Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Pași înainte: vaccinul poliomielitic

Viața Medicală
Ovidiu COVACIU vineri, 5 februarie 2016
     De la începutul secolului 20, câteva boli începuseră să fie înțelese și lupta cu ele prindea formă. Antitoxina difterică era deja folosită pentru a trata bolnavii în urma experimentelor lui Emil von Behring, recunoscute prin premiul Nobel în 1901. Chiar și în România, antitoxina difterică era produsă „sub controlul personal al dlui profesor Victor Babeș“ (1) încă din 1895. Din păcate, antitoxina își pierdea eficiența dacă era administrată la prea multe zile după infecție și deseori pacientul nu ajungea la timp la spital.
     Un nou inamic câștiga însă teren. Pe tot întinsul Americii, copiii se duceau la culcare cu o febră ușoară și se trezeau incapabili să se miște. Părinții chemau medicul, care diagnostica paralizie infantilă sau poliomielită. Cuvântul inspira teamă, medicina nu știa aproape nimic despre această boală și ceea ce se știa era nebulos. Boala progresa fără a putea fi oprită și putea cauza stop respirator în doar câteva săptămâni. Pe cei pe care nu îi omora, îi lăsa paralizați într-un sistem medical prea puțin pregătit pentru ei.

 

Zahăr, misticism și minciuni

 

     Până la apariția vaccinului poliomielitic, mișcarea antivaccin s-a menținut în limitele a ceea ce era normal pentru ei: manipulare și stârnirea fricilor. Eleanor McBean, autoarea lucrării „Acul otrăvit“, era urmașa demnă a Lorei Little. Conform lui McBean, o militantă antizahăr, antifumat, antimedicină și – cel mai important – antivaccinare, vaccinul antipolio este inutil pentru că poliomielita nu este cauzată de virusuri. În schimb, vinovate erau zahărul, cola, insecticidele, cianura, otrăvurile interne cauzate de emoții negative și, desigur, vaccinul polio însuși.
     Chiropracticienii spuneau (așa cum spun și acum) că toate bolile se datorează subluxațiilor din coloana vertebrală și prin urmare orice boală poate fi vindecată prin reajustarea coloanei.
     Homeopații, promotorii unei idei cumva chiar mai depărtată de la realitate decât chiropraxia, spuneau în lucrarea „Homeopatia și bolile epidemice“ că au „metode perfect sigure de prevenție și tratament al poliomielitei“. Exemplul dat era ingerarea de cantități diluate infinitezimal de Lathyrus sativus, o specie de mazăre care, consumată în cantități mari, cauzează boala paralizantă numită latirism. Autoarea cărții, dr. Dorothy Sheppard, îi încurajează pe cititori să încerce și ei să se trateze astfel. Nu există vreunul care să fi confirmat vindecarea.
     Dincolo de fantasmagoria tratamentelor, au existat și investigații sincere asupra cauzelor poliomielitei. Unele erau făcute de medici precum Benjamin Sandler, care a declarat că nivelul zahărului în sânge scade, iar riscul de poliomielită crește dacă se mănâncă prea mult zahăr. Ignorat de autoritățile cărora le-a scris insistent să scadă consumul de zahăr al populației, Sandler a reușit să convingă presa din orașul său să îi publice ipoteza în mijlocul unei epidemii locale de polio. Vânzările de cola, înghețată și prăjituri au scăzut spectaculos. Epidemia s-a oprit în toamnă, ca de obicei, dar Sandler a devenit erou local și cartea sa „Dieta previne poliomielita“ un bestseller.

 

Dușmanul tuturor

 

     Boala s-a transformat într-un inamic public din cauza miilor de copii afectați și a vizibilității suferinței aduse de polio lui Franklin Delano Roosevelt (al 32-lea președinte al SUA).
     O campanie spectaculoasă de relații publice coordonată de organizația March of Dimes a asigurat finanțarea cu milioane de dolari pentru cercetarea, înțelegerea și găsirea unui remediu pentru poliomielită. Cu ajutorul March of Dimes, Jonas Salk a găsit soluția primului vaccin cu virus inactivat. Testarea vaccinului Salk a fost un moment istoric, iar citirea rezultatelor a fost așteptată cu sufletul la gură de întreaga populație a Statelor Unite și a lumii.
     La scurt timp după primele campanii de vaccinare în masă, s-a descoperit că vaccinul Salk conținea un virus simian cu capacități oncogene (SV-40). Deși s-a speculat intens asupra capacității acestui virus de a cauza diverse forme de cancer, studii ulterioare (3, 4) au eliminat această grijă. Din păcate însă, ipoteza a scăzut încrederea în vaccinul Salk.
     Alternativa – vaccinul oral dezvoltat de Albert Sabin – era mai ieftină, mai ușor de produs și cu puține reacții adverse grave. Vaccinul Sabin a devenit avangarda luptei împotriva poliomielitei, reușind eradicarea pe aproape toate continentele lumii, în câteva decenii.

 

Marea conspirație

 

     Mișcarea antivaccin a rămas cu puține contraargumente. O șansă nesperată a apărut în anii ʼ90, când se căuta originea virusului HIV: o primă variantă a unui vaccin oral antipolio a fost dezvoltată de Hilary Koprowski și testată în Congo între 1957 și 1960; în 1991, doi oameni de știință investigau o legătură între mediul de cultură folosit în vaccinul Koprowski și apariția HIV. Povestea a ajuns în mâinile presei, iar revista Rolling Stone a publicat acuzația. Scandalul public a fost întărit și de Edward Hooper, corespondent BBC și autorul cărții „The River: a journey to the source of HIV and AIDS“, care detalia ipoteza în peste o mie de pagini. Pe scurt, Hooper spunea că, la crearea vaccinului Koprowski, s-au folosit organe de cimpanzei în locul celor de maimuțe Rhesus (folosite de obicei). Diferența era importantă pentru că SIV (virusul imunodeficitar simian) ar fi un precursor al HIV și exista probabil la cimpanzeii din Congo. În ciuda faptului că atât Koprowski, cât și Stanley Plotkin (virologul care a scris manualul despre vaccinare) au negat această acuzație, conspirația era mai puternică.
     În cele din urmă, a fost organizată la Londra o conferință, la Societatea Regală, în perioada 11–12 septembrie 2000, cu tema „Originea HIV și a epidemiei SIDA“. Aici, Hooper, Koprowski și Plotkin și-au expus dovezile. Plotkin a dovedit, conform documentelor de la institutele ce au dezvoltat vaccinul, că nu s-au folosit vreodată celule de cimpanzei. De asemenea, genotiparea vaccinurilor a demonstrat că nu conțineau ADN de la cimpanzei. S-a clarificat și că SIV nu ar fi supraviețuit în mediul de cultură folosit pentru vaccinul Koprowski. Însăși tranziția SIV către HIV s-a dovedit că s-a întâmplat înainte de 1930, cu trei decenii înainte ca Hilary Koprowski să înceapă producția vaccinului propriu.
Medalia primită de Albert Sabin (dreapta jos) de la conducerea URSS, alături de ambalajul și fiola de la vaccinul polio oral dezvoltat în Rusia și de o cutie de chibrituri care face reclamă campaniei de vaccinare
Foto: Smithsonian
 
     Capitolul a fost închis, din punct de vedere științific. Desigur, Hooper încă deține un site care insistă asupra acestei legături în lipsa oricăror dovezi. Și, într-un univers paralel antivaccin, ipoteza e încă validată. Din fericire, vaccinul poliomielitic și-a dovedit eficiența și capacitatea de a eradica și ține sub control poliomielită.
1. Felix I. Istoria Igienei în România în secolul al XIX-lea și starea ei la începutul secolului al XX-lea. București, 1901

2. Kempf JE et al. Failure to produce neuronal injury and necrosis with poliomyelitis virus in rabbits during insulin hypoglycemia. Exp Biol Med (Maywood). 1941 Oct(48):187-8

3. Martini F et al. Simian virus 40 in humans. Infect Agent Cancer. 2007 Jul 9;2:13

4. Carroll-Pankhurst C et al. Thirty-five year mortality following receipt of SV40- contaminated polio vaccine during the neonatal period. Br J Cancer. 2001 Nov 2;85(9):1295-7

5. Williams G. Paralyzed with Fear, The Story of Polio. Palgrave Macmillan, 2013

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.