Pentru ceea ce sistemul medical nu a mai putut, brusc, să asigure, cu toţii am așteptat, în ultimul an, de la medicii de familie să acţioneze ca o plasă de siguranţă. Iar de la un punct încolo, am așteptat și ca ei să fie amplificatorii campaniei de vaccinare, exact în punctele cele mai sensibile: în rândul ezitanţilor și în zonele rurale.

        Doar că cei 11.000 de medici de familie din România nu au acţionat unitar, ci în virtutea statutului lor autonom și a propriei conștiinţe profesionale, ceea ce a creat practici destul de diferite. Spre exemplu, unii au acceptat tot ceea ce statul le-a cerut în plus și au semnat contractele aferente, alţii au făcut (în special în ceea ce privește monitorizarea la domiciliu a pacienţilor cu COVID dar nu au semnat, iar unii chiar au refuzat noile responsabilităţi, invocând fie caracterul lor imperativ, fie disfuncţionalităţi legate de proces.

O ţintă nerealistă

        Valeriu Gheorghiţă, coordonatorul campaniei naţionale de vaccinare, a vorbit prima dată despre vaccinarea anti-COVID în cabinetele medicilor de familie în 30 martie. Se aștepta ca jumătate dintre ei să facă asta – bazat pe un sondaj (1) al Federaţiei Patronatelor Medicilor de Familie – și estima 500.000 de persoane vaccinate săptămânal de medicii de familie (2). Tot atunci a anunţat și că aceștia vor fi plătiţi în plus, în baza unui contract suplimentar. Detaliile și contravaloarea inoculării, de 40 de lei, au fost parafate însă abia la final de aprilie, cu doar câteva zile înainte de debutul campaniei în cabinetele acestora, după niște blocaje la Ministerul de Finanţe. 

        La final de iunie, numai 2.495 de medici de familie vaccinau în cabinetele lor, iar numărul persoanelor vaccinate de ei era de doar 205.000, la nivel naţional. Era evident că ţinta fusese de la început nerealistă.

        Am fost în judeţul Brașov, aflat constant pe al patrulea loc pe ţară ca rată de vaccinare, ca să văd cum se raportează mai mulţi medici de familie la tot ceea ce am așteptat de la ei în ultimul an. În comuna Lisa, de exemplu, aflată la 30 km de Făgăraș, l-am întâlnit pe dr. Nicolae Boulescu, care tocmai împlinise 65 de ani și își prelungise activitatea cu doi ani. E în Lisa din 1986 și de peste 15 ani îi îngrijește singur pe cei 1.700-1.800 de locuitori.

        Tocmai pentru că a prins toate regimurile – și stagiatura în comunism, și anii ca medic de dispensar angajat la stat, și privatizarea medicinei primare de la finalul anilor ’90 –, el nu s-a mai cramponat de birocraţie și a făcut tot ce a fost nevoie. A monitorizat pacienţii cu COVID-19 (vreo 24), a programat prin platformă (vreo 80, câţi i-au cerut) și vaccinează cu Johnson&Johnson inclusiv la cabinet.

        Despre unii colegi care au refuzat să-și înscrie pacienţii prin intermediul platformei, pe motiv că pierd mult timp și e complicat să confirme că oamenii chiar merg, spune că la mijloc sunt „false orgolii”. Alţi medici de familie însă își justifică deciziile mult mai nuanţat, în funcţie și de contextul în care își desfășoară activitatea, și de opţiunile disponibile.

Monitorizare cu bucluc

        Tot pe umerii medicilor de familie a căzut și monitorizarea pacienţilor cu COVID-19 în vara lui 2020, când internarea celor cu forme ușoare nu a mai fost obligatorie. Și acest serviciu era în afara contractului, așa că un ordin de ministru a stabilit, în octombrie, contractul separat (4) pe care medicii trebuia să-l încheie și valoarea de 105 lei brut per pacient.

        Acesta a fost momentul în care mulţi au refuzat să semneze, spunând că li se impun lucruri ne-negociate și că au fost trimiși să vindece fără un protocol de tratament. Lucru adevărat, căci protocolul a venit mai târziu, în aprilie 2021 (3). Cei care și-au monitorizat totuși pacienţii – cu sau fără să semneze contractul – au apelat la prieteni infecţioniști pentru o schemă de medicaţie.

        Așa a făcut și dr. Nadia Butum, 44 de ani, pe care am întâlnit-o la Ghimbav, un orășel înstărit situat la 5 km de Brașov. Ea nu a semnat, pentru că birocraţia i s-a părut prea mult, deși în ultimul an a ţinut legătura cu peste 200 de pacienţi cu COVID, fiindcă simte că e de datoria ei: „Contractul m-ar fi pus la dispoziţie 25 de ore din 24. Oricum suntem la dispoziţia lor, dar nici să mă sune cineva la 3 noaptea că tușește un pic mai mult decât la 8 seara”.

        Dr. Butum a fost internată trei săptămâni cu COVID-19 și a avut nevoie de oxigen. S-a vaccinat printre primii medici din Brașov și de-abia așteaptă, dacă e cazul, a treia doză. Pe de altă parte, nu vrea să convingă pe nimeni să facă vaccinul. Nu se amăgește că poate să repare ea răul pe care l-a făcut mass-media, cu toate fake news-urile și panica indusă.

        Pentru că Ghimbavul e atât de aproape de centrele de vaccinare din Brașov sau Codlea, pentru că mulţi locuitori se vaccinau la
angajator și pentru că primarul a insistat să înfiinţeze și el un centru, unde a numit-o coordonator tot pe ea, dr. Butum nu a vrut să vaccineze și la cabinet. Și așa Centrul din Ghimbav i s-a părut o risipă de resurse, iar timpul i-a dat dreptate. La mijloc de mai erau ore bune în care nu se prezenta nimeni, iar la început de iulie și-a redus programul la jumătate.

        Crede că vaccinul anti-COVID va deveni unul sezonier, pe care tot medicii de familie îl vor face. Și îl va face și ea, dar „să fie fără alte contracte și birocraţie”.

Frica de boală, zvonuri și povești

        La Hoghiz, o comună cu 5.000 de locuitori aflată la 60 km de Brașov, l-am întâlnit pe medicul Lucian Comșa, 41 de ani. Are cabinetul în clădirea Primăriei, împreună cu alţi doi medici în prag de pensionare. Soţia lui e tot medic de familie, dar în comuna învecinată, Comăna, unde și locuiesc.

        Amândoi sunt îndrăgostiţi de medicina rurală și de cea de urgenţă și sunt fix medicii peste care ai vrea să dai într-un centru de permanenţă. În ultimul an însă au avut mult de luptat cu neîncrederea oamenilor în existenţa virusului, și apoi în nevoia de vaccinare. Deși au murit oameni de COVID în ambele localităţi – Comăna a fost chiar în carantină –, unii săteni au refuzat să se testeze (credeau că testele sunt falsificate, că le cumpără pozitive), au refuzat să meargă la spital când starea lor se agrava, iar alţii s-au temut pentru că au circulat zvonuri că medicii primesc bani dacă „îi găsesc cu COVID”. 

        „Le e frică de boală, dar mai mult de poveștile care s-au ţesut în jurul acestei maladii, că te leagă de pat sau că nu te bagă nimeni în seamă în spital”, spune dr. Lucian Comșa. A fost o mare greșeală că în primele luni internarea a fost obligatorie, crede el. Oamenii s-au speriat că vor sta în spital cu săptămânile, că vor lua și alte infecţii sau că vor fi trataţi prost. Așa că au început să se ascundă. „Vin la vaccin, dar să nu-mi faceţi de COVID”, a auzit și soţia lui, Cătălina Comșa.

        Așa că nici unul dintre ei nu a ales să vaccineze cu Johnson & Johnson în cabinet și nici nu activează ca medici vaccinatori în vreun centru.

Contract nou, așteptări noi

        Pandemia ne-a reamintit că medicina primară e plasa de siguranţă pe care nu ne permitem să o pierdem, dar pe care nici n-o întreţinem suficient. Mai mult decât atât, o medicină primară solidă ar reduce și costurile cu serviciile de sănătate la nivel de spital. „Medicul de familie e cel mai ieftin”, mi-a spus simplu dr. Boulescu, din Lisa.

        Odată cu noul contract-cadru, care a intrat în vigoare la 1 iulie, medicii care au competenţa și aparatura necesare vor putea efectua noi servicii, precum spirometrie, măsurarea tensiunii arteriale 24 de ore sau EKG pentru monitorizarea bolilor cardiovasculare. În plus, adulţii asimptomatici de peste 40 de ani vor beneficia, în premieră, de un pachet anual de prevenţie.

         „Minunat”, spune toată lumea, doar că aceste servicii trebuie finanţate suplimentar, atrag atenţia medicii. Ar fi nevoie de 500 de milioane de lei pentru 2021 și de o finanţare optimă de 5 miliarde de lei începând cu anul 2022, potrivit Federaţiei Patronatelor Medicilor de Familie.

        O dovadă în plus că într-o ţară care alocă doar 8 euro/cetăţean pentru prevenirea îmbolnăvirilor (faţă de 82 – media europeană), conform Eurostat, nu este suficient să acorzi drepturi și obligaţii pe hârtie. La fel cum, într-o pandemie, nu e suficient să aștepţi ca toată lumea să acţioneze ca la război și să accepte noi sarcini, fără să le chestioneze.