Newsflash
Reportaje

Șapte luni la Ministerul Sănătății (3)

Șapte luni la Ministerul Sănătății (3)

Interviu cu Vlad Voiculescu și Marius Ungureanu

 

Cele mai deficitare specialități

 

     – Cu un deficit foarte important în anestezie și terapie intensivă.
Marius Ungureanu: – Cele mai deficitare specialități sunt însă epidemiologia și sănătate publică și management sanitar, unde mai mult de jumătate din posturi sunt vacante. Planificarea nevoii de resurse umane este unul din aspectele esențiale. Pornind de aici, putem remedia dezechilibrele pe care le avem în momentul de față. Desigur, atunci când vom remedia dezechilibrele, trebuie să ne asigurăm și că sistemul românesc de sănătate este atractiv și că medicii formați vor decide să rămână și nu să plece. Discuția este însă mult mai complexă, deoarece depășește sfera de atribuții a Ministerului Sănătății și planul a fost dezvoltat tocmai în colaborare cu acele instituții care au, de asemenea, atribuții în domeniu. Vorbim de Ministerul Educației, care formează personalul medical, de Ministerul Muncii, care reglementează piața muncii, de Ministerul Finanțelor Publice, care dă banii. Trebuie subliniat că măsurile acestea vor da rezultate pe termen mediu și lung și asta doar dacă noua echipă care va veni la guvernare va considera că demersul început de noi trebuie continuat. În momentul de față, proiectul de hotărâre de guvern este în faza de avizare interministerială.
 
     – Și vorbim doar de un plan, măsurile concrete vor veni mai târziu?
     – Măsurile, activitățile și indicatorii sunt prevăzute în plan. Să luăm de exemplu o măsură: rescrierea legii rezidențiatului. Acesta este în sine un proiect de anvergură.

 

     – E un drum lung...
     – Un drum care a fost trasat.

 

     – Și care abia începe.
     – Este la început.

 

     – Și ar urma să fie parcurs de viitorul guvern.
     – Absolut. Dar, din punctul nostru de vedere, considerăm că este un demers necesar pentru a ne asigura că măsurile luate cu privire la personalul medical vor construi, până la urmă, înspre un obiectiv final. Care, în momentul de față, este de a face sistemul de sănătate atractiv pentru personalul medical din România. Pornim de la faptul că statul român formează personal medical și apoi, din păcate, respectivii oameni nu se regăsesc în sistemul de sănătate. Ceea ce, în cele din urmă, are consecințe negative asupra calității îngrijirilor de sănătate.

 

Nu totul ține de finanțare

 

     – Apropo de atractivitatea sistemului de sănătate, oricum există o problemă. Sistemul este subfinanțat din start.
     – Da, sistemul este subfinanțat, dar vedem că, dincolo de asta, sunt măsuri care nu țin de finanțare. De exemplu, unul din lucrurile care a ieșit la iveală din discuțiile cu medicii tineri, atunci când ne-am consultat, în procesul de realizare a planului, a fost că anumite aspecte ale pregătirii lor în rezidențiat lasă de dorit. Faptul că nu au acces la activități practice, că nu sunt lăsați să facă efectiv lucruri. Sau că nu au posibilitatea să ofere feedback îndrumătorilor și coordonatorilor de rezidențiat. Lucrurile astea nu țin de finanțare, ci de reglementarea mai bună a cadrului în care se desfășoară pregătirea în rezidențiat, de exemplu. Majoritatea lucrurilor din planul pe care l-am elaborat și din acțiunile enumerate acolo nu țin de o finanțare îmbunătățită.

 

     – Există și capacitatea de a pregăti medicii acolo unde necesarul este foarte important?
     – Problema nu este neapărat una de formare în respectivele specialități, pentru că noi formăm specialiști. Ei însă aleg să plece. Aș sublinia aici că este vorba de o alegere. Sunt diverse abordări – au fost și în România – cu privire la ce putem face pentru a crește șansele ca personalul medical să rămână să practice în România, dar trebuie să înțelegem că este libertatea fiecărui individ să practice într-un loc sau altul și din această cauză accentuăm ideea că sistemul românesc de sănătate trebuie să devină atractiv. Iar măsurile transcend personalul medical, până la urmă ele se referă și la infrastructură, la condițiile din spitale. Atunci când analizăm migrația personalului medical, există push factors și pull factors.Push sunt cei din țara de origine, pull sunt atracțiile din sistemele de sănătate în care medicii aleg să meargă. Nu putem schimba atracțiile acestea, dar putem aborda felul în care arată sistemul de sănătate din România.

 

     – Sunt speranțe că se va schimba ceva în anii care urmează? E un proces pentru care trebuie să ne înarmăm cu răbdare?
     – Da, sunt speranțe. Și da, trebuie să ne înarmăm cu răbdare. Și, mai ales, să acționăm. Rezultatele vor depinde de gradul în care se va acționa și de gradul în care vor fi implementate măsurile care țin de elementele structurale. Dacă nu vom avea grijă la planificarea resursei umane, la formarea oamenilor care să poată analiza nevoile, la creșterea capacității de management al resurselor umane, atunci nu vom vedea rezultate.

 

Micromanagement

 

     – Surprinzător, pentru aceste șapte luni de mandat la Ministerul Sănătății, a fost micromanagementul. Ministrul stătea pe facebook să explice de ce sunt greșite listele de la examenul de specialitate.
Vlad Voiculescu    – Sunt delicat când spun că instituțiile din administrația centrală au nevoie să fie reformate. Da, ministrul trebuie să facă foarte mult micromanagement. Și nu doar el, și secretarii de stat, tot cabinetul. Sunt probleme care au fost trecute cu vederea ani de zile, pe unele nimeni nu s-a gândit vreodată să le abordeze. Cred că era momentul să fie abordate și, unde a fost posibil, chiar corectate. Da, vorbim de liste de concurs pe care numele au fost inversate cu prenumele sau la care s-a schimbat prima literă pentru a ajunge cine trebuie la o anumită comisie de examen. Comisii schimbate între ele, culmea, după ce ministrul a corectat ordinea candidaților. Lucruri mici, dar complet inacceptabile într-o societate civilizată. Lucrurile acestea pot părea mici – un examen aranjat, o lucrare de doctorat trucată – dar, de fapt, dau măsura unui sistem, cel educațional, și influențează inclusiv sistemul de sănătate.

 

Listele de la examenul de specialitate

 

     – Punctual, pentru situația de la examenul de specialitate, a răspuns cineva?
     – Pentru noi, esențiale sunt măsurile administrative pe care le putem lua. În acest caz, am corectat neregulile și ne-am asigurat că nu se va întâmpla din nou. Aici se sfârșește misiunea mea ca administrator.

 

     – Și dacă viitorul ministru al sănătății nu va avea atâta activitate pe facebook? Dacă stă mai prost cu comunicarea?
     – Din păcate, multe lucruri pe care le-am abordat în acest mandat și pe care le-am corectat sau lucruri bune pe car ele-am început nu vor supraviețui fără ajutorul și grija jurnaliștilor, a societății civile și a tuturor celor care își doresc ca lucrurile să funcționeze într-un anumit fel.
 
     – De fapt, nu se poate schimba nimic, cauza este una culturală. Dacă nu aduci o narativă în care toată lumea să creadă, e cam degeaba. Poate că scandalurile repetate au avut și partea lor bună. Problemele nu există dacă nu discuți despre ele.
     – Lucrurile erau vechi. Când le-am descoperit, eram singurii care se mirau. Când le-am povestit unor colegi din cabinet, mai vechi în sistemul sanitar, știau de această situație de mulți ani.

 

     – Puteau fi accesate și listele din anii anteriori.
     – Asta am și făcut. Ne-am uitat în anii din urmă și era totul foarte clar. Inversările și greșelile se fac doar acolo unde are sens, în rest nu am găsit o singură greșeală. Au mai fost și altele – de exemplu, examenele de primariat. Trebuie să ai vechime de cinci ani în specialitate, dar, dacă ministrul e de acord, poți da examenul și după doar trei sau patru ani. Atunci, am stabilit o regulă care s-a aplicat apoi tuturor: dacă ai trecut de jumătatea celui de-al cincilea an, atunci e ok. Da, sunt multe lucruri mici și se pare că situația asta era la ordinea zilei.

 

Problemele nu trebuie rezolvate de ministru

 

     – Ar fi util să existe o modalitate prin care oamenii să poată semnala aceste probleme mărunte? S-ar putea ca viitorul ministru să nu folosească facebook la fel de intensiv.
     – Problemele nu trebuie rezolvate de ministru. Fie că avem de-a face cu probleme simple ori cu probleme complexe, soluția o găsim ușor dacă ne imaginăm cum ar trebui să arate normalitatea. Dacă luăm cazul de la Spitalul de arși, normalitatea nu este ca un medic de acolo să facă o poză unui muribund cu viermi pe plagă și ca acele poze să fie publicate în presă. Normalitatea nu e ca ministrul să se sesizeze și să închidă secția. Dacă se observă așa ceva, normal ar fi să se curețe plaga, să se raporteze către șeful de secție, care trebuie să ia măsuri. Dacă șeful de secție nu ia măsuri, normal ar fi fost să se raporteze către managerul spitalului, directorul medical sau directorul de îngrijiri. Dacă nici conducerea spitalului nu ia măsuri, atunci ar fi trebuit notificată Inspecția Sanitară de Stat, direcția de sănătate publică. Dacă nici aceste instituții nu ar fi făcut nimic, atunci ar fi fost normal să fie notificat ministerul.

 

     – Dar așa a fost mai eficient, nu?
     – Lucrurile acestea nu pot fi eficiente decât la o scară foarte mică.

 

     – Dar răspunsul a fost prompt, imediat.
     – Un sistem nu poate să funcționeze așa. Înseamnă că toți ceilalți – DSP, ISS, management, conducerea spitalului, șeful de secție – nu își fac treaba. Atunci, trebuie luate măsuri. Lucrurile sunt foarte clare, fiecare trebuie să își facă treaba acolo unde este și să își asume responsabilitățile pe care le are. Sistemul nu poate funcționa altfel. Întotdeauna trebuie să ne gândim unde este firescul și să revenim la acel firesc. Sigur că emoția ajută, dar e bine să avem responsabilitățile bine definite. E ca și cum nu ai avea autostradă și iei elicopterul. Ajunge mai repede, provoacă și emoție, dar funcționează pentru foarte puțini și e consumator de resurse.

 

Epidemia de rujeolă

 

     – În septembrie, Ministerul Sănătății a anunțat că e epidemie de rujeolă în România. Era o constatare, nu o rezolvare a lucrurilor. S-a ajuns apoi la decese la copii cu vârsta mai mică decât cea recomandată pentru vaccinare. A cui e vina?
     – Dacă vorbim de vaccinare, problemele sunt multiple. Întâi disponibilitatea vaccinurilor, care e, din când în când, o problemă. Sunt cauze obiective, de pildă sunt puțini producători pentru unele vaccinuri și pot apărea probleme de producție. Dar avem și probleme punctuale, care țin de procedura de achiziție sau de seriozitatea partenerului cu care a încheiat contractul Ministerul Sănătății. Am avut cazuri de parteneri care nu și-au respectat obligațiile sau nu au fost capabili să le mai respecte. Sunt însă și părinți care refuză vaccinarea și avem o problemă în lipsa accesului populației la servicii medicale generale, inclusiv la vaccinare.

 

     – Ce măsuri a luat ministerul ca să îndrepte lucrurile?
     – Ne-am asigurat, când a fost posibil, că vaccinurile ajung acolo unde este nevoie de ele și că sunt disponibile în cantitate suficientă. Prin inițierea unei campanii pro vaccinare și prin site-ul desprevaccin.ro, am încercat să informăm populația despre importanța vaccinării, însă lucrurile pot fi mult îmbunătățite. Disponibilitatea vaccinurilor poate fi mai bună prin crearea de stocuri, iar autoritățile statului pot organiza mai bine activitatea de vaccinare.

 

     – Proiectul legii vaccinării a fost amânat de la un guvern la altul și sunt voci nemulțumite că, în varianta cea mai recentă, a fost mult diluată obligativitatea vaccinării. De ce s-a schimbat legea pe ultima sută de metri?
     – Tema este una care naște emoții, deși lucrurile sunt clare din punct de vedere științific. Legea este acum în proces de avizare, după care va intra în procesul de transparență decizională. Ultimul cuvânt îl va avea însă Parlamentul, deoarece vorbim despre un proiect de lege.

 

     – Odată cu schimbarea regulilor pentru managerii de spital, au fost schimbate regulile și pentru șefii de secție. Ați stârnit astfel o serie de nemulțumiri cadrelor didactice din UMF-uri.
     – Noi am avut în vedere păstrarea relației privilegiate dintre spitale și universități și, după discuții cu membri ai corpului academic, am promovat o ordonanță de urgență care spune, printre altele, că aceia care candidează la șefia de secție într-o secție clinică trebuie să fie cadre universitare. Considerăm însă că trebuie să respectăm regula valabilă pentru orice funcție de conducere în sistemul public și anume că se ocupă prin concurs. Nu a fost nicio discuție despre excluderea din spitale a membrilor universităților, nu s-a impus nimic de felul acesta.

 

Institutul Cantacuzino

 

     – Institutul Cantacuzino. De ce a durat aproape șapte luni ca să ajungeți la o hotărâre în privința trecerii acestuia înapoi la sănătate?
     – Discuțiile privitoare la Institutul Cantacuzino au fost lungi și să nu uităm că, pe perioada scurtă a mandatului meu, au fost doi miniștri la Ministerul Educației. Discuțiile au început cu fostul ministru și au continuat cu actualul ministru. Importantă este concluzia la care am ajuns și faptul că am putut să o punem în practică. Institutul Cantacuzino este parte a sistemului sanitar și locul lui este în subordinea Ministerului Sănătății.

 

     – Și rămâne ca viitorul guvern să decidă ce trebuie făcut acolo?
     – La Institutul Cantacuzino sunt foarte multe lucruri de făcut. Vorbim de un institut în care nu a existat o viziune, nu a existat un plan coerent de management, au lipsit investițiile necesare. Un institut care și-a pierdut o bună parte din personal și care, cu siguranță, are nevoie de o revitalizare.

 

Transparență împotriva corupției

 

     – Corupția din sistemul de sănătate a fost una din țintele declarate ale mandatului dv. S-a schimbat ceva?
     – Voi reveni la metafora de mai devreme: ca să faci curățenie, trebuie întâi să aprinzi lumina. Asta am încercat, să facem lumină în sistem. Am impus mecanisme de transparență atât la nivelul spitalelor, cât și la nivelul tuturor instituțiilor din subordinea MS. Toate contractele de achiziții mai mari de 20.000 de lei trebuie publicate pe site. Și sunt multe alte elemente care credem că vor înlătura fraudele și corupția din sistem. Prin linia anticorupție și colaborarea cu Direcția Generală Anticorupție, Direcția Națională Anticorupție și Parchetul General, credem că lucrurile vor merge în direcția bună. Este esențial ca presa, societatea civilă și toți membrii cetății să fie conștienți că sistemul sanitar trebuie să fie curățat și că orice furt din sănătate nu este altceva decât o crimă.

 

     – Rămâne ca demersurile acestea să fie continuate de succesorul dv.
     – Vor fi cu siguranță continuate. România are o strategie națională anticorupție și nu cred că va îndrăzni cineva să nu ducă lucrurile mai departe.

 

Mai sunt o mie de lucruri de făcut

 

     – Legat de calitatea serviciilor medicale și de satisfacția pacienților, au fost voci nemulțumite de sistemul introdus de MS, de exprimare prin SMS a satisfacției pacienților. De ce?
     – Dacă mă întrebați de reacția Colegiului Medicilor, nu pot să pretind că o înțeleg pe de-a-ntregul. Să nu ții cont de părerea beneficiarului ultim al sistemului sanitar nu poate fi o opțiune. Orice propunere constructivă de îmbunătățire a unui mecanism de feedback este binevenită. Orice pretenție de oprire a acestui demers trebuie aruncată imediat la coș.

 

     – Șapte luni de mandat. Este suficient? S-au produs schimbări structurale sau doar s-au pus niște petice și rămâne ca viitorul guvern să vadă ce face cu aceste petice?
     – S-au pus bazele pentru reforme structurale și au fost începute proiecte mari și frumoase. S-au rezolvat și crize punctuale, s-au pus și petice. Da, mai sunt o mie de lucruri de făcut.

 

     – Un sfat pentru viitorul ministru al sănătății?
     – Să își aducă lângă el cei mai buni oameni pe care îi cunoaște și să-și asculte conștiința.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe