Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Rândunică pentru o dorită primăvară

Viața Medicală
Paula ROMANESCU miercuri, 6 noiembrie 2013
   Nu, doamnelor, nu mai daţi fuga la Viena, la Paris, la Milano sau pe alte coclauri simandicoase unde cresc, precum ciupercile după burniţă, promisiuni de excelenţă în arta medicală, dacă vi s-a infectat o unghiuţă după ultima şedinţă de scurtare a gheruţelor deja deprinse cu agăţatul oportunităţilor de tot felul, mai toate măsurabile în bani! Nu, domnilor, nu ignoraţi actul medical din România doar pentru că v-aţi trezit dintr-o dată pe nişte trepte mult prea înalte ale scării sociale şi, prinşi de-o îmbătătoare ameţeală, nu mai concepeţi să vă lăsaţi beteşugurile trupului decât în grija unor specialişti deprinşi a recunoaşte prompt simptomele de aroganţă fără frontiere şi, în consecinţă, să înceapă a vă investiga prin stabilirea unui diagnostic exprimat printr-o cifră urmată de mai multe zerouri.
   Să fie întâmplător că mii de medici şi personal cu pregătire medie de specialitate din România au fost atraşi de clinicile din Europa noastră cea de toate nivelurile, ca şi de cele de peste Atlantic, în speranţa omenească de un ubi bene care pe la noi pare a nu-şi mai găsi adresă? Este deci de presupus că, în vremea noastră, performanţa medicală mondială nu este străină de contribuţia românească. Dar la noi acasă, în ţară adică, ce se-ntâmplă, doctore?
   După marea harababură începută cu acel decembrie ’89, medicina românească a fost prinsă în malaxoarele reformei. Au fost închise spitale, au fost înfiinţate clinici particulare, au fost modernizate şi dotate cu aparatură performantă de investigare şi spitalele rămase „de stat“, şi particularele, s-au înregistrat performanţe de excepţie etc.

*

    Fusei şi eu la Zilele Spitalului Orăşenesc de Urgenţă Târgu Cărbuneşti, eveniment ajuns la a noua ediţie, întru evidenţierea drumului parcurs de slujitorii medicinii în cea dintâi instituţie spitalicească din judeţul Gorj, de la a cărei înfiinţare au trecut 121 de ani. Organizarea evenimentului se înscrie în dorinţele familiei medicale a Spitalului Orăşenesc de Urgenţă Târgu Cărbuneşti de a face, cu fiecare an care trece, evaluarea acelui „de unde şi încotro“ de care a amintit, în deschidere, managerul de astăzi, dr. Constantin Tîrziu. În caietul-program al manifestărilor de anul acesta, se şi consemnează: „Când vrei să vezi unde-ai ajuns, arunci o privire în urmă să vezi de unde ai plecat“. Să vedem deci!
   În 1892, aşezământul (unul din cele patru asemenea spitale din Regatul României) avea „un pavilion central cu două saloane mari, bine luminate şi aerisite“ (cu 30 de paturi: 15 pentru bărbaţi şi 15 pentru femei), iar la extremităţI, două saloane mai mici, care serveau drept izolator pentru contagioşi. Mai existau aici: farmacie, cabinet de consultaţii, biroul medicului, iar înDr. Constantin Târziu, managerul spitalului, lângă bustul ilustrului său predecesor, dr. Victor Bellu curte locuinţa pentru medic şi, respectiv, administratorul spitalului, o clădire pentru serviciile gospodăreşti – bucătărie, magazie, spălătorie, beci, pod, grajduri, şaretă, căruţă, sanie (înlocuite astăzi cu salvările cu mulţi cai-putere), de care se îngrijeau vizitiul şi rândaşii. Asta până la incendiul din 1910, care a ras de pe faţa pământului grajdul şi dependinţele. Prin 1927, sora Brătienilor (Vintilă şi Ion), Maria Balş, a dispus ridicarea unei noi clădiri pe locul „ars“, care să servească drept azil de bătrâni, transformat ulterior în secţie de tuberculoză, închisă apoi, în perioada 1932–1936, din lipsă de fonduri (parcă am mai auzit expresia aceasta).
   Să-i amintim însă pe medicii care şi-au legat numele de istoricul acestui aşezământ spitalicesc, începând cu anul inaugurării – 1892: doctorii Ninoveanu, Metzulescu, Ion Eremia, Ion Dumitrescu, Constantin Comăneanu, iar, din anul 1902, franţuzul Ernesc Foulquier (răpus în 1911 de o febră tifoidă). A urmat, apoi, lunga perioadă de „manageriat“ a doctorului Victor Bellu (1911–1941), care a adus substanţiale îmbunătăţiri atât pe linia procedeelor terapeutice, cât şi pe cea gospodărească. Şi a venit Războiul. La conducerea spitalului se succed: dr. Nicolae Perciun (până în 1944); Romeo Popescu şi Romulus Săndulescu (până în 1954). Secţia de tuberculoză se desfiinţează, sanatoriul se mută pe Dealul Mamului, cu profil de tuberculoză infantilă, sub conducerea mai întâi a doctorului Săndulescu, urmat apoi de dr. Valeriu Ciucă, dr. Raul Hreniuc şi dr. Raisa Marinescu.
   Din 1954, Spitalul Tg. Cărbuneşti devine Spitalul Raional Gilort, sub conducerea medicului Viorel Ranga, viitor profesor la Facultatea de Medicină din Capitală. Atunci, spitalul avea patru secţii: medicină internă, chirurgie, obstetrică-ginecologie, pediatrie. A venit şi industrializarea zonei. Adresabilitatea către serviciile medicale a sporit, numărul „prestatorilor“ de servicii medicale s-a mărit, s-au reamenajat (şi mărit) pavilioanele existente, numărul paturilor a ajuns la 180. Din 1960 îi aflăm directori aici pe: Ovidiu Xenakis, Ion Puchiu, Ion Abrudan, Ştefan Marinescu, Grigore Scăueru, Cornel Munteanu, Nicolae Burghiu, Dan Duminecă, Aristică Moroşanu, Aurel Dobran, Ion Scrieciu şi, în anii din urmă, Constantin Tîrziu.
   Astăzi, potrivit clasificării făcute de Ministerul Sănătăţii, Spitalul Orăşenesc de Urgenţă Târgu Cărbuneşti se poziţionează ca spital de nivelul III. Este structurat pe nouă secţii, opt compartimente şi două secţii externe. Are 343 de paturi, 73 de medici specialişti, 24 de medici rezidenţi, la care se adaugă personalul mediu şi auxiliar sanitar. A crescut spectrul de specialităţi medicale prin încadrarea de noi medici, s-a mărit numărul liniilor de gardă (de la două în 2004, la şapte în 2008, până la zece în prezent).

*

   La conferinţa „Medicina – artă, ştiinţă, conştiinţă“, au fost prezentate mai multe lucrări (în special prezentări de caz) de medici specialişti din Gorj, Craiova, Timişoara, Bucureşti. Au fost, de asemenea, prezentate tratamente noi, performanţe şi aplicaţii. Personal, am fost impresionată de comunicarea unui tânăr chirurg, cu o prezentare de caz, care a înţeles „ce trebuie să faci şi atunci când nu ştii ce trebuie să faci“. Aşa mi-am explicat de ce dr. Luiza Diţu – „paznic de far“ (la marea cu numele de viaţă), pe ţărmul de la Secţia obstetrică-ginecologie, îngăduindu-mi să ating cu privirea micile comori – nou-născuţii – s-a aplecat ca pentru închinăciune asupra unui pruncuţ care-ncepuse să plângă (o fi simţit prezenţă străină în aerul din jur?) şi care, la atingerea de locul în care de obicei bate o inimă, s-a liniştit pe dată. Mie îmi sunau în minte versurile lui Marin al nostru cel „Ensoleillé“ din „Ctitorie“: „Aşa cum stai, /cu mâinile împreunate la piept,/ pari o soţie de voievod ce-şi ţine în braţe ctitoria. //Şi parcă aud, de dincolo de dispariţia materiei: /Noi, Ion şi Ioana, /după puterile noastre /am durat acest sfânt copil /întru veşnica pomenire /a acestui soare şi-a acestui pământ“. Alături de doctoriţa Diţu, cu „ctitoria“ în braţe, asistenta Melania Bălăceanu: „Acum nu avem decât patru nou-născuţi. Săptămâna trecută am avut douăzeci“.
   La Cardiologie, dr. Irina Cojoacă se ocupa de un pacient firav pe al cărui trup fuseseră montaţi electrozii de monitorizare a ritmului cardiac. La Pneumologie, dr. Elena Vlad era într-un moment de... respiro. La Gastroenterologie însă, dr. Constantin Scrieciu era anturat de doi feciori zdraveni în uniformă de apărători ai ordinii. „Hait, mi-am zis, ce-o fi cu poliţia pe-aici?“ Oameni şi ei, beneficiaseră de servicii medicale şi acum „veniră“ să li se dea adeverinţă că n-au voie să se spetească muncind şi că efortul le dăunează grav (mai ceva decât „zahărul, sarea şi grăsimile“). Zâmbeau galeş. Medicul le răspundea cu acelaşi zâmbet (parcă niţel mai sprinţar), explicându-le speriaţilor de efort că sunt perfect sănătoşi şi că nu-i pândeşte niciun pericol dacă va trebui să se angajeze într-un mic cros cu niscai infractori iuţi de... mână. Preopinenţii au plecat în pas voios la datorie, fericiţi că fură asiguraţi de o stare perfectă de sănătate.
   Pe culoar tocmai năvălise un alai ce însoţea un puradel care-nghiţise nu se ştie ce (şi câtă) licoare bahică. Adulţii iubitori şi panicaţi vorbeau toţi odată cerând imperativ: „Salvaţi-l! Dacă o mierleşte, vă termin pe toţi!“. N-a mierlit-o. Trăim, vădit lucru, într-o ţară veselă, cu fibră biologică solidă.
   Pe bănci, la soare, pacienţi. Par să fi venit în staţiune de odihnă. Poate aşa şi sunt. Majoritatea sunt oameni de la ţară, trudiţi, obişnuiţi să robotească din zori până-n noapte pe câmp, în grădină, la animale. Cele câteva zile de spitalizare li se par (odată suferinţa învinsă) o binecuvântare.
   Cum anul acesta nu-i unul electoral, prezenţa politicienilor gorjeni (şi nu numai) a fost destul de rarefiată. Cu atât mai lăudabilă a fost prezenţa primarului din Tg. Cărbuneşti, care a dat seamă de împlinirea promisiunii făcute în urmă cu un an, de a pune la dispoziţia medicilor rezidenţi locuinţe. Imobilul ridicat peste drum de spital a devenit casă pentru 25 de slujitori ai medicinii (cu sau fără familie, tineri sau foşti tineri).

   Un fost „copil de trupă“ (din „armata“ de ieri a luptătorilor cu maladiile de aici), ajuns azi senator, a amintit cu nostalgie de vremea când mama sa lucra aici, iar condiţiile nu erau dintre cele mai bune, neuitând însă să se plângă (fix acum?!) de cât de bombardat este de apelurile telefonice ale managerului acestui spital, care „mereu are ceva de solicitat“. Păi nu tocmai de asta a ajuns el oare senator? Nu e de datoria sa să răspundă dezideratelor celor care vor să facă performanţă? Spitalul acesta ar mai avea nevoie de aparatură IRM şi pentru efectuarea de dializă, ca să nu mai trebuiască să-şi trimită pacienţii spre alte centre. Acest obiectiv trebuie realizat, spune dr. Constantin Tîrziu. De ce nu mă îndoiesc că va reuşi?

*

   Doamnelor şi domnilor, nu mai daţi fuga la Viena, la Paris ori pe la alte capitale atunci când sănătatea vă este precară. Avem condiţii şi în România. Spitalul de la Târgu Cărbuneşti este un exemplu.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.