Against Long-Term Cerebral Ischemic Events) a sugerat că la bolnavii cu vârsta medie de 68 de ani care prezintă afecțiuni cardiace semnificative clinic, embolizarea din trombii auriculari este cea mai reprezentativă în următorii ani, indiferent de prezența FA. Aceasta poate fi împiedicată prin ablația chirurgicală de rutină a apendicelui auricular efectuată cu ocazia unei operații pe cord deschis pentru o indicație oarecare.

 

Scăderea mortalității cardiovasculare și terapia inflamației

 

     Studiul CANTOS (The Canakinumab Anti-inflammatory Thrombosis Outcomes Study) a fost unul din cele mai interesante comunicate la acest congres, a echipei conduse de dr. John Ridker (Universitatea Harvard). Utilizarea canakinumab, un anticorp monoclonal contra interleukinei 1-beta și administrat subcutanat odată la trei luni, a redus semnificativ (peste 50%) proteina C reactivă de înaltă sensibilitate și interleukina 6, fără niciun efect asupra profilului lipidic. Tratamentul a fost aplicat la peste 10.061 de bolnavi care prezentau sechele ale unui infarct miocardic. Aceștia au fost împărțiți în patru loturi: un lot martor și trei loturi la care s-a administrat canakinumab în doze diferite, cea mai mare fiind de 300 mg. Rezultatele au fost spectaculoase. La loturile cu dozele de 300 mg sau de 150 mg, administrate subcutanat la trei luni (nu și la lotul cu 50 mg), obiectivele primare au fost atinse. Mortalitatea cardiovasculară, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral au fost reduse semnificativ, pe o perioadă medie de monitorizare de 3,7 ani. Loturile tratate cu canacikumab au avut aceleași valori scăzute ale colesterolului LDL ca lotul martor și markerii inflamatori net scăzuți. Nu au fost infecții mai numeroase, iar cancerele fatale au fost semnificativ mai reduse la cei tratați cu dozele mai mari față de lotul martor.
     Sugestiile acestui studiu sunt de o mare importanță. Reducerea terapeutică a inflamației la pacienții care prezintă sechele ale infarctului miocardic scade apariția evenimentelor cardiovasculare majore într-un interval scurt de timp, fără efecte secundare semnificative. În plus, reducerea inflamației ar putea fi benefică și în controlul terapeutic al cancerelor. Studiul CANTOS este un reper în terapia mai multor patologii.

 

Grăsimile, protectoare pentru sistemul cardiovascular

 

     Studiul PURE (Prospective Urban and Rural Epidemiological Study) condus de o echipă din Hamilton, Canada, coordonată de dr. Salim Yusuf, a înrolat, între 2003 și 2013, 135.335 de indivizi din 18 țări de pe cinci continente, cărora li s-au monitorizat dieta alimentară și apariția evenimentelor cardiovasculare majore, inclusiv mortalitatea, pe o perioadă medie de 7,4 ani. Potrivit studiului, grăsimile, inclusiv cele saturate, sunt protectoare pentru sistemul cardiovascular, contrar părerilor avansate până în prezent. Mortalitatea globală (pe o perioadă de monitorizare de 7,4 ani) a fost redusă semnificativ de toate tipurile de grăsimi, saturate și nesaturate, ultimele într-o proporție puțin mai mare. În schimb, dieta bogată în carbohidrați a crescut mortalitatea. În același studiu, publicat în revista The Lancet în august 2017, fructele și legumele consumate zilnic la trei-patru mese și de preferință crude sunt protectoare, scăzând mortalitatea generală.

 

Aritmiile cardiace, predictor al mortalității cardiovasculare

 

     Pe pagina de internet a congresului pot fi consultate opiniile unor experți recunoscuți la rubrica Highlights, care a avut, ca de obicei, o sesiune specială la finalul congresului. În domeniul aritmiilor, pe lângă studiile remarcabile privind fibrilația atrială (IMPACT-AF, CASTLE-AF) , amintim un alt studiu, RACE-3 (Routine Versus Aggressive Upstream Rhythm Control for Prevention of Early Atrial Fibrillation in Heart Failure), care a demonstrat că, la bolnavii cu FA, controlul strict al factorilor de risc tradiționali (de exemplu, controlul obezității) contribuie semnificativ la menținerea ritmului sinusal. De asemenea, este de notat un studiu din Olanda (Androulakis și colab.), care identifică un parametru structural la rezonanța magnetică (entropia cicatricii) care prezice aritmiile maligne și chiar mortalitatea după infarctul acut de miocard.
     În domeniul insuficienței cardiace este subliniat în mai multe lucrări rolul pozitiv al beta-blocantelor, atât după infarctul miocardic, cât și în FA asupra parametrilor majori, inclusiv al mortalității. De asemenea, mineralocorticoizii scad mortalitatea la FE VS sub 40%, chiar administrați la bolnavi cu afectare ușoară sau moderată a funcției renale.

 

Antidiabeticele orale și beneficiul cardiovascular

 

     Mai amintim câteva rezultate remarcabile privind noul antidiabetic, empagliflozina, asupra sistemului cardiovascular. Un studiu a arătat clar că empagliflozina ameliorează disfuncția miocardică indusă de doxorubicină. Un registru amplu, EMPA-REG OUTCOME (7.120 de pacienți incluși, monitorizați aproximativ patru ani), a demonstrat de asemenea că la diabetici empaglifozina reduce atât mortalitatea generală, cât și pe cea cardiovasculară cu aproape 40%, independent de controlul glicemiei, al colesterolului LDL sau al hipertensiunii arteriale (HTA). Mecanismul acestei acțiuni remarcabile nu este clar.

 

Valorile ideale ale tensiunii arteriale

 

     În domeniul HTA, se reia discuția asupra valorilor țintă ale tensiunii arteriale (TA). Studiul SPRINT (A Randomized Trial of Intensive versus Standard Blood-Pressure Control) din 2015 sugera că o scădere a TA sub tratament la mai puțin de 120/80 mm Hg ar fi benefică. La Congresul ESC au fost aduse argumente pro și contra acestei afirmații. Se atrage atenția în special că la bolnavii coronarieni reducerea TA diastolice sub 70 mm Hg este periculoasă (dr. Vidal-Petiot). În schimb, TA diastolică între 70 și 79 mm Hg apare, în același studiu, cea mai bună valoare pentru protecția cardiovasculară, atât față de valori mai mari, cât și mai mici. Mai multe lucrări arată că denervarea renală nu este eficientă în scăderea hipertensiunii arteriale rezistente la tratament, dar tot ele arată că acest răspuns nu este definitiv pentru evaluarea metodei. În schimb, se confirmă rolul major al spironolactonei în controlul HTA rezistente și se menționează că acest rol pare replicat de amilorid. Se emite ipoteza că în HTA rezistentă ar exista un exces necontrolat de aldosteron.
     În domeniul valvulopatiilor se confirmă rolul benefic al cardiologiei intervenționale, în special al TAVI. Ar mai fi de remarcat prezentarea rezultatelor pozitive ale tratării hipertensiunii pulmonare inoperabile prin angioplastie cu balon.
     În domeniul cardiologiei fundamentale, numeroase lucrări analizează biologia și mecanismele prin care celulele stem ar putea fi folosite în regenerarea miocardului post infarct sau în insuficiență cardiacă. Rezultatele actuale sunt doar de etapă, clarificând poate unele mecanisme ce pot fi folosite în viitor. Cardiologia genetică afirmă că a identificat o nouă țintă pentru tratamentul fibrozei cardiace (Cook). Inhibitorii de PCSK9 ar reduce influența protrombotică a sistemului simpatic asupra trombocitelor (Rossetti).

 

Etapele prevenției în bolile cardiovasculare

 

     Cardiologia preventivă s-a bucurat și ea de noutăți importante. Studiul PURE și rolul protectiv al grăsimilor, dar peiorativ al carbohidraților sau studiul CANTOS, care deschide o nouă aventură în direcția tratamentului direct antiinflamator. Studiul REVEAL (Randomized Evaluation of the Effects of Anacetrapib Through Lipid Modification) a demonstrat că anacetrapib, un inhibitor CETP (cholesteryl ester transfer protein) asociat statinelor nu doar reduce drastic colesterolul LDL, dar reduce și apoproteina B. Cea din urmă este transportorul sanguin al LDL și se pare că agresivitatea colesterolului LDL este predominant legată de forma sa circulantă, și nu de cantitatea totală de LDL. Administrarea de anacetrapib a avut efect pe scăderea mortalității cardiovasculare (rezultat din studiul REVEAL). În sfârșit, evolocumab (un inhibitor de PCSK9) asociat statinelor reduce volumul plăcii de aterom, dar nu și compoziția acesteia.
     Prevenția este principala armă terapeutică în medicină. În bolile cardiovasculare, prevenția are trei etape, așa cum sublinia dr. Valentin Fuster într-una din intervențiile sale la congres: prevenția primordială – sunt evitați de la început factorii de risc – de exemplu oprirea fumatului; prevenția primară – tratarea factorilor de risc fără a fi apărut boala (de exemplu, tratamentul HTA); prevenția secundară – tratarea factorilor de risc după ce a apărut cardiopatia ischemică. Fiecare dintre aceste trei etape are trei condiții sau mecanisme de aplicare: cea științifică, de care răspunde lumea medicală, cea socio-economică, de care răspunde politica, şi cea educațională, de care răspund în egală măsură medicii și societatea.
     ESC 2017 a fost un congres foarte reușit. Pe lângă numeroasele rezultate pozitive în terapie, evenimentul a reamintit cu eleganță și rolul complex al medicului în societatea de astăzi.

 


Abonament VM 600x600-01 v3b

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Până la 31 ianuarie 2021, ai reducere la prețul abonamentului pe 12 luni și ceva în plus:
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.