Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Învingători prin sport

Viața Medicală
Mirabela VIAŞU joi, 27 decembrie 2012

De performanţă sau nu, sportul face casă bună (şi) cu medicina. Mai exact, cu practicanţii medicinii. Există şi cluburi sportive ale medicilor; unele chiar „la comun“ cu pacienţii. Cum reuşesc medicii să facă sport şi ce rezultate obţin aflăm din articolul semnat de Mirabela Viaşu.

   „Mens sana in corpore sano“. Cu toţii ne-am dori ca această expresie să ne călăuzească în viaţă şi să ne dea mai multă încredere în forţele proprii. Cât de importantă este mişcarea, cât ne influenţează activitatea zilnică şi în ce fel – am aflat de la medici care au simţit pe propria piele efectele benefice ale sportului. De mici ni se explică importanţa educaţiei fizice şi, totuşi, puţini suntem cei care, odată deveniţi adulţi, ajungem să includem mişcarea în activitatea noastră zilnică. Şi nu pentru că ar fi greu sau extrem de solicitant, ci pur şi simplu nu mai avem timp.
   Sportul şi exerciţiile fizice ne antrenează mintea şi nu doar ne menţin în formă trupul. Îmi amintesc că aveam, în şcoala generală, un coleg care făcea karate şi era mereu dat ca exemplu de diriginta noastră. Avea note foarte bune, deşi, spre deosebire de noi, ceilalţi, avea mult mai puţin timp liber pentru învăţat. Radu mergea la antrenamentele de karate de trei-patru ori pe săptămână, participa la competiţii naţionale şi internaţionale, de unde se întorcea cu premii frumoase şi, de multe ori, ne întrecea pe toţi la învăţătură. Atunci nu înţelegeam cum reuşea, ştiam doar că are legătură cu sportul. Diriginta îi spunea mereu că este organizat şi conştiincios şi asta datorită sportului pe care îl practică. Am încercat şi eu. Am făcut judo vreo patru-cinci luni, după care am renunţat pentru că se apropia primul examen greu din viaţa mea, cel de capacitate. Acum îmi dau seama că am renunţat mult prea devreme. Nu am avut răbdarea suficientă pentru a culege foloasele antrenamentelor intense şi, recunosc, nu am fost pe deplin cucerită de judo, însă am învăţat să iubesc sportul şi astfel am cochetat apoi cu voleiul şi atletismul, ca amator.
   Mulţi sportivi, indiferent de nivel, se îndrăgostesc de sport încă din copilărie. În cazul unora, această relaţie creşte şi se maturizează într-o adevărată profesie, însă de cele mai multe ori sportul rămâne închis în cutia amintirilor, într-un colţ prăfuit al copilăriei. Există şi persoane care, deşi nu joacă în liga profesioniştilor, au reuşit să menţină vie acea sclipire, integrând pasiunea pentru sport în viaţa lor de zi cu zi. Printre aceşti norocoşi am descoperit şi medici. Mulţi dintre ei se pot lăuda, pe lângă reuşitele terapeutice, şi cu poziţii fruntaşe în numeroase clasamente sportive. Un clujean de-al nostru ne reprezintă în Societatea Mondială Medicală de Tenis (World Medical Tennis Society), ca membru delegat al României. Este vorba despre dr. Ioan Mureşan, medic pediatru, care a luat parte în fiecare an la campionatele mondiale de tenis de câmp pentru medici. Acum doi ani, competiţia din Slovacia, a reunit peste 200 de medici şi a fost câştigată de un alt clujean – dr. Constantin Hulpe, stomatolog de profesie şi fost jucător profesionist de tenis. De asemenea, împreună cu dr. Ioan Mureşan, a luat şi medalia de bronz la dublu.
   Există o legătură puternică între medicină şi tenis. Primul club de tenis din lume a fost fondat în 1874 de Harry Gem şi prietenul său, Augurio Perera, împreună cu doi medici de la Warneford Hospital din Oxford, Anglia. Categoric, această moştenire istorică joacă un rol important când vine vorba de înclinaţiile sportive ale medicilor.
   Tenisul ocupă o poziţie fruntaşă şi în preferinţele breslei medicale româneşti. Un exemplu în acest sens îl reprezintă competiţiile amicale anuale dintre Clubul Sportiv Universitar Tg. Mureş şi Clubul Sportiv Vésztö, din care fac parte şi medici români din Jula şi Bichişciaba. Colaborarea dintre cele două cluburi există de aproximativ 15 ani, iar la întâlnirea din 2011 scorul a fost egal. Echipa medicilor mureşeni a fost condusă de prof. dr. Constantin Copotoiu, fostul rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş. De asemenea, un mare amator de tenis a fost şi dr. Ioan Aurel Sbârcea, proeminentă personalitate a obstetricii şi ginecologiei braşovene. Tenisul este şi slăbiciunea medicului Doru Filipescu, cunoscut şi ca „ortopedul sportivilor“. Specialistul de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan“ din Bucureşti joacă tenis de cel puţin două ori pe săptămână. Şi-a descoperit pasiunea pentru sport în 1990, pe când se afla în Germania, la spe­­cializare în chirurgie artroscopică. Atunci a înţeles beneficiile pe care le oferă sportul: bună dis­­poziţie, disciplină şi putere de sin­te­tizare, dar şi un randament mai bun. Medicii germani jucau diferite sporturi, ca amatori, şi, indiferent de program, respectau orele progra­mate pentru tenis, canotaj, fotbal, volei sau baschet.

Clubul sportiv al cardiologilor români

   În primăvara acestui an, 16 medici cardiologi au decis că trebuie să adopte o nouă tactică în lupta cu prevenţia cardiovasculară. Arma aleasă: sportul. Tehnica de luptă: exemplul personal. Aşa a luat fiinţă primul club sportiv al medicilor cardiologi şi nu numai, Athletic Cardio Club (ACC). În prezent, asociaţia sportivă condusă de dr. Gabriel Tatu-Chiţoiu numără peste 150 de sportivi. ACC a început chiar să scrie programe specifice de educaţie teoretică şi practică pentru grupuri de pacienţi, împreună şi sub coordonarea medicilor. În cele aproape opt luni de funcţionare, clubul i-a ajutat deopotrivă pe medici şi pe pacienţii lor. Medicii care practicau diferite sporturi fără a şti unul de altul au reuşit să se cunoască, să devină o echipă. Astfel, au identificat căi concrete de punere în aplicare a proiectelor de prevenţie primară, ai căror beneficiari sunt pacienţii.
   Sub deviza „Aleargă cu noi pentru inima ta!“, membrii ACC şi-au propus să educe populaţia generală să adopte un stil de viaţă sănătos, pentru că astfel bolile cardiovasculare pot fi prevenite într-o proporţie de peste 70%. Medicii susţin că efortul fizic regulat scade colesterolul „rău“ şi îl creşte pe cel „bun“, scade tensiunea arterială, reduce riscul de diabet, greutatea şi riscul de cancer mamar şi de colon. În plus, mortalitatea este net influenţată de gradul de efort fizic. Cunoscând puterea exemplului personal, medicii din Athletic Cardio Club nu fumează şi fac mişcare cel puţin 30 de minute pe zi. Acestea sunt şi cele două condiţii de bază pe care trebuie să le îndeplinească orice persoană care doreşte să se alăture clubului, indiferent că este sau nu medic.

Sportul ca drog

   Dr. Gabriel Tatu-Chiţoiu are douăzeci de ani de activitate continuă în Unitatea de terapie intensivă coronariană a Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca şi face sport de când se ştie. În mod organizat, a început la 12 ani, când a intrat în echipa de volei a Şcolii Sportive din Tg. Mureş. Îşi aminteşte că a ajuns acolo dintr-o întâmplare: „Am fost luaţi aproape toţi băieţii din clasă. După câţiva ani, rămăsesem însă singurul din clasa mea, în echipa Şcolii Sportive“. În acea perioadă, a participat la toate campionatele naţionale de volei şi chiar s-a clasat al patrulea la o cupă naţională. Odată intrat la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, a fost cooptat în echipa de volei a facultăţii („Medicina Bucureşti“), alături de care era mereu în primele trei locuri la Campionatul Universitar de Volei. Mai mult, în 1974, Medicina Bucureşti a luat locul întâi la Cupa „Iuliu Haţieganu“. Dr. Tatu-Chiţoiu a continuat să joace volei până la vârsta de 32 de ani. În paralel, a făcut şi atletism (semifond), fotbal, handbal, orientare turistică sportivă. Ba chiar a urmat, timp de un an, şi un curs de paraşutism. La câţiva ani după ce a renunţat la volei, medicul s-a apucat de înot şi de schi, pe care le practică în mod constant de vreo 20 de ani.
   De un an, adică la vârsta de 59 de ani, a reluat alergările pe distanţe medii-lungi. Săptămânal, face între trei şi patru ore de antrenament, la care se adaugă şi mersul pe jos în tempo rapid, adică aproximativ 60 de minute pe zi. În fiecare dimineaţă, înainte să plece la spital, face gimnastică timp de 15 minute. „Încerc să fac patru antrenamente pe săptămână, seara, după ce-mi termin programul profesional: două de alergări (câte 6 km) şi două de înot (1,5–2 km). Distanţele şi intensitatea efortului cresc în preajma competiţiilor. În weekend este mai uşor, evident, îmi fac antrenamentele fără să am presiunea timpului. În rest... maşina mea stă în garaj, merg cât se poate de mult pe jos (minimum cinci kilometri zilnic), la spital urc pe scări cele cinci etaje de fiecare dată când am ocazia. Practic, folosesc scările ca mijloc de antrenament pentru că le urc folosind tehnica de la alergare“, explică dr. Tatu-Chiţoiu, adăugând că sportul face parte din viaţa sa zilnică şi că dacă trec trei zile fără să facă un antrenament la înot sau la atletism intră în sevraj, începe să fie agitat. Consideră că sportul, în special cel de echipă, te învaţă cum să atingi un scop comun prin efortul individual, coordonat, într-o echipă în care fiecare ştie plusurile şi minusurile celorlalţi. Mărturiseşte că acest principiu l-a aplicat şi în cariera profesională, iar acest lucru i-a fost de mare ajutor: „Sportul te ajută să recuperezi mai uşor efortul intelectual. În plus, endorfinele cresc după practicarea de exerciţii fizice, îţi dau o stare de bine şi îţi cresc randamentul. Este ca un drog, dă dependenţă. Cred că acestea sunt motivele pentru care cei care fac sport au şi un randament profesional bun. Şi asta cred că m-a ajutat şi pe mine în carieră“.

Înotul – sport de bază pentru constănţeni

Conf. dr. Florin Mitu coordonează de şase ani activităţile medicale şi administrative ale Secţiei de cardiologie din Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi şi practică trei sporturi: atletism, înot şi volei. De atletism s-a îndrăgostit în copilărie şi a continuat să-l practice în liceu, în facultate şi mult timp după aceea. Cu voleiul a intrat în contact după ce a fost admis la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, când a intrat în echipa facultăţii. Fiind constănţean, ştie foarte bine să înoate, îndeosebi stilul bras. Mărturiseşte că alergarea şi înotul îi dau o stare de bine, atât fizic, cât şi psihic. Practic, cea mai mare satisfacţie este menţinerea unei sănătăţi bune. „La 56 de ani, am analizele excelente şi nu folosesc nicio medicaţie specifică“, povesteşte cu mândrie medicul cardiolog. Alocă sportului o medie de zece ore pe săptămână şi este convins că mişcarea a avut un rol benefic şi în activitatea sa profesională.
   Medicul ieşean, vicepreşedinte al Athletic Cardio Club şi coordonatorul secţiei de nataţie, spune că orice persoană trebuie să-şi facă timp pentru sport. Personal, conferenţiarul Mitu este abonat la o sală de sport, unde merge de trei-patru ori pe săptămână pentru înot, ciclism, bandă şi forţă. Se simte foarte bine şi îşi mai găseşte timp şi să alerge pe stadion, în timpul anului.

Cine vrea cu adevărat găseşte timp pentru sport

   Să fii medic nu este lucru uşor. În primul rând, trebuie să rezişti unei perioade de pregătire asiduă, după care petreci extrem de multe ore în spital sau la cabinet. Este absolut necesar să înveţi încontinuu şi să fii la curent cu toate noutăţile terapeutice. Lucrurile se complică atunci când te aşezi la casa ta, mai ales că familia are nevoie de o bună parte din timpul medicului. În ciuda timpului limitat de care dispun, există şi medici care reuşesc să practice nu unul, ci mai multe sporturi. Şi asta nu doar din pură pasiune, ci şi pentru că sportul menţine sănătatea trupului, îmbunătăţind şi activitatea cognitivă. Medicii susţin că, oricât de ocupaţi ar fi, oamenii care iubesc sportul îşi fac timp pentru a-l practica.
  „Există tot timpul scuza că suntem prea ocupaţi cu munca, familia, copiii, prietenii, părinţii... Şi exact acest lucru trebuie schimbat în mentalitatea oamenilor. Trebuie să ne găsim activitatea fizică potrivită, pentru că doar un sport care ne aduce plăcere ne va face consecvenţi şi niciodată doar necesitatea de antrenament nu ne va menţine interesul pentru mişcare de-a lungul anilor“, susţine dr. Cristina Văcărescu, medic rezident cardiologie la Spitalul Floreasca, secretara ACC şi o iubitoare a sportului în general. Cristina are mare dreptate când spune că cei mai mulţi dintre noi nu ajungem campioni, însă sportul înseamnă mai mult decât activitatea profesionistă, limite de vârstă, faimă şi spectacol: este mult mai important să participi de dragul jocului. Vede în sport viaţă, implicare fizică, psihică şi emoţională. „Pentru mine, sportul înseamnă în special lupta cu mine însămi. M-a învăţat să lucrez cu corpul meu, apoi cu mintea mea, să-mi cunosc limitele şi mi-a arătat că pot câştiga dar şi pierde, dându-mi însă o atitudine de învingătoare, de spirit liber; m-a învăţat să respect şi să mă autodezvolt prin respect faţă de mine însămi în primul rând“, explică secretara ACC.
  De aceeaşi părere este şi dr. Emil Olteanu, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, care practică sport de când era pionier. Astăzi este preşedintele Asociaţiei Sportive „Sănătatea“ Ploieşti şi iubeşte orientarea sportivă pentru că se desfăşoară într-un mediu absolut curat – pădurea – şi se poate practica la orice vârstă la nivel de „profesionist“, solicitând atât calităţile fizice, cât şi pe cele mentale. Face antrenament de cel puţin două ori pe săptămână, mai intens în preajma competiţiilor sportive. Medicul a fost campion naţional la categoria sa de vârstă, la competiţiile anuale pentru veterani. Este convins că sportul l-a ajutat în desfăşurarea activităţilor sale profesionale, beneficiul cel mai mare fiind că a putut să se dea ca exemplu de eficienţă a activităţii sportive. Le recomandă cu căldură mişcarea tuturor pacienţilor săi, spunând că „cine vrea cu adevărat găseşte timp pentru orice“.

Influenţa pacienţilor

   Dr. Daniel Gherasim a început să practice regulat sportul în urmă cu patru-cinci ani. Fiind preşedintele grupului de lucru de cardiologie preventivă şi recuperare în boli cardiovasculare din cadrul Societăţii Române de Cardiologie, trebuia să popularizeze cunoştinţele de specialitate în rândul colegilor medici, nu numai cardiologi, dar şi medici de familie, internişti, geriatri, neurologi şi de alte specialităţi. Şi-a dat seama că nu poţi vorbi despre beneficiile activităţii fizice fără să practici tu însuţi exerciţiul fizic. „Sunt şi nişte recomandări colegiale din partea Societăţii Europene de Cardiologie, să practicăm ceea ce predicăm, şi sunt numeroase exemple de cardiologi sau specialişti de marcă din afara ţării, care fac mişcare fizică regulat. Şi, ca să fiu sincer, m-au influenţat şi pacienţii care vin la recuperare, îndârjirea cu care se antrenează după un infarct sau o operaţie, regretând că nu au făcut acest lucru în trecut. Sunt unele ţări în care activitatea fizică se prescrie pe un fel de reţetă şi se decontează de sistemul de asigurări“, mărturiseşte dr. Gherasim.
  Medicul aleargă de obicei seara, după ce ajunge acasă şi la minimum două ore după masă. Se consideră norocos pentru că, fiind supraspecializat pe recuperare şi testare de efort, îşi desfăşoară activitatea într-o mică sală de sport, fapt care îi permite să facă des bandă, alături de pacienţi. Pentru el, cea mai mare satisfacţie oferită de exerciţiul fizic este că, prin exemplul personal, i-a determinat şi pe alţii să se apuce de mişcare. „Am câţiva vecini care şi-au schimbat modul de viaţă şi au integrat mişcarea în activitatea lor cotidiană (mers cu bicicleta la serviciu, alergări, drumeţii etc.)“, explică medicul.

Filosofia maratonistului

   Conf. dr. Adrian Tase, din Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, aleargă de la 27 de ani. De atunci au trecut tot atâţia ani. Motivul pentru care s-a apucat de sport poate fi uşor de înţeles de alţi medici: învăţa zece ore pe zi pentru examenul de intrare în rezidenţiat, iar alergatul a fost o pornire interioară menită să contra­balanseze stresul şi poziţia statică. Ulterior, a continuat pentru că simte că îi optimizează homeostazia, îi oferă sănătate, bucurie, dar şi o mentalitate de învingător. Printre competiţiile notabile la care a participat se numără Maratonul Internaţional din Berlin, 1994. Trăieşte viaţa după filosofia mara­to­nistului: „Nu te opri niciodată!“, fiind totodată şi adeptul filosofiei baschetului: „Ţinteşte sus!“.
   După aceeaşi deviză îşi duce viaţa şi şeful Secţiei de cateterism cardiac, angiologie şi cardiologie intervenţională de la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu“ Bucureşti, dr. Dan Deleanu. Fostul preşedinte al Societăţii de Cardiologie din România şi coordonatorul secţiei de alpinism din cadrul Athletic Cardio Club are ca pasiuni sportive alpinismul şi schiul. De înţeles, având în vedere faptul cămedicul s-a născut la Braşov. Deleanu investeşte în sport la fel de multă forţă şi entuziasm ca şi în activitatea medicală. A început să practice alpinismul în 2006, când a participat la o tabără de instruire pentru începători în alpinism hibernal. Mergea de mult pe munte, pe cărări marcate şi chiar pe unele văi de abrupt nemarcate, însă întotdeauna în timpul verii. Iarna, munţii îşi schimbă radical aspectul, iar vremea şi condiţiile vitrege de mers impun cunoştinţe speciale, pe care nu le poţi dobândi decât prin instruire. „Alpinismul îţi oferă ocazia să poţi ajunge mai sus, pe culmi mai îndepărtate, unde pădurile sunt înlocuite de gheţari şi unde sportul se transformă în explorare. Ajungi să vezi peisaje grandioase, departe de civilizaţie, să fii mai aproape de cer. Alpinismul este o competiţie cu tine însuţi. A urca munţii înseamnă a urca muntele din tine, iar satisfacţia pe care o ai atunci când ai reuşit e inegalabilă“, povesteşte dr. Dan Deleanu.
   Pentru medic, sportul este extrem de important şi încearcă să găsească mereu timp pentru mişcare. Cum în alpinism performanţele se măsoară în vârfurile cucerite, în expediţiile făcute şi mai ales în gradul de dificultate al traseelor parcurse, amintim printre realizările sale următoarele: creasta Morarului iarna, vârful Picătura iarna, văi de abrupt diverse în Bucegi, trasee de dificultate medie; în afara ţării – Mont Blanc (4.808 m), Elbrus (5.648 m) şi Kazbeck (5.010 m). Ultima sa „escapadă“ în materie de alpinism a fost chiar luna aceasta, când a escaladat munţii Făgăraş. Face sport între trei şi şase ore săptămânal şi totuşi consideră că alocă prea puţin timp antrenamentelor: „Uneori, programul încărcat nu-mi permite să mă antrenez regulat. Dar numai cine nu vrea nu găseşte timp pentru mişcare şi antrenament. Totul ţine de voinţa ta. Nu trebuie să te complaci în rutina zilnică spital–cabinet–casă. Deseori, oamenii îşi găsesc scuze în programul profesional încărcat, însă acestea nu reflectă decât lipsa lor de voinţă în a face mişcare“.

Răbdare, perseverenţă şi entuziasm

   Recunosc că patosul, dăruirea şi entuziasmul cu care a vorbit fiecare dintre interlocutorii mei m-au făcut să mă gândesc serios să mă reapuc de sport, în mod constant şi nu din când în când, cum se întâmplă în prezent. În mod clar, „lipsa timpului“ trebuie scoasă atât din gândire, cât şi din vocabular. Medicii au dreptate când spun că această scuză este mult prea uzată şi supraestimată. De asemenea, cred cu tărie că sportul te face să fii mai organizat, mai disciplinat şi, deci, mult mai capabil să-ţi duci la bun sfârşit toate activităţile. Aşa că trebuie să ne gândim ce sport ne place şi să începem să-l practicăm, cu răbdare, perseverenţă şi entuziasm. Doar în acest fel vom putea culege roadele muncii noastre, ne vom putea privi ca nişte învingători şi vom reuşi să ne respectăm atât pe noi înşine, cât şi pe cei din jur.
  La final, o urare, că tot se apropie Crăciunul. Încercaţi să aruncaţi o privire în copilărie şi amintiţi-vă câtă bucurie aducea sportul în viaţa voastră. Păstraţi mereu vie această amintire!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.