Costurile sunt enorme pentru sistemul de sănătate, pentru pierderile în productivitate, la care se adaugă și altele secundare, prin incendii sau poluarea mediului.

Pârghiile se află în mâna autorităţilor

Fumatul este o cauză de deces și de dizabilităţi pe termen lung, dar este și un factor care induce inegalităţi pe plan sanitar. Controlul tabagismului este și rămâne în acest context un obiectiv propus de mult timp de OMS și Convenţia-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (Framework Convention on Tobacco Control – FCTC).

Convenţia-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – FCTC este un acord adoptat în 2003, ratificat de 181 de state (50 din Europa).

Implicarea și recomandările făcute de această convenţie includ: creșterea taxelor pe tutun, interdicţia fumatului în locurile publice, interzicerea reclamei pentru produsele de tutun, a vânzării acestora minorilor, avertizarea publică asupra pericolelor fumatului, oferirea de alternative pentru alte culturi fermierilor care cultivă tutun, sprijin pentru sevrajul fumatului etc.

Căile de realizare sunt propuse de FCTC în toate ţările, iar iniţierea lor a debutat în 2005. Transpunerea în practică a fost însă neuniformă în unele regiuni ale Europei. Vizate direct sunt scăderea prevalenţei bolilor conectate la acest factor de risc, dar și daunele sociale și economice pe care el le realizează.

Controlul tabagismului poate, de asemenea, să joace roluri multiple în întreruperea unor cercuri vicioase (de exemplu, cele de întreţinere a sărăciei, de reducere cu o treime a deceselor premature în cazul bolilor netransmisibile cronice), dar și în corectarea inegalităţilor pe plan economic, educaţional etc.

Reducerea tabagismului cu 30% până în 2025

Dacă state precum Marea Britanie, Irlanda, ţările nordice se remarcă prin pași importanţi în domeniul controlului tabagismului, altele încă se luptă să introducă astfel de măsuri și intervenţii în rândul conaţionalilor. Un exemplu este și România, unde de la momentul promovării legislaţiei de protecţie a fumătorului pasiv nu s-a mai întâmplat nimic pe niciun plan.

Acest fapt se resimte în creșterea prevalenţei fumătorilor, a recrutării
tinerilor în cohortele de fumători, în lipsa de interes a autorităţilor pentru sprijinirea programelor „Stop fumat” etc. Sunt multe măsuri propuse care s-au dovedit benefice, dar aplicarea lor nu a fost întotdeauna supravegheată corect și implementată rapid.

În timp ce ponderea statelor membre din Regiunea Europeană a OMS unde se interzice fumatul în toate locurile publice a crescut de la 8% la 26% între 2007 și 2018, peste trei sferturi dintre statele membre nu au implementat politicile recomandate împotriva fumatului începând cu 2018.

Majoritatea statelor oferă prea puţin pe zona de sprijin și consiliere a fumătorului. În schimb, progrese reale s-au făcut în domeniul
pictogramelor, unde 38 de state europene (72%) au introdus aceste avertismente pentru sănătate pe pachetele de ţigări, pe o suprafaţă mai mare de 50%.

În privinţa interdicţiei reclamelor de promovare a tutunului, doar șapte state au un program comprehensiv de interzicere a acestora atât în variantă directă, cât și indirectă. Pe planul taxării, de asemenea, s-au înregistrat progrese – 25 de state au taxe pe tutun care reprezintă mai mult de 75% din preţul de vânzare.

Lipsa implementării acestor măsuri se poate vedea în evoluţia prevalenţei și mortalităţii prin boli cronice netransmisibile. Deși acestea scad, în multe ţări obiectivele nu sunt atinse și declinul este lent. Chiar și declinul consumului de tutun nu este unul accelerat.

Proiecţiile arată că Regiunea Europeană nu va îndeplini ţinta de reducere cu 30% a prevalenţei consumului de tutun până în 2025, iar pentru 47 dintre statele europene, până nu vor acţiona mai mult, mai intens, acest lucru nu se va întâmpla.

O pârghie subtilizată în România

Manetele pe care se poate acţiona pentru controlul tabagismului sunt multiple. Taxarea este și ar trebui să rămână o prioritate, cu câștiguri multiple atât pentru sănătate, cât și pentru dezvoltarea economică, generând venituri importante pentru fiecare stat, acoperitoare pentru cheltuielile pentru sănătate.

În plus, taxarea crescută reduce consumul de tutun și scade povara pentru sănătate și sistemul sanitar, iar consumul de resurse poate fi dirijat spre alte proiecte în sănătate. În România această pârghie este din păcate subtilizată. Consumul de tutun este foarte evident în special la clasele sociale sărace, iar banii alocaţi pentru această dependenţă sunt luaţi, din nefericire, din cei alocaţi pentru hrană, educaţie, sănătate.

De obicei, tutunul ucide capul familiei, cel care contribuie major la bugetul familiei, și acest lucru aruncă familia în zona sărăciei. Să nu uităm că acest război de la graniţa României pune acut și problema producţiei cerealiere, a securizării hranei. Cultivarea altor culturi în locul tutunului poate înlătura acest risc de lipsă de securitate în privinţa hranei și de sărăcire a unor state.

Lanţul dezastruos realizat de tutun

În condiţiile în care sloganul de anul acesta al Zilei Mondiale Fără Tutun (marcată la 31 mai) este „Tutunul, o provocare pentru mediul înconjurător”, producţia, vânzarea și folosirea tutunului rămân o provocare continuă, producând importante daune mediului, sănătăţii, economiei, cu ecou și pe plan social.

Lanţul realizat de tutun accelerează modificările climatice de tip efect de seră, generând 84 de milioane de tone de bioxid de carbon; creșterea și tratarea culturilor de tutun se face pe 40 de milioane de hectare de pământ și cu 8-11 milioane de tone de lemn anual folosite pentru liniile de producţie. Acest lucru induce un procentaj de 5% despăduriri pe plan global.

Producţia de tutun, distribuţia și utilizarea aduc o pierdere sau o poluare de 22 de milioane de tone de apă pe an, iar deșeurile din chiștoacele de ţigări, care nu sunt biodegradabile, estimate la 340-680 de milioane de kilograme, afectează mediul. La acestea se adaugă și cele 7.000 de chimicale conţinute de ţigări care ajung în sol și apă, multe fiind toxice, iar 50 recunoscute ca fiind carcinogene.

OMS analizează necesitatea ca prin controlul tabagismului să se reducă mita, corupţia și să permită dezvoltarea instituţiilor eficiente, transparente și responsabile la toate nivelurile. Contrabanda și comerţul ilicit sunt forme de evaziune fiscală și de finanţare a crimei transnaţionale și o cauză importantă de reducere a veniturilor guvernelor.

Încă din 2005 statele membre ale Regiunii Europene au decis să reducă daunele economice, în sănătate și sociale ale tutunului (WHO FCTC – primul tratat global de sănătate publică) urmat de declaraţia Naţiunilor Unite („The United Nations’ Political Declaration on the Prevention and Control of Non-communicable Diseases”), de „WHO Global Action Plan for the Prevention and Control of Noncommunicable Diseases” și de „United Nations 2030 Agenda for Sustainable Development”.

Femeile, în vizorul industriei tutunului

Deși fumează mai puţin decât bărbaţii, femeile reprezintă o oportunitate în industria tutunului pentru campanii agresive de marketing pe tutun. Nu întâmplător, Regiunea Europeană are cea mai mare rată de fumătoare (21%), cu o creștere mai evidentă la adolescentele defavorizate, toate acestea transpunându-se într-o creștere a cancerului pulmonar la femei, în unele ţări depășind prevalenţa cancerului de sân.

Femeile și adolescentele sunt afectate și pe plan social și economic, deoarece majoritatea acordă îngrijiri neplătite, la domiciliul celor afectaţi de tabagism cu boli cronice. Bolile induse de tutun sunt un dren important al economiei ţărilor respective (costuri pe economia globală de peste 1 trilion de dolari pe an, adică 2% din produsul intern brut global).

În multe ţări din Regiunea Europeană reprezintă mai mult de 8% din costurile directe totale pentru sănătate și 2,5% din produsul intern brut. La acestea se adaugă și alte costuri. În medie, un fumător pierde 20 de ani din viaţa productivă; 433.000 de persoane pe plan global mor anual din cauza fumatului pasiv la locul de muncă.

Profitul industriei tutunului este imens – 62 de miliarde de dolari pe an –, iar condiţiile în lume în zonele de cultivare a tutunului, în fabricile unde se folosesc adesea la muncă copii, emigranţi, nu sunt pe măsură.

Grija pentru adultul de mâine

Majoritatea copiilor și adolescenţilor din Regiunea Europeană nu sunt pe deplin protejaţi de expunerea la fum, în ciuda vulnerabilităţii lor sporite la
efectele tutunului. 

Estimările OMS arată că în Regiunea Europeană există 209 milioane de adulţi fumători (74 de milioane fiind persoane de sex feminin), reprezentând 29% din populaţia acestei zone de pe glob.

Aparent, Europa stă mai bine decât alte continente, dar chiar și așa, se pierd zilnic vieţi prin acest consum întreţinut și încurajat de industria tutunului.

Și fumatul pasiv ucide

Fumatul pasiv ucide anual 1,2 milioane de nefumători pe plan mondial, de obicei prin boli cronice (de exemplu, astm, BPOC) sau prin infecţii respiratorii. În 2017, 16,4% din totalul deceselor prin infecţii respiratorii de tract inferior la copiii sub 5 ani au fost atribuite fumatului pasiv. Pentru copiii între 5 și 14 ani, 8% dintre decesele prin aceleași tipuri de infecţii au fost atribuite expunerii la fumul de ţigară.

Legătura fumatului cu bolile cronice transmisibile este foarte evidentă. Fumătorii cu HIV sunt extrem de vulnerabili, iar 20% din incidenţa globală a tuberculozei este atribuită fumatului.

Jumătate dintre copiii din Regiunea Europeană sunt expuși la fumat pasiv acasă și trei sferturi în afara casei. În unele state din regiune mai mult de 10% dintre femei fumează în timpul sarcinii, iar acest element aduce expuneri in utero, complicaţii multiple în timpul sarcinii sau travaliului.

Dovada că se poate!

Avem și multe modele pozitive de ţări care au demonstrat că se poate realiza o protecţie a copiilor, a generaţiilor viitoare prin acţiuni concertate. Astfel, Irlanda a adoptat o strategie de normalizare a folosirii tutunului prin creșterea nivelului de inacceptabilitate pe plan social (pachetul generic, protejarea copiilor de marketingul direct sau indirect al industriei tutunului, de sponsorizări ale unor evenimente sau concerte, restricţii pentru vânzările acestor produse, inclusiv la automate), prin instaurarea de spaţii fără fumat „outdoor”, în campusurile școlare, pe stadioane, parcuri, plaje și interdicţia fumatului în mașini.

Scoţia, cu programul REFRESH, încearcă să protejeze copiii de expunerea domiciliară la fumat pasiv, acest program fiind promovat de asistente în timpul vizitelor la domiciliu. La aceste acţiuni se adaugă educaţia familială, măsurarea calităţii aerului la domiciliu.

Taxele pe tutun și alte măsuri de reducere a prevalenţei tutunului au fost măsuri aplicate cu succes în Georgia și Ucraina prin colaborarea guvernelor cu mulţi parteneri naţionali și internaţionali. În Ucraina, creșterea de 20 de ori a taxelor în perioada 2008-2017 a adus o creștere a veniturilor statului de zece ori, iar prevalenţa fumatului a scăzut cu 20% în șapte ani.

De ce nu și la noi?

În România, din 2016 nu s-a întâmplat mai nimic pe frontul controlului tabagismului. Legea este depășită, îngheţată, aplicarea ei este lăsată deoparte, taxările sunt reduse, iar industria tutunului încearcă să ne convingă cât de mult contribuie la bugetul statului, cum colaborează cu poliţia și alte autorităţi pentru controlul contrabandei.

Toate aceste discontinuităţi ale realizării unui plan coerent de control al tabagismului au relansat prevalenţa fumatului convenţional la tineri, dar au permis și cultivarea mirajului și trecerea pe ţigări electronice și pe ofertele generoase de tutun încălzit.

Poate că autorităţile ar trebui să se gândească mai mult că, pe lângă programele de screening în cancer, ar trebui să avem și programe de combatere a tabagismului în școli, grădiniţe și licee, și că acţiunile educative ca și cele de sprijinire a fumătorului pentru a scăpa de dependenţa de nicotină necesită finanţări pe măsură.

Arii de interes recomandate ca prioritare pentru viitor:

1. Implementarea în forţă a politicilor „smoke free” (taxare, educaţie, sprijin și consiliere pentru sevrajul fumătorilor, stoparea reclamei etc.).
2. Pregătirea răspunsurilor bine motivate pentru noile provocări (tutunul încălzit, ţigara electronică, legislaţiile pe care industria tutunului încearcă să le blocheze sau să le amâne, regularizarea ţigărilor electronice etc.).
3. Remodelarea normelor sociale (influenţarea opiniei publice, educarea populaţiei asupra pericolelor etc.).

Arii de susţinere care pot fi utilizate cu succes:

1. Supravegherea și monitorizarea politicilor pentru a informa generaţiile asupra progresului în controlul tabagismului.
2. Munca în parteneriat și cooperarea internaţională (crearea unor iniţiative și întărirea colaborării sectoriale cu alocarea de bugete pentru planuri naţionale).

Astfel se poate atinge obiectivul propus pentru 2025 în Regiunea Europeană, de reducere a consumului de tutun cu 30%!

Citiți și: Brandul personal, o nouă etapă în viaţa medicilor