La sfârșit de primăvară capricioasă, am răspuns încă o dată la
incitanta provocare numită Noaptea muzeelor (NM). În ciuda faptului că
muzeele și organizațiile prietene participante la eveniment (peste 50 în București
la prezenta ediție) așteaptă oaspeți tot timpul anului, experiența a dovedit că
ocazia aceasta specială îi face pe toți să se mobilizeze într-un mod în care
altminteri nu reușesc să o facă.
Ignorați claxoanele
Am început periplul pe la amiază, cu Casa Memorială „Tudor
Arghezi“, care pentru al doilea an consecutiv înlocuiește Muzeul Național al
Literaturii Române, rămas fără sediu. În grădina de la Mărțișor, am adăstat o
vreme, căci orele înserării, când începe adevăratul „sprint“ muzeal, erau încă
departe. Cu atenția concentrată pe flori și pe rodul cireșilor, am reușit să
fac abstracție de claxoanele ce reușeau să învingă distanța și să ne
reamintească în mod constant că suntem, totuși, în plin București. În jurul
meu, vizitatorii Nopții, ușor de recunoscut după harta oferită de
organizatori, ca de fiecare dată din 2008 încoace, poposeau la mormintele
familiei (cu unul mai mult din toamna trecută, Mitzura alăturându-se părinților
săi la cele veșnice) ori pătrundeau, cu sfială parcă, în casa ce a adăpostit
zilele și nopțile, frământările și căutările unui mare creator. Pare aproape
neverosimil să găsim o asemenea atmosferă patriarhală, cu iz țărănesc, la o
aruncătură de băț de o șosea intens circulată, și de un centru comercial
modern.
Pe cărarea ce mă apropia din nou de universul citadin am
întâlnit și primii utilizatori ai marii noutăți a NM 2016: o aplicație special
creată pentru acest eveniment, cu ajutorul platformei izi.TRAVEL, care le-a
oferit vizitatorilor informații (sub formă de texte, imagini sau filme, în
funcție de ce a pregătit fiecare gazdă) despre multe din organizațiile
participante, precum și orientare la fața locului pentru a ști care erau
muzeele cele mai apropiate de un anumit loc. Singura mea temere, legată de
această modalitate practică și simplă de a transmite informații, este că
atenția îndreptată către aceste instrumente electronice să nu ne facă mai puțin
sensibili la ceea ce ne-am propus de fapt să descoperim, locuri, muzee, opere
de artă.
Mici desincronizări
De la Mărțișor am coborât dealul Filaretului, fiind în trecere
și prin fața Cimitirului Bellu, care urma să pornească programul special mult
mai târziu – motiv să regret o lipsă de coordonare între instituțiile
participante în legătură cu un orar de vizitare similar pentru cele aflate în
aceeași zonă geografică, din dorința de a facilita accesul vizitatorilor și de
a nu-i obliga să taie orașul în lung și în lat de prea multe ori. De această
dată m-am oprit la Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida“ din Parcul
Carol, invadat de copii, mai ales în zona rezervată construcțiilor Lego.
La Muzeul Național de Artă Contemporană, amplele spații
expoziționale erau aproape pustii la un ceas după prânz, dar în parcarea din
fața muzeului echipa de jandarmi pregătise deja gardurile care să organizeze
rândul de intrare pentru publicul ce urma să se adune în nocturnă, așa cum s-a
întâmplat în fiecare an.
După acest calup muzeal de deschidere, încercând în același timp
să folosesc eficient orele rămase până la înserare, am vizitat câteva
organizații și evenimente din lista de prieteni ai NM. La Metropolis Center,
expoziția de pictură „Exerciții de respirație“ a artistei Daniela Zbarcea părea
cumva părăsită, senzație creată și de faptul că spațiul de expunere se află pe unul
din coridoarele unei clădiri moderne de birouri, nedelimitat. În lipsa
afișului, aș fi crezut cu siguranță că nu am nimerit unde trebuie. Cu totul
alta era atmosfera, plină de viață, cu muzică și culoare, în parcul Herăstrău,
acolo unde avea loc ONGFest – Atelierul de fapte bune, Festivalul asociațiilor
și fundațiilor, care s-a înscris și pe agenda NM, pentru a-și crește
vizibilitatea. În același spirit, al unei mai mari deschideri către publicul
larg, a fost și participarea expoziției centrale „Romanian Design Week“,
deschisă până la 5 iunie, care și-a propus nu doar evidențierea creatorilor
români din domeniile arhitectură, urbanism, design de obiect, design hibrid,
design grafic și ilustrație, design vestimentar, ci și să restituie circuitului
public, așa cum a făcut-o de fiecare dată, un spațiu de tradiție, de această
dată manifestarea desfășurându-se în piața Amzei, în clădirea care a înlocuit
tarabele.
Opera comică pentru copii a fost la a doua participare la NM.
Fără să-și modifice programul obișnuit de spectacole, instituția condusă de
soprana Felicia Filip (pe care am găsit-o în curte, așteptându-i pe micii
oaspeți) a pregătit un tur deosebit prin colecția de costume.
Dada și diorama distopică
Incursiunea în lumea copilăriei a făcut ca timpul să zboare cu
repeziciune, și dintr-o dată am realizat că venise ora 18, momentul în care
majoritatea muzeelor își deschideau simultan porțile, așa că m-am grăbit spre
„polul“ Piața Victoriei. Redată bucureștenilor după mulți ani de cădere în
paragină, Casa „Filipescu-Cesianu“ și frumoasa sa grădină, parte a Muzeului
Municipiului București, a vernisat în Sala Lapidarium una din
expozițiile-satelit ale „Romanian Design Week“, intitulată „Diploma: Selected“,
o selecție de proiecte ale absolvenților de facultăți creative din România. În
apropiere, la Muzeul Național „George Enescu“, tinerii instrumentiști din
orchestra Colegiului Național „Dinu Lipatti“ își începuseră deja concertul,
parte a programului special al serii, „Dadamix“, reunind elemente clasice și moderne
care să amintească sonor de centenarul Dada.
Găzduind exponate pentru care un veac de existență pare o
fracțiune de secundă, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ era
din nou luat cu asalt de vizitatori. Conectat nu doar la trecut, ci și la
realitățile prezente, Muzeul Antipa ne-a surprins anul acesta cu o dioramă
nouă: după scenele binecunoscute cu animalele din fauna țării noastre, ne-am
trezit în fața unei imagini dezolante – o pădure defrișată, la marginea căreia
buștenii așteptau să ia calea gaterelor. Inspirat intitulată Diodrama, având ca
slogan „Am adus-o în muzeu ca să n-o întâlnești în natură“, este prezentă până
la 5 iunie în muzeu, și e menită să tragă un semnal de alarmă asupra tăierilor
ilegale de păduri.
Ultimele vizite la MȚR
În fața Muzeului Național al Țăranului Român timpul de așteptare
era mult mai scurt față de alți ani, probabil și pentru că anumite părți ale
colecției permanente erau deja scoase din circuit, din cauza lucrărilor de
renovare și reabilitare care vor duce în curând la închiderea completă a
muzeului, pentru un timp. De altfel, programul de vizitare a fost destul de
limitat, de numai trei ore. Peste drum, la Muzeul Național de Geologie, era de
asemenea animație, însă tot la un nivel mai modest, vizitatorii putând parcurge
spațiile obișnuite și expoziția fotodocumentară „110 ani de la înființarea
Institutului Geologic al României“.
Sub genericul „Bucureștiul în expoziție“, Muzeul Național al
Hărților și Cărții Vechi a dorit să reamintească prin hărți, ilustrații,
fotografii și picturi că se împlinesc 150 de ani de la învestirea domnitorului
Carol ca suveran al Principatelor române. Continuând periplul spre nord, m-am
oprit la fântâna Miorița, unde domnea o mare agitație, și unde era aproape
imposibil să găsești un loc de parcare. Erau mulți petrecăreți sosiți la
concertul în aer liber din fața gării Băneasa dar, surpriză, erau și plimbăreți
de NM, care așteptau ordonat la rând, pe ambele părți ale străzii, pentru a
vizita o altă bijuterie redeschisă cu doar câteva zile înainte: Muzeul de Artă
Populară „Dr. Nicolae Minovici“. Pe lângă colecția de obiecte populare donată
municipalității, se poate vizita (până la 27 iulie) expoziția „Frații Minovici
– pionierat medical și univers spiritual“, realizată în parteneriat cu
Institutul Național de Medicină Legală „Dr. Mina Minovici“ și cu sprijinul
Institutului de Antropologie „Francisc Rainer“ al Academiei Române. Lăsând în
urmă profunzimea motivelor populare intrăm alături, la Muzeul de Artă Veche
Apuseană „Ing. Dumitru Furnică-Minovici“, care ne poartă către complexitatea
pieselor de mobilier, a vitraliilor, a armelor, tapiseriilor și tablourilor
provenind din vestul Europei.
La împlinirea a 80 de ani de existență, Muzeul Național al
Satului „Dimitrie Gusti“, a organizat o săptămână plină de evenimente speciale,
care au culminat în cadrul NM cu deschiderea porților către „Satul nou“. Aflat
la dreapta aleii care duce la Palatul Elisabeta, zona își datorează numele atât
faptului că este cea mai recent amenajată din muzeu, cât și faptului că
exponatele pe care le prezintă au o vârstă mai mică față de cele din partea
veche a muzeului.
Exerciții de răbdare și prim ajutor
La căderea nopții, am revenit în centru la un alt „pol“ de
muzee, cel din preajma Ateneului. Centrul Cultural Art Society (Palatul
„Cesianu-Racoviță“) ne-a pregătit, pe de o parte, o serie de obiecte legate de
Casa Regală, pentru a marca 150 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului,
devenit apoi regele Carol I, și pe de altă parte expoziția „Egal+. Avangardă
feminină în colecții particulare“, având în prim-plan lucrări semnate de
Cecilia Cuțescu Storck ori Milița Petrașcu. La fel de elegantă, dar păstrând
puternic amprenta proprietarului, fosta reședință a pictorului, astăzi Muzeul
„Theodor Aman“, era înconjurată de publicul ce își aștepta rândul să o
viziteze. În curte, ca la alte muzee din circuit, actorii Teatrului „Masca“
ofereau reprezentații de statui vivante, cea la care am asistat întruchipând-o
pe regina Maria.
În fața Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“ era, de
asemenea, obișnuitul rând alcătuit din cei interesați de turul ghidat prin
sălile de lectură. În Aula arhiplină se desfășura ediția a VIII-a a
„Maratonului de poezie și jazz“, eveniment aflat pe agenda Festivalului internațional
de poezie București. De lângă statuia regelui Carol I am surprins fotografic
cele două cozi de la Muzeul Național de Artă al României (MNAR), care permiteau
accesul la Galeria Națională și, în avanpremieră, la expoziția temporară
„Oglinzile Orientului“, și pe de altă parte la spațiile istorice din corpul
central al Palatului Regal, cu Sala tronului și Scara voievozilor. Pentru a
ușura așteptarea, în curte se puteau viziona filme de animație din cadrul
Festivalului internațional „Animest“.
Mulți copii curioși erau și la Muzeul Național al Pompierilor,
în fața căruia acorduri de fanfară îi înviorau pe aceia care așteptau să urce
până la ultimul etaj al Foișorului de Foc. Lângă muzeu, pe iarbă, un membru al
echipei de pompieri SMURD explica modul de acordare a primului ajutor unei
victime și felul în care se apelează cât mai eficient serviciul 112.
Și dacă tot eram la capitolul învățat, mi-am zis că n-ar strica
să trec puțin pe la școală. Mai bine zis pe la un liceu, care a fost în plus și
debutant la NM anul acesta. Fundația Calea Victoriei a organizat la Colegiul
Național Gheorghe Șincai „O noapte în Bucureștiul interbelic“, prezentând
atât istoria locului, prin tururi ghidate susținute de elevii de astăzi, dar și
alte referiri la acea perioadă a istoriei noastre ce adesea ne trezește
nostalgii: prezentări de fotografii, de filme, conferințe, muzică.
O altă istorie neștiută
am descoperit în apropiere, la Muzeul „Ligia și Pompiliu Macovei“, cam în fugă,
căci la miezul nopții se pregătea deja să meargă la culcare. Este punctul slab
al organizării instituțiilor aflate în subordinea Muzeului Municipiului
București, anul acesta, faptul că au scurtat programul de vizitare, în
condițiile în care „oferta“ a fost foarte generoasă.
Galeria posibilă și timpul orașului
M-am oprit apoi la cel din urmă „pol“ al serii, la Universitate.
Am început cu Palatul Suțu, sediul principal al Muzeului Municipiului
București, a cărui colecție permanentă, aflată sub genericul „Timpul orașului“,
reinaugurată anul trecut, i-a determinat și acum pe oaspeți să stea la rând
răbdători pentru a o vedea. Muzeul Universității de Arhitectură și Urbanism
„Ion Mincu“ se prezenta în fața publicului cu expoziția permanentă din Muzeul
Școlii de Arhitectură, Colecția de pictură și grafică Stephan Eleutheriade,
Sala frescelor, unde aveau loc și proiecții de filme, și Galeria arhitecților
români creatori de patrimoniu.
De la învățământul superior am revenit la cel preuniversitar, la
Școala Centrală, acolo unde ARCEN ne propune de câțiva ani „Noaptea albă la
pensionatul domnesc de fete“. Noutatea acestei ediții, dincolo de obișnuitele
tururi ghidate oferite de elevi, a fost lansarea campaniei pentru restaurarea
grădinii interioare. În completarea inițiativei a stat și „Galeria posibilă“,
expoziția foto a lui Florin Ghenade, artist care a adunat imagini nocturne ale
unor arbori seculari din toată țara, imagini în care par desprinși de teluric,
maiestuoși, înțelepți și demni de respect. Am văzut în această noapte specială
de mai și frasinul din curtea interioară a școlii, ce dăinuie încă din 1891.
Se făcuse deja târziu, muzeele începeau să se închidă, dar mai
existau puncte vibrante pe harta nopții. Muzeul Căilor Ferate își întâmpina
vizitatorii cu reproducerea unor compartimente de tren, iar pe niște monitoare
mari se derula un film care ne dădea iluzia unei călătorii făcute spre munte.
În plus față de colecția permanentă, puteau fi studiate, în curte, două
locomotive vechi, interesante pentru cei pasionați de tehnică.
Condimentul futurist peste felurile tradiționale de cultură
Aproape de ora 3, la Muzeul Național de Artă a României încă se
stătea la coadă, deși rândul nu mai ieșea din curtea muzeului, cum se
întâmplase mai devreme, așadar era un bun moment pentru vizitarea expoziției
temporare „Oglinzile Orientului“, deschisă până la sfârșitul lunii septembrie.
Aceasta reunește în special tablouri, dar și piese de artă decorativă,
bijuterii, arme, veșminte sau vase, de inspirație orientală, însemnând în
primul rând otomană pentru artiștii secolului al XIX-lea, dar și asiatică, mai
ales japoneză, un capitol aparte fiind dedicat pictorilor care au locuit și au
pictat la Balcic, în secolul XX, în perioada când Cadrilaterul aparținea
României.
Simțeam că peste oraș se așternea încet-încet liniștea, binemeritată
după o zi atât de plină. Mai era însă un loc în care doream și încă mai puteam
să ajung. Începusem ziua într-un loc tradițional, cu iz arhaic, echilibrul
cerea să o închei, 16 ore mai târziu, cu ceva de-a dreptul futurist. În curtea
Facultății de Ingineria Instalațiilor se afla instalată Casa EFdeN, locuință
sustenabilă, folosind energie solară, eficientă energetic și prietenoasă cu
mediul, realizată de un grup numeros de studenți ce se pregătesc pentru cariere
diferite: arhitectură, inginerie, comunicare sau management. Este vorba de un
proiect prezentat la un concurs de profil din Franța, în 2014, ce ar putea fi
înglobat în strategia de dezvoltare urbană a Bucureștiului în următoarele două
decenii.
Cu gândul la energii regenerabile și la optimizarea consumului
de apă, am mai încheiat o ediție de Noaptea muzeelor, cu satisfacția
alergătorului de maraton care a reușit să ajungă la capătul cursei, cu bucuria
de a fi descoperit lucruri și locuri noi, dar și cu o ușoară senzație de
regret, că noaptea nu a fost mai lungă și programul muzeelor mai amplu.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.