Newsflash
Reportaje

Impresii şi amintiri

de Iftimie NESFÂNTU - nov. 20 2014
Impresii şi amintiri
– Plouă, domn’ doctor. Cum facem mâine cu deschiderea festivă? Pentru sfinţii părinţi aduşi la Tedeum avem foişorul pregătit în faţa bisericii. Ce vom face însă cu restul participanţilor? Nu-i putem ţine în ploaie.
– O să fie soare! a răspuns managerul spitalului din Târgu Cărbuneşti.

*

Şi a fost soare! O zi superbă de toamnă în tot ţinutul Cărbuneştilor.
Ziua de 18 octombrie, parcă anume aleasă pentru a sărbători împlinirea a 122 de ani de la înfiinţarea „spitalului cu spitale“, Spitalul Orăşenesc de Urgenţă din Târgu Cărbuneşti, ţinuse cu invitaţii. Expresia „spitalul cu spitale“ aveam să o aud în aceeaşi zi de la o fetiţă ce se juca printre trandafirii din parcul în care, ici-colo, se arătau privitorului pavilioanele prie­tenoase ale unui spital vechi, de tip Carol. Am văzut, răspândite prin toată ţara, multe asemenea unităţi. Aşezate departe de marile aglomeraţii urbane, în even­tualitatea unor catastrofe – război, cutremur, inundaţii, epidemii – acolo se puteau acorda în siguranţă îngrijirile medicale necesare. Unele au supravieţuit, altele au mai păstrat câte un pavilion, concesionat medicilor de familie. Spitalul din Târgu Cărbuneşti, singurul spital oră­şenesc de urgenţă din ţară, este, printre acestea, o excepţie. Clădirile au fost reno­vate, urmărindu-se în primul rând funcţio­nali­tatea lor, unele pavilioane au fost legate între ele în aşa fel încât să se conserve arhitectura veche şi circuitele funcţionale să poată fi optimizate. I s-a adăugat, la stradă, o construcţie nouă, s-au modernizat compartimentul de primiri urgenţe şi compartimentele „de sprijin“, s-a construit o biserică, ctitorită chiar de managerul spitalului, au fost aduşi medici tineri şi odată cu ei echipamente moderne, s-au dezvoltat vechile secţii în aşa fel încât spitalul să poată oferi servicii medicale cât mai complexe. Într-o ierarhie a unuia dintre miniştrii – cei mulţi – ai sănătăţii, spitalul din Târgu Cărbuneşti era (şi este) – în topul schimbărilor pozitive din sănătate – pe locul II. Primul loc este ocupat de SMU Moineşti, un reper şi un model şi pentru managerul din Târgu Cărbuneşti.

 

Viaţa nu încape în statistici

 

„Când vrei să vezi unde-ai ajuns, arunci o privire în urmă să vezi de unde-ai plecat“ este o maximă pe care am găsit-o într-o broşură dedicată spitalului din Târgu Cărbuneşti, editată în 2014. E valabilă şi pentru mine. În istoria recentă a incursiunilor prin ţară, am ajuns a treia oară la spitalul din Târgu Cărbuneşti… la vremea când se numără „bobocii“.
   – Ce s-a schimbat în spital? L-am întrebat de fiecare dată pe managerul – dr. Constantin Tîrziu, radiolog – mereu acelaşi şi mereu motivat, dornic să transforme unitatea într-o uzină vie.
   – E mai bine să vedeţi cu ochii dvs. Spitalul trăieşte. Iar viaţa nu încape în statistici.
   Înţeleg ce ar dori să-mi sugereze. Nu se hazardează, nu-şi face explicit gândul, dorinţa. Nu mă hazardez nici eu.
   Mai erau câteva minute până la începerea manifestării. Interlocutorul meu pornise să-şi întâmpine invitaţii. M-a surprins că între strângeri de mână cu primari, politicieni actuali sau foşti, preoţi ţinuse să îmbrăţişeze şi persoane din asistenţă, unele în vârstă. „Domnul doctor“ se bucurase să-şi revadă într-o zi de sărbătoare foste infirmiere şi asistente, un paznic pensionat şi el, un fochist, un instalator.
    Aproape terminasem cu trecerea în revistă a invitaţilor îmbrăţişaţi de manager, când primarul din Tg. Cărbuneşti urcase pe podium pentru un „laudatio“ la adresa medicilor şi a spitalului. Discursul, altfel decât al celorlalţi vorbitori, era unul de bun simţ şi dintr-o dată toţi cei adunaţi acolo în faţa bisericuţei deveniseră atenţi. Lângă mine, Domnica şi Sevastiţa, infirmieră şi asistentă, ascultau ca vrăjite. Abia după ce discursul s-a încheiat, o aud pe Domnica spunând: „Ar trebui să întrebe: «Vrednic este?» şi noi toţi să răspundem: «Vrednic este!»“. „Cine să fie vrednic? întreb eu. „Domnul doctor Tîrziu! Că dacă nu era el…“ Vorba aceasta îmi adusese aminte de ritualul înscăunării marilor ierarhi ai Bisericii, momentul în care se cere acordul mulţimii. O singură replică m-a scos din acea atmosferă sărbătorească, mutându-mă cu ani în urmă, martie 2006, când, la Cluj-Napoca, a fost înscăunat mitropolit IPS Bartolomeu Anania şi când, ca la un semn, din piepturile a zeci de mii de români veniţi din toată Transilvania, a tunat acel: „Vrednic este!“

 

Motorul schimbării

 

    – Cum aţi reuşit să aduceţi spitalul la performanţele de astăzi? l-am întrebat pe doctorul Constantin Tîrziu.
   – Cu ajutorul oamenilor: medici, asistente, infirmiere, ceilalţi angajaţi, cu ajutorul pacienţilor. Când spun că spitalul a făcut progrese şi cu ajutorul pacienţilor, eu nu mă gândesc la o formă sau alta de sponsorizare în folosul unităţii. Din păcate, sunt mulţi, chiar şi din sistemul sanitar, care nu văd decât cerinţe, indicatori, aparatură din dotare. Or, calitatea actului medical se află dincolo de această zonă. Un interviu sau grila unei echipe de control vizează frecvent latura vizibilă – am putea spune „conştientizată“ sau „uşor de adus în termeni raţionali, logici, măsurabili chiar“: ce s-a făcut deja, ce proiecte sunt în derulare. Sau cer indicatori de activitate: durata de spitalizare, procentul celor trimişi către alte spitale în raport cu cazuistica şi aşa mai departe. Sigur, nu faci mai nimic dacă nu ai dotările necesare. Poţi însă să ai dotări la zi, dar să nu ştii cum şi când or să le folosească medicii. Nu faci radiografii când nu trebuie: te costă pe tine spital, îl costă, inutil uneori, pe pacient, la buzunar sau chiar la sănătate. Poţi la fel de bine să ai şi medici foarte buni cu CV de nota 10, însă dacă nu i-ai motivat sau ei nu sunt „oameni“, dacă în echipa lor nu sunt asistente medicale foarte bune, nu sunt infirmiere care să-şi facă treaba, e degeaba. Dacă ar fi să fie cântărit fiecare gest, moment, atitudine, contribuţia medicului nu acoperă decât o parte din calitatea îngrijirilor.
    – Care este adresabilitatea spitalului?
    – Avem arondaţi circa 85.000 de locuitori, însă vin la noi şi din Bumbeşti, din Novaci, din Baia de Fier. În ultimii ani ne vin tot mai mulţi pacienţi şi din judeţele limitrofe: Vâlcea, Mehedinţi, Dolj.
    –Structura populaţiei este cunoscută: foşti muncitori, agricultori, pensionari cu venituri modeste. Cu cine interacţionează ei în spital?
    – Mulţi discută cu infirmierele, cu cei de la pază, cu asistentele. Dacă găsesc la nivelul acesta înţelegere şi ajutor, sporeşte şi încrederea lor, devin cooperanţi, se deschid. Eu mă uit la bolnavi şi văd pe cine întreabă, ce vor să ştie, cum reacţionează, cine îi îndrumă în spital către un doctor, cum îi sunt prezentaţi. Aceste legături între asistentă, infirmieră şi doctor sunt vitale. Aici este cheia. Şi, nu mi-e ruşine să o spun, învăţ de la bolnavi cum să fac echipele, ce este important şi ce nu. Eu sunt convins că la acest nivel sufletesc al relaţiilor dintre bolnavi şi cadrele medicale se rezolvă cele mai multe probleme. În ultimă instanţă, de aici vin şi motivaţiile medicilor: într-un fel lucrezi când vezi încredere în ochii pacientului şi în atitudinile colegilor care nu sunt medici. Mai sunt şi alţi factori: asigurăm locuinţe pentru medicii tineri, îi încurajăm să fie performanţi, avem mai multe linii de gardă, am înlocuit echipamente vechi cu altele moderne, avem acum în derulare un proiect de reabilitare şi dotări cu bani europeni (circa 20 de milioane de euro). Sunt date tehnice, „de sprijin“, dacă pot spune aşa. Important însă este omul. Şi nicio facultate sau masterat nu te învaţă cum să fii om.

 

Aici îţi era drag să vii

 

Am mers să pozez trandafirii din curtea spitalului, un adevărat parc, îngrijit de salariaţi. O fetiţă, blondă şi cu ochi albaştri, se juca improvizând versuri sau poate doar potrivea cele auzite undeva. „Şi a fost să fie soare/la spitalul cu spitale/şi la doctorii de doctori/şi la oamenii de oameni/şi la florile de floare.“ Am vrut să-i fac o fotografie, dar s-a ascuns în spatele unei statui ridicată „O fotografie de păstrat la fereastră, sub icoană“, remarcă Sevastiţa (în dreapta doctorului Tîrziu)în memoria doctorului Victor Bellu, care a făcut apostolat la Tg. Cărbuneşti, conducând spitalul între anii 1911 şi 1941. Am pornit pe urmele invitaţilor către terasa din apropiere. Nu aveam de unde să bănuiesc că tocmai această parte a evenimentului va fi uşa către adevărata poveste a spitalului.
Până să ajung eu, terasa semideschisă de la intrarea în restaurant fusese deja ocupată. Le văd însă de departe, la una dintre mesele aflate pe o terasă laterală, pe Domnica şi Sevastiţa.
– Veniţi aici! mi-au spus ele. Să avem şi noi cu cine povesti.
Cum vă zice? le întreb eu încă o dată, ca să pot memora numele.
– Eu sunt Domnica Lundrea, îmi puteţi spune Domnica; prietena mea este Sava Duţescu, da’ toţi îi zic Sevastiţa. Din garda veche. Eu, infirmieră, ea, asistentă; în spital ne-am cunoscut. I-am prins directori pe doctorul Duminecă, pe doctorul Munteanu, mai înainte pe doctorul Marinescu.
Am văzut cât de mult s-a bucurat dl dr. Tîrziu când v-a văzut la sărbătoarea spitalului.
E de-aici, din bătătură. Oamenii îl ţin pentru că ştie să fie om. Fără el spitalul n-ar fi fost ce este. Da’ a avut şi duşmani.
– L-ai avut şi pe el director? o întreb pe Domnica.
– Doar puţin, pentru că m-am pensionat. Parcă-l văd. Ce frumos ne vorbea: ne spunea „puii mei de aur“.
– Aşa a fost, intră în vorbă şi Sevastiţa, noi eram „aurul spitalului“: medici, asistente, infirmiere … Aci eram toţi, zi, noapte. Ţi-era drag să vii la lucru.

 

Doctorul din bătătură

 

Câţi ani ai lucrat în spitalul ăsta? o întreb pe Domnica.
27. O viaţă! M-am pensionat când a venit director doctorul Tîrziu. Făcusem anii. Ar fi vrut să-mi schimbe încadrarea, să mă mai ţină. Făcusem cursuri de asistentă, ştiam rosturile în spital. N-am mai stat.
De unde este doctorul Tîrziu? Unde a copilărit?
De la noi, din bătătură. Din satul Obârşia, ţine de comuna Dănciuleşti. Îi cunosc părinţii, îi ştiu nevasta, fetele, nepoţelele.
Am înţeles că a obţinut aprobare pentru spital de a acorda îngrijiri acasă la bolnavi.
E un lucru tare bun. Îmi spunea câte unul, când eram la spital: „Tanti Domnica, dacă ar fi să iau pe cineva acasă pentru îngrijire, pe dumneata te-aş lua. Că aci, la spital, e mai bine decât acasă.“
Şi înainte să lucrezi în spital, unde-ai lucrat?
Am avut cârciumă, chioşc în casă la mine. Pe timpul lui Ceauşescu se numea cooperativă. Bărbatu-meu era contabil la cooperaţie şi el mi-a deschis magazin. Bun a fost cât a fost în viaţă, da’ s-a dus de tânăr. Şi eu ce să fac? Am venit şi m-am angajat la spital. Doctorii, pe vremea când lucram eu – doctorul Marinescu şi doctorul Duminică –, veneau cu noi la masă, ne ofereau câte un coniac, o ţigară. Viaţă frumoasă! Cu Sevastiţa am lucrat chiar în secţie. Ea era asistentă.

*

    Festivitatea era pe sfârşite, doar câţiva invitaţi mai rămăseseră, răzleţiţi acum pe la mese. Deodată, ca la un semn, toţi au întors capul către o latură a clădirii. Ca să-i ajute pe salariaţii localului, doctorul Tîrziu, managerul spitalului, ducea pe umeri mesele ce rămăseseră libere, adăpostindu-le într-o magazie alăturată.
    – Vrednic este! spun eu, în timp ce imortalizam scena pe memoria digitală a aparatului foto.
   Instantaneu, Domnica şi Sevastiţa au privit în aceeaşi direcţie cu mine. Şi când privirile lor s-au întors către masă, cu ochii umezi, le-am auzit, şoptind într-un singur glas.
    – Aşa a fost mereu, de când îl ştim în spital.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe