La începutul anului 2009, când dna dr. Elena Olaru prelua prin concurs postul de manager al Spitalului din Găeşti (judeţul Dâmboviţa), situaţia financiară a instituţiei era puternic grevată de o datorie de şase miliarde de lei vechi. Fapt ce făcea dificilă nu numai funcţionarea normală, dar, mai ales, demararea unui minim program de dezvoltare şi înzestrare în susţinerea unui act medical eficient. În acelaşi judeţ, o astfel de soartă a avut-o Spitalul din Titu. Pentru un medic care vreme de peste 26 de ani îşi dăruise viaţa oamenilor din zonă, asemeni multor alţi colegi, de altfel, faptul punea în cauză propria existenţă profesională şi umană. Acel nu! incomod dar necesar trebuia pus în discuţie.

Operaţii de reanimare

   Cifrele ameninţătoare se cereau introduse într-o ecuaţie a supravieţuirii. La unele contracte s-a renunţat, serviciile revenind personalului spitalului. În special cele de birocraţie medicală. Celelalte, negociate strâns la preţuri cât mai mici posibil. Fără rabat. În anul 2009, au fost lichidate patru miliarde din datorii, în cel următor – ultimele două. Dorinţa firească de a-şi afirma un statut modern căpătase drept de liberă practică. O minimă încurajare a venit din partea Ministerului Sănătăţii, care a furnizat fondurile necesare modernizării staţiei de sterilizare a spitalului şi procurării aparaturii de laborator. Mai modest, primăria oraşului a asfaltat curtea unităţii, a montat bănci şi în curând va sădi copaci, spre a se asigura bolnavilor un mediu ambiental plăcut. Prin eforturi proprii, ale spitalului, s-a înlocuit acoperişul deteriorat al bucătăriei, s-a igienizat secţia ginecologie, a fost dat în funcţiune un grup electrogen şi s-au amenajat două grupuri sanitare în ambulatoriul de specialitate.

   Printr-o convieţuire de decenii, spitalul, personalul medical capătă o percepţie sporită din partea localnicilor, care, aici de generaţii, şi-au vindecat durerile, şi-au prelungit viaţa. Spitalul, deci, nu mai este doar al statului, ci şi al lor, al beneficiarilor direcţi care şi-l asumă. Unul din aleşii locali, deputatul Iulian Vladu, a dedicat eforturi importante obţinerii unor fonduri – materializate în modernizarea bucătăriei şi a secţiei de reanimare, procurarea unui ecograf şi a trei monitoare pentru terapia intensivă.

   Nu a fost neglijat faptul că, de multe decenii, Găeştiul a devenit fabricantul naţional al frigiderelor. Puternica şi prestigioasa întreprindere locală Arctic Găeşti a devenit foarte receptivă la sprijinirea îngrijirilor de sănătate pentru locuitorii oraşului şi chiar pentru proprii angajaţi. În urma vizitei în unitatea medicală, dna Monica Iavodschi, directorul general, a cunoscut la faţa locului consecinţele sărăciei bugetare, dar şi spiritul gospodăresc responsabil, în stare să gestioneze eficient fonduri financiare modeste. Capitalistul, agentul de piaţă puternic şi-a dovedit o generozitate pe măsură printr-un adevărat program de sprijin financiar. A demarat prin cumpărarea unui aparat de aer condiţionat pentru farmacie, a unui calculator pentru serviciul de contabilitate. Dr. Elena Olaru intenţionează să mai solicite altele patru. Revenind la profilul de specialitate al sponsorului: bucătăria a beneficiat de o ladă frigorifică. Lunar, spitalul va primi, tot gratuit, patru-cinci frigidere, până se va ajunge la 40, cifra totală necesară. Unitatea producătoare de aparate frigorifice îmbrăţişează cu… căldură apărarea sănătăţii vieţuitorilor localităţii, oferind în acest scop o asistenţă permanentă.

Treceţi pragul cu încredere!

   Partea însufleţită a spitalului urmează a-şi completa efectivul cu încă patru medici, aflaţi acum în stagii de rezidenţiat în specialităţile ORL, neurochirurgie, ATI şi medicină de laborator. Din păcate, salariile mici nu sunt suficient de tentante pentru un medic aflat la început de drum. Concursul destinat ocupării unui post de psihiatrie a fost câştigat de un tânăr care, descurajat de salariul de numai 15 milioane de lei vechi, a refuzat să-l ocupe, urmând să-şi caute norocul în altă parte.

   Spital de gradul IV, unitatea din Găeşti are, prin firea lucrurilor, atribuţii limitate: în lipsa unui compartiment de ortopedie, cazurile de fracturi sunt trimise la spitalul judeţean; la fel, naşterile premature, în lipsa unor incubatoare. Acelaşi traseu urmează şi mulţi pacienţi ce reclamă intervenţii chirurgicale mai pretenţioase, cazurile de infarct sau accidentele vasculare cerebrale. Spitalul, cu 128 de paturi, trei secţii şi cinci compartimente, împreună cu ambulatoriul de specialitate, asistă cu profesionalism o populaţie de peste 200.000 de locuitori. Cu indicatori medicali care grăiesc de la sine: total zile de spitalizare: 36.683, durata medie 6,1 zile, utilizarea paturilor 252,2, mortalitatea 0,03. 18 medici şi 96 de cadre medii asigură o asistenţă medicală nonstop şi de calitate, fapt constatat şi cu prilejul controalelor de specialitate.

   Adresabilitatea populaţiei se situează la cote dintre cele mai bune, cu o dinamică favorabilă de la an la an. Dl dr. Romeo Tănăsescu, unul dintre „veterani“, şeful compartimentului de primiri urgenţe încă de la înfiinţare, din anul 2000, are la îndemână datele necesare: faţă de 2.000–3.000 de prezentări pe an la început, s-a ajuns actualmente la 25.000. Circa 10% sunt îndrumaţi spre internare. Aflat pe traseul autostrăzii Bucureşti-Piteşti, Spitalul Orăşenesc Găeşti se confruntă cu un număr de 75–100 de accidente rutiere pe an, cărora le acordă asistenţă de urgenţă la faţa locului. De regulă, pacienţii prezintă serioase lacune de cultură sanitară şi stil de viaţă, nu se adresează medicului la timpul potrivit. Se înregistrează şi cazuri de încălcare a disciplinei. O formă paşnică de exemplu: tinerii, după ce-şi internează părinţii în spital, uită să vină să-i mai ia acasă. Nu putem să nu luăm în seamă gradul avansat de sărăcie al multor familii din mediul rural, ale căror venituri se situează sub pragul critic. Goniţi de viaţa precară de acasă, apelează cât mai mult posibil la găzduirea spitalului, unde găsesc, pe lângă o bună îngrijire a sănătăţii, condiţii hoteliere decente şi o alimentaţie de bună calitate. Nu lipsesc, din păcate, nici agresiunile din partea unor indivizi certaţi cu legea. În urmă cu câţiva ani, nemulţumit că nu i se acorda atenţia exagerată pe care o solicitase, un individ a ameninţat o doctoriţă cu cuţitul. A fost nevoie de o intervenţie energică pentru a potoli agresorul.

   Secţia de medicină internă, condusă de dna dr. Rodica Rolea, cunoaşte gradul cel mai înalt de ocupare în anotimpul friguros. Iarna, predomină bolnavii cardiaci şi pulmonari. În rest – cirozele, gastritele. Factori puternici de risc: consumul exagerat de alcool şi tutun. Nivelul scăzut de instrucţie şi de trai se manifestă printr-un grad avansat de neglijenţă faţă de starea de sănătate proprie. Mai nou, de câţiva ani buni, din pricina veniturilor foarte scăzute, tot mai mulţi pacienţi îşi suspendă din voinţă proprie tratamentul. Ajunşi în faze critice, apelează apoi la bunele oficii ale spitalului, care le echilibrează starea de sănătate.

    Secţia de Pediatrie, cu 35 de paturi, condusă de dna dr. Maria Beda, cunoaşte o adresabilitate deosebită, afecţiunile cele mai frecvente fiind cele respiratorii, digestive, dar şi malnutriţia, în urma unei alimentaţii insuficiente sau greşite. La capitolul copii, viitorul demografic al zonei este într-un puternic declin. La ora actuală, în compartimentul nou-născuţi, asistenta şefă Cecilia Ciocoboc are în grijă doar doi nou-născuţi. De la peste 2.000 de naşteri pe an, altădată, acum se înregistrează doar circa 300 de naşteri anual. Cei plecaţi după un câştig mai bun peste hotare dăruiesc copii altor ţări din Europa. Beneficiind de cel puţin două avantaje: cetăţenie europeană, dar şi sprijinul financiar practicat în ţările respective.

    Între corpul medical şi pacienţi se statornicesc, în urma unor îndelungi convieţuiri, relaţii empatice speciale. În cazul Spitalului din Găeşti, se evidenţiază un indicator de calitate puţin cercetat: statornicia în mijlocul pacienţilor asistaţi. Din totalul celor 18 medici ai spitalului, 11 au o vechime de peste 25 şi chiar 30 de ani, mulţi dintre ceilalţi urmându-i de aproape. O dimensiune umanistă, generoasă a profesiei medicale în vremurile dramatice pe care le traversăm.