Biodiversitatea cuprinde varietatea de gene, specii și
ecosisteme care constituie viața pe planeta noastră. În prezent, asistăm la o
pierdere a echilibrului biodiversității, cu consecințe profunde pentru lumea
naturală și pentru bunăstarea oamenilor, cauzele principale ale dezechilibrului
fiind schimbările în habitatele naturale, consecință a apariției unor sisteme
intensive de producție agricolă, construcții, cariere de piatră, exploatări
excesive a pădurilor, apelor și solurilor, poluării, dar mai ales a
schimbărilor climatice globale.
Omenirea este ea însăși o parte a biodiversității, de a cărei
existență depinde. Calitatea vieții, competitivitatea economică, ocuparea
forței de muncă și de securitate se bazează pe acest capital natural, iar
biodiversitatea este esențială „serviciilor ecosistemice“ precum reglarea
climei, apei și aerului, fertilitatea solului, producției de alimente,
combustibil, fibre și medicamente, pentru menținerea viabilității pe termen
lung a agriculturii și pescuitului, fiind totodată și baza multor procese
industriale.
Bacteriile, microorganisme aflate pe piele, în tractul digestiv,
în aer, sol și pe aproape toate lucrurile pe care le atingem zilnic, sunt în
majoritate inofensive (nepatogene) și chiar de ajutor, deoarece ocupă nișe
ecologice care ar putea fi vizate de bacterii dăunătoare (patogene), asigurând
o digestie funcțională și dezvoltarea unui sistem imunitar sănătos.
Utilizarea de antibiotice
Introducerea antibioticelor a revoluționat tratamentul
infecțiilor, dobândind totodată și alte utilizări, astfel încât aproape
jumătate din cantitățile utilizate în SUA sunt destinate aplicațiilor
non-umane, precum agricultura vegetală și animală. Dacă la animale sunt
destinate pentru a preveni sau a trata boala, sunt cazuri în care doze mici se
adaugă în hrană pentru a promova creșterea. Streptomicina și oxitetraciclina
sunt folosite pentru a controla infecțiile bacteriene ale fructelor și
legumelor, fiind întâlnite în deșeurile lichide provenite de la animale și
răspândite pe suprafețele și în apele subterane.
De-a lungul ultimelor decenii, utilizarea antibioticelor a
permis tratamentul multor boli infecțioase grave, însă tulpinile rezistente au
devenit, în timp, mai răspândite, datorită adaptărilor evolutive naturale, cu
consecințe asupra eficienței tratamentului antiinfecțios. Înainte de utilizarea
pe scară largă a antibioticelor, tulpinile rezistente ocupau o mică parte a
microorganismelor ecosistemului. În timp, acestea s-au dezvoltat excesiv,
înlocuind bacteriile sensibile. Bacteriile rezistente într-un anumit mediu nu
rămân cantonate la acel nivel, fiind observate la mii de mile depărtare,
purtate de vânt, apă, animale, produse alimentare sau persoane. Cel mai
important este că organismele rezistente la antibiotice care se dezvoltă la
animale sau vegetale sunt transmise omului prin intermediul lanțului alimentar
și a mediului înconjurător. Acest lucru a determinat un dezechilibru la nivel
local și global. (…)
