Când
artificiile au aprins tavanul clubului Colectiv, a început groaza, haosul, dar
și cea mai mare probă pe care trebuie să o treacă sistemul românesc de
sănătate, sistemul de intervenții în situații de urgență și spitalele din
Capitală. 137 de pacienți cu arsuri sunt internați în prezent în 12 unități
medicale din București. Aproape 2.000 de medici și asistenți i-au îngrijit.
Pentru supraviețuirea lor nu este suficientă dăruirea medicilor, a asistenților,
a paramedicilor, a infirmierilor, a studenților la medicină și a oamenilor
generoși care au donat sânge, apă, alimente, pansamente. Pentru supraviețuirea
lor e necesar un sistem funcțional.
Cea mai
grea misiune
Primul
din cele 72 de apeluri la 112 este înregistrat la 22,32. Din dispecerat sunt
trimiși pompieri, polițiști, ambulanțe. Unsprezece minute mai târziu ajunge
primul echipaj cu medic la fața locului, o ambulanță SABIF. Alte patru
ambulanțe ajung în următorul minut. Unii martori acuză însă că ambulanțele au
întârziat mai mult. Oficial, la 22,43 începe triajul. Triaj care e coordonat
mai întâi de primul medic ajuns la locul incendiului, dr. Radu Cotloș (SABIF).
Coordonarea întregii misiuni de salvare o preia apoi, conform protocolului
pentru accidente cu victime multiple, dr. Rodica Ciolacu (UPU-Floreasca),
directorul operațiunilor de salvare din partea SMURD. Dată fiind dimensiunea
misiunii însă, Radu Cotloș îi devine adjunct în coordonarea activității
colegilor de pe ambulanțe și a triajului. Pe baza informațiilor primite de la
dispeceratul 112, cei doi decid, în miezul haosului, în ce ordine pleacă
răniții și spre ce spital.
Sunt
minute de infern: cadavre aliniate pe asfalt, salvatori încercând să îi
resusciteze pe cei intrați în stop cardiorespirator, oameni încă blocați
încercând să iasă din clubul-capcană, intoxicați cu fum otrăvit.
Printre
primii care intervin în eforturile de salvare sunt medicii de gardă și
asistentele medicale de la maternitatea Bucur, aflată foarte aproape de clubul Colectiv.
Imediat ce aud ambulanțele, coboară cu materiale sanitare, cu soluții
perfuzabile, cu feșe, cu tot ce aveau. Fac manevrele de reanimare pe care le-ar
aplica în mod normal bebelușilor. Se intubează pe asfalt, în stradă, povestește
o doctoriță de la maternitate. E greu și din cauza întunericului. Operatorii
televiziunilor se opresc din filmat și țin luminile camerelor pentru ca
salvatorii să vadă ce fac.
Când
echipajul în care se află urgentistul Ovidiu Cismaru ajunge la intervenție,
găsește șase persoane în stop cardiorespirator și preia unul dintre cazuri.
Face manevrele de resuscitare timp de patruzeci de minute, sub ochii rugători
ai părinților victimei. Dar pentru copilul de 15 ani nu se mai poate face
nimic. Nu ar ști să îmi spună cine a coordonat intervenția sau dacă a
coordonat-o cineva. Pe moment, fiecare a făcut tot ce a putut.
Pe
stațiile ambulanțelor se vorbește inițial de peste trei sute de victime. Primii
pacienți ajung, potrivit relatării în timp real realizate de Digi24, la
Spitalul Universitar de Urgență București: 15 răniți, mulți cu arsuri de până
la 70% din suprafața corpului. Sunt repartizați pe rând și la celelalte spitale
de urgență din București, dar și către spitale clinice precum Colțea.
Ambulanțele lasă răniții la spital și se întorc din nou la Colectiv, pentru
ceilalți. În astfel de situații se aplică doar două criterii: răniții trebuie
să ajungă la un spital de urgență sau un compartiment de primiri urgențe,
aflate la cea mai mică distanță. Când se umplu spitalele cele mai apropiate,
pacienții sunt trimiși la următoarele. Nu contează pe moment dacă unitățile au
secții de arși sau de chirurgie plastică. „În clipa aia contează să fie spital
de urgență, să fie stabilizat, după care sunt transportați cu mașini de tip C
către spitalele unde pot primi îngrijiri definitive. În primul moment salvezi
viața, apoi acorzi îngrijiri definitive“, explică dr. Alis Grasu, managerul
SABIF.
Potrivit
datelor ISU, până la 23,00 intervin, din partea SMURD, patru ambulanțe de prim
ajutor tip B1, o unitate de terapie intensivă mobilă, o autospecială de
transport victime multiple, mașina medicului de urgență și 16 echipaje ale
serviciului de ambulanță. În următoarea oră mai intervin alte 23 de ambulanțe
SMURD și 13 ale SABIF. În paralel cu medicii, paramedicii și asistenții
intervin, desigur, pompierii, voluntari chemați prin aplicațiile ambulanțelor,
dar și oameni care au reușit să iasă din club, pentru a îi scoate pe ceilalți
răniți din clubul-capcană. Intervenția salvatorilor e îngreunată de faptul că
există o singură intrare în club, dar și că accesul către clădirea clubului
este un gang îngust. Ambulanțele se înghesuie în zonă într-un fel de sens
giratoriu.
Încă
de la primul apel la 112, pe lângă forțele de intervenție mobilizate, sunt
chemați la apel și voluntarii din programul „Există un erou“. De la 22,36, prin
sms-uri și prin intermediul aplicației mobile, se transmit 162 de alerte
voluntarilor SABIF aflați în zonă. Alți zece voluntari participă la misiune ca
membri ai echipajelor de ambulanță solicitate la locul incendiului.
Noaptea
în care toți medicii lucrează
Oficialitățile
încep turul spitalelor. Rând pe rând, șefii SMURD, MAI și MS fac declarații din
fața unuia dintre spitalele de urgență. Se grăbesc să anunțe timpul scurs de la
primul apel până la venirea primei ambulanțe: 11 minute. Tot auzim durata asta
în zilele care urmează.
O
parte din cei cu răni minore merg la spital în taxiuri, mașini personale, chiar
în mașina de patrulă a poliției. Unii sunt în stare de șoc, nu mai așteaptă
ambulanțele. Doar 88 din cei 155 care umplu spitalele ajung acolo cu
ambulanțele, ne spune, câteva zile mai târziu, dr. Raed Arafat.
Este
cod roșu de urgență. Asta înseamnă că pot fi apelate toate structurile de
salvare din țară. Dar e și primul semn că a fost depășită capacitatea de primă
intervenție. Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății, anunță la televizor
suplimentarea gărzilor în toate spitalele din București.
Medici
și asistenți medicali vin ca voluntari la spitalele de urgență, să-și ajute
colegii să facă față situației de criză. Dată fiind gravitatea situației,
protocolul cere să fie chemați să completeze echipele de gardă. Dar nu e
necesar, cei mai mulți se mobilizează singuri. La Spitalul de arși, „nu am
apucat să dăm decât două-trei telefoane, nu a mai fost nevoie. Cei mai mulți au
aflat altfel și au venit singuri, fără să îi cheme nimeni. La un moment dat
eram aproape douăzeci de medici. Au mai sunat alții să se ofere și le-am spus
că nu are rost. Deja eram prea mulți pentru noaptea respectivă. Le-am zis să
își păstreze forțele pentru zilele următoare“, povestește dr. Cristian Nițescu,
directorul medical. La fel se întâmplă la Floreasca, Municipal, dar și în
celelalte spitale care primesc victime ale incendiului.
E
puțin trecut de miezul nopții. Informațiile oficiale, furnizate de secretarul
de stat Raed Arafat, de la dreapta ministrului Gabriel Oprea, numără sec
diferitele tipuri de autospeciale care au intervenit. Bilanțul victimelor
vorbește de 25 de morți și 88 de persoane rănite. Un sfert de oră mai târziu nu
mai e loc în niciun spital de urgență din Capitală. La Floreasca, până și
holurile sunt pline de tărgi. Se lansează și ipoteza organizării unui centru de
primire a urgențelor în sediul unei bănci din apropiere, dar logistic e imposibil.
Până la urmă, după triaj, răniții mai puțin sever afectați încep să fie
transferați la alte unități medicale.
Cu
puțin înainte de ora 1, dr. Raed Arafat recită în fața microfoanelor TV numele
spitalelor în care sunt internați răniții: 50 la Floreasca, 27 la Spitalul de
Arși, patru la Elias, patru la Militar, trei la Pantelimon, unul la Spitalul
Județean Ilfov, nouă la „Sfântul Ioan“, 24 la Bagdasar, 16 la Municipal, șapte
la Colțea. Și mai explică apoi că a fost nevoie de relocarea ventilatoarelor
din anumite spitale pentru a-i putea intuba pe cei în stare gravă.
Apelul
Ministerului Sănătății la donare de sânge e preluat imediat de toate
televiziunile, site-urile de știri și rețelele de socializare. Lumea se
mobilizează pe loc, dar în nicio oră spitalele încep să îi trimită pe
potențialii donatori acasă. Rezerva de sânge e pe moment suficientă, iar
prezența lor în unitățile medicale n-ar face decât să încurce. Sunt rugați să
revină începând cu a doua zi, la Centrul de Transfuzii și la Municipal.
Numerele
de urgență la care familiile și prietenii pot afla informații despre ai lor
sunt înroșite. Sunt zece numere anunțate de ISU, dar cererii de informații nu i
se face față. Arafat îndeamnă la răbdare. În spitale sunt completate cu pixul
pe hârtie listele cu numele pacienților internați, pe măsură ce se izbutește
identificarea lor. Aparținătorii fotografiază listele și le postează pe
rețelele sociale, unde sunt distribuite la nesfârșit, pentru ca tot mai mulți
să afle așa unde le sunt cei dragi. Câte unui număr cu „nec“ (de la necunoscut)
i se adaugă numele celui cu greu identificat.
După
ora două, începe transferul pacienților din spitalele prea aglomerate către
cele care mai au încă loc. De la Floreasca pleacă în cele din urmă mai mult de
jumătate din cei aduși inițial aici: o parte sunt trimiși acasă, alții la
clinicile mai puțin înghesuite.
Își
oferă ajutorul Spitalul Militar și, în mod excepțional, Spitalul SRI, altfel
mai greu accesibil populației generale. Rămâne la latitudinea fiecărei unități
de urgență ce pacienți decid să transfere către cele două spitale. Unitatea de
primire urgențe a Spitalului Clinic de Urgență „Agrippa Ionescu“ primește șapte
răniți, dintre care patru în stare foarte gravă și trei intoxicați cu fum.
Spitalul administrat de SRI preia, astfel, trei dintre cei patru străini răniți
în tragedia de la Colectiv, o italiancă și doi spanioli. Medicii sunt rezervați
în legătură cu prognosticul pacientei italience în vârstă de 20 de ani.
Spitalul rămâne în strâns contact cu ambasadele, consulatele, MAI și MS.
Unitatea
de elită pentru arși rămâne nefolosită
În
13 spitale ajung cei 137 de pacienți cu arsuri care trebuie internați în urma
incendiului din clubul Colectiv. Unele nu sunt spitale de urgență, altele nu au
secții de chirurgie plastică și reconstructivă, doar generală. La Spitalul
„Prof. dr. Dimitrie Gerota“ sunt internați trei pacienți, stabilizați pe ATI,
apoi mutați la chirurgie. Au arsuri pe o suprafață mică a corpului. Sunt dintre
cei norocoși, se refac. Personalul spitalului nu întâmpină probleme în
îngrijirea lor, așa că o parte din asistentele medicale de pe secția de ATI
sunt trimise să ajute la Spitalul de arși, câtă vreme locul lor e luat de
studenți.
„Colțea“
e spital clinic și nu are secție de chirurgie plastică reconstructivă, dar
șapte din primele victime salvate de la Colectiv ajung aici, încă din prima oră
de după izbucnirea incendiului. Potrivit lui Raed Arafat, sunt transportați
aici inițial pentru stabilizare, după care transferați la spitale în care li se
pot acorda îngrijirile necesare pacienților cu arsuri grave.
La
Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila“ din
București sunt internate douăsprezece din victimele incendiului. Una este
intubată, șapte sunt încă în terapie intensivă. Pentru celelalte patru, starea
de sănătate s-a îmbunătățit la începutul săptămânii, când se discuta chiar
varianta mutării lor pe secții. Col. dr. Bogdan Marinescu, șeful secției de
chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă de la Militar, spune că a fost
cea mai mare operațiune de salvare din cariera lui și e impresionat de spiritul
de solidaritate manifestat de colegii lui. „Au venit din proprie inițiativă
medici pensionari, a venit șefa secției de chirurgie plastică de acum zece ani.
Are 67 de ani și ne-am trezit cu dânsa aici. A venit și o colegă care era în
concediu de maternitate. A fost o mobilizare incredibilă. Mulți stăteau pe
holuri, veniseră doar ca să ne susțină. Au fost 47 de doctori și 67 de
asistente în noaptea de vineri. Au stat de la miezul nopții până sâmbătă la
prânz, când am terminat operațiile.“ Zi de zi, o echipă compusă dintr-un medic
orelist, un oftalmolog, un pneumolog și un psihiatru evaluează fiecare pacient,
în unele cazuri de mai multe ori pe zi.
La
Floreasca, din 56 au rămas cei 14 mai grav afectați de incendiu. E singurul
centru cu experiență în tratarea arșilor cu politraumatisme. Totuși, niciunul
dintre ei nu este tratat în unitatea de elită pentru arși, în care s-au
investit peste 8,5 milioane de euro. Motivul? Lipsa de personal, acuză în primă
fază responsabilii. Deși e dotată cu aparatură de ultimă generație pentru
îngrijirea bolnavilor cu arsuri grave, clinica a rămas nefolosită. Dimensionată
la cinci paturi, ar fi fost neîncăpătoare pentru cei 14 pacienți, iar subdimensionarea
personalului a făcut mai logică gruparea pacienților într-un singur sector,
oferă o explicație, pentru Digi24, prof. dr. Ioan Lascăr, șeful clinicii de
arși din Spitalul Floreasca. „Am convenit și am considerat necesar să grupăm
toți pacienții într-o singură locație. Serviciul de terapie intensivă le-a
dedicat numărul corespunzător de paturi, pentru a putea fi monitorizați în
comun și pentru a utiliza resursa umană cu maximă eficiență. Ar fi evident
ilogic să alergăm resursa umană între două etaje, având cinci pacienți într-un
loc și nouă pacienți într-alt loc“, a adăugat Lascăr.
Lucrările
la clinica de arși de la Spitalul de Urgență Floreasca au fost finalizate în
2008, însă aceasta a fost deschisă abia în aprilie 2015. Până atunci nu exista
aparatura necesară. Unitatea este dotată cu o uzină de aer steril care intră
prin plafon și o cameră pentru oxigenoterapie hiperbară. Permite igienizarea
bolnavilor cu un minimum de mișcări, astfel încât traumatismele lor să nu fie
agravate prin aceste manevre. Ca structură, e unică în țară. Este destinată
special pacienților cu arsuri grave, pe care îi poate ajuta să se vindece mai
repede și cărora le crește șansele de supraviețuire. Dacă e folosită.
Construcția
unității a fost realizată în întregime cu fonduri de la Primăria sectorului 1.
Aparatura medicală a fost achiziționată cu finanțare de la Ministerul
Sănătății: 4,2 milioane de euro, la care s-au adăugat din sponsorizări alți
89.000 de euro, potrivit Mediafax. Aici se pot face și operații în caz de calamități
și accidente colective. Pacienții pot fi îmbăiați, conectați la aparatele care
îi ajută să respire și să nu simtă durerea. Unitatea dispune de cinci saloane,
cu un pat pe salon, astfel încât cei arși să nu intre în contact unii cu alții
și se scade astfel riscul infecțiilor.
La
șapte luni de la inaugurarea sălii, personalul e încă în curs de recrutare.
Într-o primă instanță, unitatea s-ar fi confruntat cu o problemă tehnică.
„Niște probleme la sistemul de aer“, explică jurnaliștilor prof. dr. Ioan Lascăr.
Șeful secției de chirurgie plastică de la Floreasca spune însă că problemele au
fost remediate, dar nu s-a dorit separarea bolnavilor. Luni, în direct la radio
Europa FM, ministrul Nicolae Bănicioiu declară inițial că „unitatea e în stare
de a fi funcțională“, după care admite că „din câte știu și din ce mi-a spus
profesorul Lascăr, ea nu e funcțională acum, dar va deveni funcțională în
câteva zile, pentru că a avut o problemă tehnică“. Ministrul mai spune și că
sala a fost inaugurată în aprilie, ca să nu se piardă banii de la Banca
Mondială, finanțatorul proiectului.
„Pe
măsură ce se disociază gravitatea pacienților, vom putea să selectăm și
pacienții pe care să îi transferăm în unitatea de arși. Vor fi cei mai gravi“,
ne promite prof. dr. Ioan Lascăr la patru zile de la tragedia din Colectiv. E
chestiune de câteva zile. Îl întreb de ce a preferat totuși să țină toți
bolnavii din Floreasca într-un sector al terapiei intensive. De ce nu s-a făcut
de la început această triere? Invocă motive logistice, de organizare a
personalului, dar și unele mai emoționale: „Din 14 pacienți cu arsuri grave, pe
care dintre ei să îi ducem acolo?“. Șase din cei 14 pacienți internați la
Floreasca sunt în stare critică. Evoluția tuturor este imprevizibilă, din cauza
cocktailului specific de substanțe toxice eliberate prin arderea buretelui care
căptușea clubul Colectiv. „Nu știm în totalitate posibilele efecte generate de
respectivele substanțe asupra corpului uman. Suntem abia la început (n.n.:
discuția avea loc marți), urmează zece zile în care pot să apară complicații
majore cu risc vital în cazurile acestea“. Lascăr e de acord că șansele de
supraviețuire a pacienților ar fi crescut dacă ar fi fost tratați în unități
speciale pentru arși. Cu cât? „Întrebați-l pe bunul Dumnezeu. Niciodată nu știm
dacă, după efortul acesta, uman și material, pacientul scapă“.
În
noaptea cu incendiul, la Floreasca au venit să participe la operațiunea de
salvare aproape toți doctorii, spune șeful clinicii de chirurgie plastică.
„S-au mobilizat spontan. Pe mine nu mă surprinde, asta e o atitudine firească
la Spitalul de Urgență.“ Toate cadrele medicale sunt neîntrerupt în priză.
Îngrijirea arșilor presupune o activitate continuă de bloc operator, iar
fiecare schimbare a pansamentelor reprezintă o intervenție dureroasă. Pacienții
trebuie monitorizați fără oprire. „Personalul este turat la maximum, dar
evident că acesta este regimul de activitate într-un spital de urgențe.“ La
Floreasca se tratează în mod obișnuit cele mai complexe cazuri de arsuri cu
politraumatisme. La Spitalul de Arși, ambulanțele aduc în mod obișnuit arsurile
grave pure – fără traumatisme asociate.
Prof.
dr. Ioan Lascăr face parte dintr-o comisie închegată de Ministerul Sănătății
pentru a coordona îngrijirile celor 137 de răniți. Crede că din punctul de
vedere al infrastructurii „nu lipsește nimic în niciuna din cele 13 unități
care se ocupă de cei bolnavi“. Dă asigurări că, deși nivelul de experiență este
diferit în clinicile care tratează răniții, „se intervine pe același palier de
calitate“. „Fiecare chirurg plastician are în competență îngrijirea bolnavilor
arși grav.“ Totuși, aceștia ar fi ajuns în mod normal la Floreasca sau la Spitalul
de Arși, dacă numărul victimelor nu ar fi fost atât de mare. Pentru că nu au
avut probleme de personal, cei de la Floreasca au împrumutat și altor unități
rezidenți și specialiști: „am îndrumat ici-colo o rezidentă, un medic
specialist, unul primar, care să ajute echipele acolo unde personalul de
specialitate este mai puțin numeros“.
Între
spitalele din București sunt plimbate și ventilatoarele, ca să ajungă unde
nevoia o cere. O anunță vag Arafat în noaptea tragediei. De la Institutul
Național de Boli Infecțioase „Matei Balș“ și de la Fundeni, de pildă, au plecat
ventilatoare care nu se aflau în uz către spitalele de urgență implicate în
operațiunea de salvare, îmi explică profesorul Săndesc.
„Noi
avem nevoie de un BMW și avem acasă o căruță“, descrie plastic prof. dr. Dragoș
Pieptu nivelul la care se intervine în cazurile de mari arși în România. Crede
că am rămas în urmă cu zeci de ani față de standardele europene. „Nu îmi pot
imagina că sistemul poate face față, în caz de catastrofă. În condiții de
liniște, nu putem salva la o rată comparabilă cu a țărilor civilizate un
pacient cu arsuri grave.“ Centrele dedicate îngrijirii celor cu arsuri pe mare
parte din suprafața corpului, la standarde occidentale pot crește semnificativ
ratele de supraviețuire ale bolnavilor. Dar ele necesită infrastructură
specială, circuite corect amenajate, o echipă dedicată, aparatură performantă.
„Dăruirea oamenilor nu ține loc de infrastructură“, spune profesorul ieșean.
„Doctorii sunt dedicați, dar sunt cu mâinile aproape goale, orice ar face. E
nevoie de aparatură, organizare, personal, un număr suficient de anesteziști,
un număr suficient de chirurgi plasticieni, un număr enorm de asistente. O
asistentă pe tură lângă un pacient. Nu avem asta nicăieri în România. Concepția
de asistență primară precoce lipsește, lipsesc substituenții cutanați...“.
Pacientul cu arsuri grave suferă chiar mai multe intervenții chirurgicale pe
zi, poate rămâne intubat chiar și două luni, are nevoie de condiții sterile
maxime și ideal este să fie tratat într-o rezervă individuală.
Mobilizați
într-un Excel
Ministrul
sănătății precizează că niciunul dintre spitalele care au primit răniți nu și-a
modificat activitatea de bază și nicio urgență nu a rămas nepreluată. Medicii
din spitale povestesc însă despre un sistem cu toți nervii întinși și toți
mușchii în febră musculară. Doctorii, asistenții medicali, studenții veniți
de-acasă să ajute lucrează ca pe front. Fără să se oprească. Taie, cos,
intubează, bandajează, curăță, peticesc, alină. În afara sistemului se nasc
inițiative de tot felul. Generozitatea vine pe toate căile. Voluntarii pun mai
întâi mâna pe telefoane și întreabă oamenii din spitale ce nevoi au. Merg acolo
cu apă și alimente. Pentru medici și asistenți. Pentru familiile și prietenii
care merg de la un spital la altul căutându-și oamenii dragi. Companiile se
mobilizează la rândul lor în viteză – unele spontan, altele îndemnate. Mâinile
de ajutor întinse din locuri neașteptate trebuie să se întâlnească ordonat, ca
binele să ajungă eficient unde trebuie. Cine face asta mai ușor? Nu Ministerul
Sănătății. Ionuț Oprea, un publicitar, deschide un fișier Excel public, care
circulă pe Facebook, pentru ca lumea să știe unde și cu ce poate ajuta. Oamenii
notează în el nevoile fiecărui spital, cu ora la care sunt raportate, date de
contact din interior, resurse. Găsesc soluții. Excel-ul devine un inventar
colectiv al faptelor bune.
Oamenii
se cheamă unii pe alții la donarea de sânge și merg în grupuri care copleșesc
capacitatea de recoltare a sistemului. Se bat toate recordurile de donare. Dacă
la fel de multă lume ar face gestul acesta într-o zi obișnuită, România n-ar
mai traversa crize de sânge. Zile întregi, donatorii stau la cozi uriașe, la
punctele de recoltare a sângelui. Voluntarii le împart apă, sandviciuri și
dulciuri. În spitale, oamenii răniți la Colectiv aveau nevoie de sângele lor.
Nimeni nu se plânge. Personalul de la Centrul de Transfuzie Sanguină București
face tot posibilul pentru ca nimeni să nu aștepte mai mult decât e nevoie.
Medicii și asistentele se arată impresionați de răbdarea și solidaritatea
arătate de donatori, cei mai mulți tineri. „910 donatori au intrat astăzi în
CTS București. Au așteptat la cozi care parcă nu se mai terminau, s-au supus
controalelor medicale, au donat și în final ne-au mulțumit! Ei ne‑au mulțumit
nouă! Nu-mi venea să cred, eu mă pregăteam să le cer scuze pentru orele de
așteptare și ei ne-au mulțumit! A fost încă o dovadă de solidaritate, cu
răniții din spitale pentru care voiau să doneze sângele lor și cu noi,
înțelegând că suntem copleșiți de numărul mare și nu putem să-i preluăm în timp
scurt, asumându-și orele de așteptare“, povestește Doina Goșa, directoarea CTS
București. Luni după-amiază, necesarul de sânge e acoperit pentru moment, așa
că medicii îi roagă pe cei dornici să doneze să vină în săptămânile următoare.
Nevoia va atinge curând un nou vârf. Bolnavii arși vor necesita săptămâni
întregi transfuzii pentru a supraviețui, pe măsură ce vor suferi mai multe
intervenții chirurgicale.
Nu ne trebuie
Încă
din primele ore ale îngrijirii bolnavilor în stare gravă, aparținătorii lor,
dar și medicii sau asistenți medicali au început să ceară ajutorul comunității
pentru a acoperi lipsurile din spitale. Oficial, nu e nevoie de nimic.
Ministerul Sănătății are situația sub control, asigură toate resursele, prin
programele de ATI și prin acțiunile prioritate. O spun, în repetate declarații,
reprezentanții ministerului. Neoficial, voluntarii – că sunt farmacii private,
că sunt oameni simpli care vor doar să pună umărul – caută să rezolve celulele
galbene din Excelul solidarității. Acolo, voluntarii din teren, unii studenți
la medicină, scriu de lipsa pansamentelor sau a unora dintre medicamentele
esențiale. Marile spitale de urgență din Capitală rămân, pe rând, ca și restul
centrelor care au primit răniți, fără: grassolind (pansamente pentru plăgi
arse, banale ca aspirina), dermazin, feșe, comprese sterile, saltele
antiescară, unguente cu betadină, cearșafuri absorbante, paracetamol
injectabil, ketorol, algocalmin, osetron injectabil, scutece pentru adulți,
alcool sanitar, mănuși sterile, albumină, măști de unică folosință, pungi de
sondă urinară. Fără să-i mobilizeze vreun ONG, școala sau partidul, oamenii
cumpără cele necesare din economiile personale. Alteori conving farmaciile să
doneze medicamentele și consumabilele. Materna, de pildă, ajută cu produse
substituente ale dermului și epidermului. Au trimis graftygen și velodrem celor
de la Spitalul de Urgență Floreasca, la „Sfântul Ioan“, „Bagdasar-Arseni“ și la
Municipal.
Medicul
Adrian Stănculea, purtător de cuvânt la Spitalul de arși, iese public pentru a
dezminți zvonul potrivit căruia instituția este în criză de medicamente. Spune
că Ministerul Sănătății, alături de mai multe firme de medicamente, a asigurat
spitalelor tot ce este necesar pentru tratarea răniților din incendiu. „Am
înțeles că a circulat pe Facebook un anunț că Spitalul de Arși nu ar avea
medicamente și ar fi probleme financiare, lucru total fals“, explică Stănculea.
La spital au mers oameni și reprezentanți ai unor companii cu medicamente și
pansamente. „Actul lor este foarte frumos, dar poate că cel mai logic și cel
mai bine ar fi să sune la fiecare spital în parte, unde vor să facă donațiile,
să-i întrebe pe cei de acolo dacă au nevoie de ceva. E păcat, pentru că oamenii
își risipesc banii și energia luându-se după un motiv idiot și total tâmpit
lansat pe Facebook de cineva care nu are nicio pregătire. Vă rog, cei care vor
să doneze să sune înainte la spital, să vadă dacă e nevoie de ceva“, îndeamnă
medicul. Cei care au lăsat perfuzabile, fiole de vitamina C, comprese și unele
antibiotice la spital îl contrazic.
„Spitalele
au avut tot ce era necesar“, spune prof. dr. Dorel Săndesc, secretar de stat în
Ministerul Sănătății. „Dacă tragedia s-ar fi petrecut în urmă cu câțiva ani,
spitalele nu ar fi făcut față“. Dar, mulțumită programelor de ATI pe traumă și
programelor de acțiuni prioritare (prin care se achiziționează medicamente,
consumabile și reactivi pentru unitățile din care acestea lipsesc),
aprovizionarea e mai facilă și mai rapidă, explică el. Dr. Cristian Nițescu,
directorul medical al Spitalului Clinic de Urgență Chirurgie Plastică,
Reparatorie și Arsuri, spune că, într-adevăr, resurse au fost și sunt, dar asta
și datorită mobilizării din partea populației: „Au fost firme, persoane fizice
care au făcut donații de materiale sanitare, consumabile, apă, alimente, de
toate. Au prins foarte bine. Volumul e mare, consumul e mare. Dar, în general,
când avem o problemă la orizont, o anunțăm la minister și ni se aduc, se
mobilizează niște fonduri“.
Tratamentul
arșilor costă enorm. Îngrijirea unui bolnav cu arsuri pe 90% din suprafața
corpului depășea, în urmă cu doi ani, la Floreasca, opt sute de mii de euro
pentru o perioadă de trei luni, își amintește profesorul Lascăr. Ministerul
Sănătății dă asigurări, pe mai multe voci, că va acoperi toate cheltuielile –
și nu doar pe cele imediate. Cât despre resursa umană, nimeni nu poate nega
rolul enorm jucat de voluntari, din comunitatea medicală și din afara ei. O
recunoaște și ministrul: „Și populația, și medicii au făcut niște gesturi
extraordinare. În continuare, situația este critică, dar am toată încrederea în
personalul medical de aici și am toate motivele să am încredere“, declara
Bănicioiu sâmbătă, 31 octombrie.
Sprijinul
străinilor
După
tragedie, specialiști din Israel și Franța se oferă să dea o mână de ajutor
colegilor din România în tratarea răniților. În ciuda experienței, se arată
impresionați de rănile teribile suferite de tinerii supraviețuitori ai
incendiului și spun că nu s-ar fi descurcat mai bine ca medicii români în
tratarea acestor cazuri speciale. „Cred că echipa medicală face un efort eroic
pentru a face față provocării. Nu am întâlnit în viața mea o asemenea
tragedie“, spune dr. Yaron Shoham, un chirurg israelian care s-a alăturat
echipei de la „Bagdasar-Arseni“. Medicii vin din Israel nu doar cu experiența
lor, utilă în intervențiile chirurgicale dificile, ci și cu tratamente
inovatoare. Printre ele, o cremă specială pentru cicatrizarea rănilor și pentru
dureri.
O
delegație de medici francezi vizitează cinci dintre spitalele în care sunt
internate victimele. Evaluează aici răniții, împreună cu chirurgii plasticieni
de la noi. Marc Chaouat, reprezentant al Societății franceze de studiere și
tratare a arsurilor, recunoaște că „în cei douăzeci de ani de experiență în
chirurgie plastică, nu m-am confruntat cu o astfel de situație, cu un număr
atât de mare de pacienți tratați simultan“.
Nu
sunt singurii care vor să ajute. Ministerele Sănătății din Moldova, Germania,
Austria (și medicii lor) se oferă să îl sprijine pe al nostru, dar mesajul
autorităților este că ne descurcăm și fără. Târziu, Victor Ponta îi transmite
lui Bănicioiu că poate ar fi bine să accepte și ajutorul de peste graniță.
„Ministerul Sănătății, vă rog să țineți legătura cu toți prietenii noștri din
afară care pot să trimită medici sau care eventual pot să preia din pacienți.
Cât mai mult efort și cât mai multe minți și resurse, cu atât mai bine. Să
faceți acest lucru și sunt convins că sunt mulți care vor vrea în continuare să
ne ajute, cum s-a întâmplat zilele acestea“, spune Ponta în timpul ședinței de
guvern de marți. Asta după mai multe zile în care guvernul și ministerul de
resort au rămas fideli devizei „prin noi înșine“.
Pentru
rănile care nu se văd
O
inițiativă a unui grup de psihiatri și psihologi, ținând de Colegiul
Psihologilor din România și Fundația Estuar (un ONG cu activitate în zona
sănătății mintale), suplinește în prezent nevoia de sprijin psihologic generată
de tragedie. Grupul este coordonat de dr. Gabriel Diaconu, specialist în
psihotraumatologie. Peste 80 de voluntari se strâng în nici trei zile. Ei se
ocupă de asistența și consilierea psihologică a victimelor, aparținătorilor,
paramedicilor, pompierilor, medicilor și tuturor celor care au suferit în urma
tragediei. Merg în spitale, unde au grijă de supraviețuitori și familiile lor.
Oferă, în paralel, și sesiuni de consiliere în cabinete de specialitate pentru
toți ceilalți afectați de cele întâmplate vineri seară. Tot ei au deschis luni
și o linie telefonică de urgență, 021.9647, pentru victimele incendiului,
familiile acestora, dar și pentru salvatori. Linia funcționează nonstop, în
regim de call-center. Cei care sună la acest număr unic pentru a primi ajutor
își lasă aici datele și un număr de contact. Apelurile sunt transmise către
grupul de intervenție pe parcursul aceleiași zile, urmând ca personalul de
contact să aloce cazul unuia dintre psihologii voluntari. Intervenția e posibil
să fie extinsă și în orașele riverane, în funcție de cerere și nivelul de
necesitate. Pe lista celor care oferă asistență psihologică se mai înscriu și
„Salvați Copiii“, Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, Asociația
Română de Psihoterapie Integrativă, Bellanima Medical Center și alte câteva
clinici sau cabinete individuale.
Sprijinul
acesta va fi vital în lunile următoare. Nu doar pentru cei care suferă în
spitale sau și-au pierdut apropiați în incendiu, ci și pentru personalul
medical implicat în misiunea de salvare. La SABIF, de pildă, nu există un
compartiment care să asigure asistență psihologică personalului afectat de
scenele tragice trăite vineri noaptea. „Aceștia nu sunt oameni care, după ce au
terminat acțiunea de la discotecă, au plecat acasă sau au intrat în concediu de
odihnă. Ei și-au continuat munca la salvare, au continuat să rezolve cazuri
până dimineața, au continuat să vină la serviciu în turele lor obișnuite. Nu
le-a fost ușor“, explică dr. Alis Grasu. Spune că vor cere ajutorul grupului de
voluntari și al altor specialiști. „Lăsăm puțin măcar să prindă crustă rănile,
după care putem să le și tratăm“.
Resursele
din privat
Tot
în sprijinul sistemului copleșit de dimensiunea urgenței sar și mai multe
organizații din mediul privat: clinici, spitale, lanțuri de farmacii. La 31
octombrie, Medlife pune la dispoziția victimelor serviciul de chirurgie
plastică din camera de gardă a spitalului Life Memorial Hospital, pentru
tratament în regim ambulatoriu. Se oferă și să ajute spitalele publice în
completarea rezervelor de sânge, venind cu materiale sanitare și personal
medical. „În acest moment, avem deja cadre medicale repartizate în unitățile
medicale care au solicitat sprijinul. Pe această cale ne exprimăm
disponibilitatea de a oferi resursele noastre și altor unități care gestionează
starea de sănătate a victimelor. Suntem dispuși să asigurăm și intervenții de
chirurgie plastică pacienților care au nevoie“, anunță lanțul de clinici
într-un comunicat emis la 31 octombrie. Echipa de la Sanador face un gest
similar: oferă autorităților publice materiale sanitare, personal și ambulanțe
pe parcursul managementului acestei urgențe complexe: „Suntem dispuși să oferim
intervenții de reconstrucție plastică pacienților direcționați de autoritățile
care gestionează această criză“. Cu aparatură, medicamente și consumabile
medicale contribuie și Rețeaua privată de sănătate Regina Maria. Centrul
medical Anadolu din Turcia s-a oferit să asigure asistență medicală la clinica
din Istanbul pentru victimele ale căror arsuri nu depășesc 30% din suprafața
corpului. Medas își pune la dispoziție laboratorul pentru analize medicale.
Zepter le dăruiește răniților Bioptron, tratament non-invaziv pentru arsurile
de gradul I și II și consultanță pentru folosirea lui. Cei de la Fundația Mihai
Neșu – ședințe de oxigenoterapie hiperbară. Un laborator din Iași spune că va
face gratuit proteze oculare individualizate pentru supraviețuitorii
incendiului din Colectiv, care le vor necesita. Numărul celor care își pun la dispoziție
gratuit serviciile sau produsele e atât de mare că nu le putem nota aici pe
toate. E suficient să spunem că, pe lângă sprijinul pe partea medicală, au
venit tot felul de ajutoare: de la companii care au furnizat mâncare și apă
până la firme de pompe funebre.
